Sinaxar 24 Februarie - pomenirea aflarii cinstitului cap al sfântului prooroc Înaintemergator si Botezator Ioan.

În aceasta luna, ziua a douazeci si patra, pomenirea aflarii cinstitului cap al sfântului prooroc Înaintemergator si Botezator Ioan.

     Cinstitul cap si de îngeri mult pretuit al Înaintemergatorului s-a aflat, întâia oara dupa bunavoirea si aratarea sfântului Ioan Înaintemergatorul, de doi monahi oarecare, în casa lui Irod, mergând acestia la Ierusalim, spre a se închina la purtatorul de viata mormânt al Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar de la acesti monahi luându-l un oarecare olar, l-a dus în cetatea emesenilor si cunoscând olarul cum ca prin mijlocirea sfântului cap avea buna norocire, îl cinstea în chip de negrait. Când a fost sa moara, l-a lasat surorii sale, zicându-i sa nu-l miste de la locul sau, nici sa-l descopere, ci numai sa-l cinsteasca. Iar dupa moartea acelei femei, sfântul cap al Botezatorului a ajuns de la unii la altii si mai pe urma a ajuns la un oarecare Eustatiu monah si preot, care era de aceeasi credinta cu eresul arienilor. Acesta fiind alungat de catre dreptcredinciosii din pestera unde locuia, caci precupetea tamaduirile care se faceau de sfântul cap si le arata ca facute de eresul lui, din voia lui Dumnezeu cinstitul cap a ramas în pestera si a fost ascuns acolo, pâna în vremea lui Marcel care era arhimandrit pe vremea împaratiei lui Valentin cel tânar si a lui Uraniu episcopul Emesiei. Atunci multi având descoperiri, cinstitul cap a fost gasit a doua oara, într-o oala de lut, care servea pentru apa si a fost adus si pus în biserica de episcopul Uraniu, facând nenumarate tamaduiri si minuni.

Psalmul 50 (al lui David)

1. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
2. Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
3. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
4. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
5. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
6. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
7. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie.
8. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
11. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
12. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine.
13. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
14. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
15. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
17. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Biblia - Noul Testament Evanghelia dupa Matei

SFANTA EVANGHELIE DUPA MATEI

CAPITOLUL 1
Cartea neamului lui Iisus Hristos, zamislirea, numele si nasterea.
1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda si fratii lui;
3. Iuda a nascut pe Fares si pe Zara, din Tamar; Fares a nascut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram;
4. Aram a nascut pe Aminadav; Aminadav a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon;
5. Salmon a nascut pe Booz, din Rahav; Booz a nascut pe Iobed, din Rut; Iobed a nascut pe Iesei;
6. Iesei a nascut pe David regele; David a nascut pe Solomon din femeia lui Urie;
7. Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa;
8. Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia;
9. Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Iezechia;
10. Iezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia;
11. Iosia a nascut pe Iehonia si pe fratii lui, la stramutarea in Babilon;
12. Dupa stramutarea in Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor;
14. Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud;
15. Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov;
16. Iacov a nascut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a nascut Iisus, Care se cheama Hristos.
17. Asadar, toate neamurile de la Avraam pana la David sunt paisprezece; si de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri.
18. Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant.
19. Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o vadeasca, a voit s-o lase in ascuns.
20. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant.
21. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor.
22. Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
23. “Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu”.
24. Si desteptandu-se din somn, Iosif a facut asa precum i-a poruncit ingerul Domnului si a luat la el pe logodnica sa.
25. Si fara sa fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul-Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus.

CAPITOLUL 2
Magii de la Rasarit. Fuga in Egipt. Irod ucide pruncii. Intoarcerea din Egipt si asezarea in Nazaret.
1. Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband:
2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui.
3. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el.
4. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos?
5. Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul:
6. “Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel”.
7. Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua.
8. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui.
9. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul.
10. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
11. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna.
12. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.
13. Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida.
14. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt.
15. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.
16. Iar cand Irod a vazut ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si, trimitand a ucis pe toti pruncii care erau in Betleem si in toate hotarele lui, de doi ani si mai jos, dupa timpul pe care il aflase de la magi.
17. Atunci s-a implinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
18. “Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa; Rahela isi plange copiii si nu voieste sa fie mangaiata pentru ca nu sunt”.
19. Dupa moartea lui Irod, iata ca ingerul Domnului s-a aratat in vis lui Iosif in Egipt,
20. Si i-a zis: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si mergi in pamantul lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia sufletul Pruncului.
21. Iosif, sculandu-se, a luat Pruncul si pe mama Lui si a venit in pamantul lui Israel.
22. Si auzind ca domneste Arhelau in Iudeea, in locul lui Irod, tatal sau, s-a temut sa mearga acolo si, luand porunca, in vis, s-a dus in partile Galileii.
23. Si venind a locuit in orasul numit Nazaret, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin prooroci, ca Nazarinean Se va chema.

CAPITOLUL 3
Ioan Botezatorul. Botezul lui Iisus.
1. In zilele acelea, a venit Ioan Botezatorul si propovaduia in pustia Iudeii,
2. Spunand: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor.
3. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: “Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui”.
4. Iar Ioan avea imbracamintea lui din par de camila, si cingatoare de piele imprejurul mijlocului, iar hrana era lacuste si miere salbatica.
5. Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului.
6. Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele.
7. Dar vazand Ioan pe multi din farisei si saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a aratat sa fugiti de mania ce va sa fie?
8. Faceti deci roada, vrednica de pocainta,
9.  Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: Parinte avem pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam.
10. Iata securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
11. Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc.
12. El are lopata in mana si va curata aria Sa si va aduna graul in jitnita, iar pleava o va arde cu foc nestins.
13. In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el.
14. Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?
15. Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat.
16. Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-se ca un porumbel si venind peste El.
17. Si iata glas din ceruri zicand: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit”.

CAPITOLUL 4
Iisus este ispitit de diavolul. Inceputul propovaduirii Lui. El cheama pe cei dintai ucenici la apostolat si vindeca tot felul de bolnavi.
1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul.
2. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit.
3. Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini.
4. Iar El, raspunzand, a zis: Scris este: “Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu”.
5. Atunci diavolul L-a dus pe aripa in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: “Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau”.
7. Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: “Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”.
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si slava lor.
9. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: “Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti”.
11. Atunci L-a lasat diavolul si iata ingerii, venind la El, Ii slujeau.
12. Si Iisus, auzind ca Ioan a fost intemnitat, a plecat in Galileea.
13. Si parasind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali,
14. Ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:
15. “Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
16. Poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit”.
17. De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.
18. Pe cand umbla pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari.
19. Si le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.
20. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El.
21. Si de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele si i-a chemat.
22. Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El.
23. Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor.
24. Si s-a dus vestea despre El in toata Siria, si aduceau la El pe toti cei ce se aflau in suferinte, fiind cuprinsi de multe feluri de boli si de chinuri, pe demonizati, pe lunatici, pe slabanogi, si El ii vindeca.
25. Si multimi multe mergeau dupa El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea si de dincolo de Iordan.

CAPITOLUL 5
Predica de pe munte. Fericirile. Adevarata implinire a Legii.
1. Vazand multimile, Iisus S-a suit in munte, si asezandu-se, ucenicii Lui au venit la El.
2. Si deschizandu-si gura, ii invata zicand:
3. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
4. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
5. Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
6. Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
7. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
8. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
11. Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
12. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
13. Voi sunteti sarea pamantului; daca sarea se va strica, cu ce se va sara? De nimic nu mai e buna decat sa fie aruncata afara si calcata in picioare de oameni.
14. Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda.
15. Nici nu aprind faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa.
16. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri.
17. Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc.
18. Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor.
20. Caci zic voua: Ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor.
21. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osanda.
22. Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta,
24. Lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau.
25. Impaca-te cu parasul tau degraba, pana esti cu el pe cale, ca nu cumva parasul sa te dea judecatorului, si judecatorul slujitorului si sa fii aruncat in temnita.
26. Adevarat graiesc tie: Nu vei iesi de acolo, pana ce nu vei fi dat cel din urma ban.
27. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu savarsesti adulter”.
28. Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui.
29. Iar daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul sa fie aruncat in gheena.
30. Si daca mana ta cea dreapta te sminteste pe tine, taie-o si o arunca de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena.
31. S-a zis iarasi: “Cine va lasa pe femeia sa, sa-i dea carte de despartire”.
32. Eu insa va spun voua: Ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter, si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter.
33. Ati auzit ce s-a zis celor de demult: “Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale”.
34. Eu insa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetate a marelui Imparat,
36. Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru,
37. Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.
38. Ati auzit ca s-a zis: “Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”.
39. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt.
40. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa.
41. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua.
42. Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta.
43. Ati auzit ca s-a zis: “Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau”.
44. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
45. Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
46. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru?
47. Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru?
48. Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.

CAPITOLUL 6
Despre milostenie, rugaciune si post. Sa nu ne straduim numai dupa cele pamantesti.
1. Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti inaintea oamenilor ca sa fiti vazuti de ei; altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri.
2. Deci, cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor.
3. Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.
5. Iar cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stand in picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenilor; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor.
6. Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care este in ascuns, iti va rasplati tie.
7. Cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate.
8. Deci nu va asemanati lor, ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai inainte ca sa cereti voi de la El.
9. Deci voi asa sa va rugati: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau;
10. Vie imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant.
11. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi;
12.  Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
13. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin!
14. Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre.
16. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor.
17. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala,
18. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.
19. Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura.
20. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura.
21. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta.
22. Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat.
23. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult!
24. Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona.
25. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea?
26. Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele?
27. Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot?
28. Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia.
30. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?
31. Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca?
32. Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele.
33. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.
34. Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.

CAPITOLUL 7
Sfarsitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugaciunii. Calea mantuirii si a pierzarii. Ferirea de prooroci mincinosi.
1. Nu judecati, ca sa nu fiti judecati.
2. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama?
4. Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau?
5. Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.
6. Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi.
7. Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
8. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui ce bate i se va deschide.
9. Sau cine este omul acela intre voi care, de va cere fiul sau paine, oare el ii va da piatra?
10. Sau de-i va cere peste, oare el ii va da sarpe?
11. Deci, daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune fiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
12. Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea si proorocii.
13. Intrati prin poarta cea stramta, ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla.
14. Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla.
15. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori.
16. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?
17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele.
18. Nu poate pom bun sa faca roade rele, nici pom rau sa faca roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.
22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?
23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.
24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si la indeplineste asemana-se-va barbatului intelept care a cladit casa lui pe stanca.
25. A cazut ploaia, au venit raurile mari, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea n-a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca.
26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le indeplineste, asemana-se-va barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip.
27. Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit casa aceea, si a cazut. Si caderea ei a fost mare.
28. Iar cand Iisus a sfarsit cuvintele acestea, multimile erau uimite de invatatura Lui.
29. Ca ii invata pe ei ca unul care are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor.

CAPITOLUL 8
Iisus vindeca un lepros, pe sluga unui sutas, pe soacra lui Petru si pe alti bolnavi. Linisteste furtuna de pe mare si vindeca doi demonizati.
1. Si coborandu-Se El din munte, multimi multe au mers dupa El.
2. Si iata un lepros, apropiindu-se, I se inchina, zicand: Doamne, daca voiesti, poti sa ma curatesti.
3. Si Iisus, intinzand mana, S-a atins de el, zicand: Voiesc, curateste-te. Si indata s-a curatit lepra lui.
4. Si i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimanui, ci mergi, arata-te preotului si adu darul pe care l-a randuit Moise, spre marturie lor.
5. Pe cand intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L,
6. Si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit.
7. Si i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca.
8. Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea.
9. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face.
10. Auzind, Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta.
11. Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in imparatia cerurilor.
12. Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
13. Si a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut. Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela.
14. Si venind Iisus in casa lui Petru, a vazut pe soacra acestuia zacand, prinsa de friguri.
15. Si S-a atins de mana ei, si au lasat-o frigurile si s-a sculat si Ii slujea Lui.
16. Si facandu-se seara, au adus la El multi demonizati si a scos duhurile cu cuvantul si pe toti cei bolnavi i-a vindecat,
17. Ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: “Acesta neputintele noastre a luat si bolile noastre le-a purtat”.
18. Si vazand Iisus multime imprejurul Lui, a poruncit ucenicilor sa treaca de cealalta parte a marii.
19. Si apropiindu-se un carturar, i-a zis: Invatatorule, Te voi urma oriunde vei merge.
20. Dar Iisus i-a raspuns: Vulpile au vizuini si pasarile cerului cuiburi; Fiul Omului insa nu are unde sa-Si plece capul.
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, da-mi voie intai sa ma duc si sa ingrop pe tatal meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino dupa Mine si lasa mortii sa-si ingroape mortii lor.
23. Intrand El in corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
24. Si, iata, furtuna mare s-a ridicat pe mare, incat corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Si venind ucenicii la El, L-au desteptat zicand: Doamne, mantuieste-ne, ca pierim.
26. Iisus le-a zis: De ce va este frica, putin credinciosilor? S-a sculat atunci, a certat vanturile si marea si s-a facut liniste deplina.
27. Iar oamenii s-au mirat, zicand: Cine este Acesta ca si vanturile si marea asculta de El?
28. Si trecand El dincolo, in tinutul Gadarenilor, L-au intampinat doi demonizati, care ieseau din morminte, foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea.
29. Si iata, au inceput sa strige si sa zica: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?
30. Departe de ei era o turma mare de porci, pascand.
31. Iar demonii Il rugau, zicand: Daca ne scoti afara, trimite-ne in turma de porci.
32. Si El le-a zis: Duceti-va. Iar ei, iesind, s-au dus in turma de porci. Si iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa.
33. Iar pazitorii au fugit si, ducandu-se in cetate, au spus toate cele intamplate cu demonizatii.
34. Si iata toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si, vazandu-L, L-au rugat sa treaca din hotarele lor.

CAPITOLUL 9
Vindecarea slabanogului din Capernaum. Matei. Ucenicii lui Ioan Botezatorul. Fiica lui Iair si femeia bolnava. Doi orbi si un mut. Secerisul si seceratorii.
1. Intrand in corabie, Iisus a trecut si a venit in cetatea Sa.
2. Si iata, I-au adus un slabanog zacand pe pat. Si Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!
3. Dar unii dintre carturari ziceau in sine: Acesta huleste.
4. Si Iisus, stiind gandurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetati rele in inimile voastre?
5. Caci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala-te si umbla?
6. Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele, a zis slabanogului: Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta.
7. Si, sculandu-se, s-a dus la casa sa.
8. Iar multimile vazand acestea, s-au inspaimantat si au slavit pe Dumnezeu, Cel care da oamenilor asemenea putere.
9. Si plecand Iisus de acolo, a vazut un om care sedea la vama, cu numele Matei, si i-a zis acestuia: Vino dupa Mine. Si sculandu-se, a mers dupa El.
10. Si pe cand sedea El la masa, in casa, iata multi vamesi si pacatosi au venit si au sezut la masa impreuna cu Iisus si cu ucenicii Lui.
11. Si vazand fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mananca Invatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii?
12. Si auzind El, a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
13. Dar mergand, invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa; ca n-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta.
14. Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicand: Pentru ce noi si fariseii postim mult, iar ucenicii Tai nu postesc?
15. Si Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nuntii sa fie tristi cata vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile cand mirele va fi luat de la ei si atunci vor posti.
16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haina veche, caci peticul acesta, ca umplutura, trage din haina si se face o ruptura si mai rea.
17. Nici nu pun oamenii vin nou in burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapa: vinul se varsa si burdufurile se strica; ci pun vin nou in burdufuri noi si amandoua se pastreaza impreuna.
18. Pe cand le spunea acestea, iata un dregator, venind, I s-a inchinat, zicand: Fiica mea a murit de curand dar, venind, pune mana Ta peste ea si va fi vie.
19. Atunci Iisus, sculandu-Se, a mers dupa el impreuna cu ucenicii.
20. Si iata o femeie cu scurgere de sange de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui.
21. Caci zicea in gandul ei: Numai sa ma ating de haina Lui si ma voi face sanatoasa;
22. Iar Iisus, intorcandu-Se si vazand-o, i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Si s-a tamaduit femeia din ceasul acela.
23. Iisus, venind la casa dregatorului si vazand pe cantaretii din flaut si multimea tulburata, a zis:
24. Departati-va, caci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei radeau de El.
25. Iar dupa ce multimea a fost scoasa afara, intrand, a luat-o de mana, si copila s-a sculat.
26. Si a iesit vestea aceasta in tot tinutul acela.
27. Plecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David.
28. Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!
29. Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupa credinta voastra, fie voua!
30. Si s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie.
31. Iar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela.
32. Si plecand ei, iata au adus la El un om mut, avand demon.
33. Si fiind scos demonul, mutul a grait. Iar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel.
34. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
35. Si Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor.
36. Si vazand multimile, I s-a facut mila de ele ca erau necajite si ratacite ca niste oi care n-au pastor.
37. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerisul e mult, dar lucratorii sunt putini.
38. Rugati, deci, pe Domnul secerisului, ca sa scoata lurcatori la secerisul Sau.

CAPITOLUL 10
Chemarea apostolilor si trimiterea lor la propovaduire.
1. Chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta.
2. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Intai Simon, cel numit Petru, si Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu si Ioan fratele lui;
3. Filip si Vartolomeu, Toma si Matei vamesul, Iacov al lui Alfeu si Levi ce se zice Tadeu;
4. Simon Cananeul si Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vandut.
5. Pe acesti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor si zicand: In calea paganilor sa nu mergeti, si in vreo cetate de samarineni sa nu intrati;
6. Ci mai degraba mergeti catre oile cele pierdute ale casei lui Israel.
7. Si mergand, propovaduiti, zicand: S-a apropiat imparatia cerurilor.
8. Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i; in dar ati luat, in dar sa dati.
9. Sa nu aveti nici aur, nici arginti, nici bani in cingatorile voastre;
10. Nici traista pe drum, nici doua haine, nici incaltaminte, nici toiag; ca vrednic este lucratorul de hrana sa.
11. In orice cetate sau sat veti intra, cercetati cine este in el vrednic si acolo ramaneti pana ce veti iesi.
12. Si intrand in casa, urati-i, zicand: “Pace casei acesteia”.
13. Si daca este casa aceea vrednica, vina pacea voastra peste ea. Iar de nu este vrednica, pacea voastra intoarca-se la voi.
14. Cine nu va va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, iesind din casa sau din cetatea aceea, scuturati praful de pe picioarele voastre.
15. Adevarat graiesc voua, mai usor va fi pamantului Sodomei si Gomorei, in ziua judecatii, decat cetatii aceleia.
16. Iata Eu va trimit pe voi ca pe niste oi in mijlocul lupilor; fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii.
17. Feriti-va de oameni, caci va vor da pe mana sinedristilor si in sinagogile lor va vor bate cu biciul.
18. La dregatori si la regi veti fi dusi pentru Mine, spre marturie lor si paganilor.
19. Iar cand va vor da pe voi in mana lor, nu va ingrijiti cum sau ce veti vorbi, caci se va da voua in ceasul acela ce sa vorbiti;
20. Fiindca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi.
21. Va da frate pe frate la moarte si tata pe fiu si se vor scula copiii impotriva parintilor si-i vor ucide.
22. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui.
23. Cand va urmaresc pe voi in cetatea aceasta, fugiti in cealalta; adevarat graiesc voua: nu veti sfarsi cetatile lui Israel, pana ce va veni Fiul Omului.
24. Nu este ucenic mai presus de invatatorul sau, nici sluga mai presus de stapanul sau.
25. Destul este ucenicului sa fie ca invatatorul si slugii ca stapanul. Daca pe stapanul casei l-au numit Beelzebul, cu cat mai mult pe casnicii lui?
26. Deci nu va temeti de ei, caci nimic nu este acoperit care sa nu iasa la iveala si nimic ascuns care sa nu ajunga cunoscut.
27. Ceea ce va graiesc la intuneric, spuneti la lumina si ceea ce auziti la ureche, propovaduiti de pe case.
28. Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curand de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena.
29. Au nu se vand doua vrabii pe un ban? Si nici una din ele nu va cadea pe pamant fara stirea Tatalui vostru.
30. La voi insa si perii capului, toti sunt numarati.
31. Asadar nu va temeti; voi sunteti cu mult mai de pret decat pasarile.
32. Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.
34. Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie.
35. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa.
36. Si dusmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine.
39. Cine tine la sufletul lui il va pierde, iar cine-si pierde sufletul lui pentru Mine il va gasi.
40. Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
41. Cine primeste prooroc in nume de prooroc plata de prooroc va lua, si cine primeste pe un drept in nume de drept rasplata dreptului va lua.
42. Si cel ce va da de baut unuia dintre acestia mici numai un pahar cu apa rece, in nume de ucenic, adevarat graiesc voua: nu va pierde plata sa.

CAPITOLUL 11
Trimisii lui Ioan Botezatorul si marturia lui Iisus despre Ioan. Cetatile nepocaite. Lauda Tatalui. Chemarea catre cei impovarati.
1. Sfarsind Iisus de dat aceste invataturi celor doisprezece ucenici ai Sai, a trecut de acolo ca sa invete si sa propovaduiasca mai departe prin cetatile lor.
2. Si auzind Ioan, in inchisoare, despre faptele lui Hristos, si trimitand pe doi dintre ucenicii sai, au zis Lui:
3. Tu esti Cel ce vine, sau sa asteptam pe altul?
4. Si Iisus, raspunzand, le-a zis: Mergeti si spuneti lui Ioan cele ce auziti si vedeti:
5. Orbii isi capata vederea si schiopii umbla, leprosii se curatesc si surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se binevesteste.
6. Si fericit este acela care nu se va sminti intru Mine.
7. Dupa plecarea acestora, Iisus a inceput sa vorbeasca multimilor despre Ioan: Ce-ati iesit sa vedeti in pustie? Au trestie clatinata de vant?
8. Dar de ce ati iesit? Sa vedeti un om imbracat in haine moi? Iata, cei ce poarta haine moi sunt in casele regilor.
9. Atunci de ce-ati iesit? Sa vedeti un prooroc? Da, zic voua, si mai mult decat un prooroc.
10. Ca el este acela despre care s-a scris: “Iata Eu trimit, inaintea fetei Tale, pe ingerul Meu, care va pregati calea Ta, inaintea Ta”.
11. Adevarat zic voua: Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi cel mai mic in imparatia cerurilor este mai mare decat el.
12. Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum imparatia cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea.
13. Toti proorocii si Legea au proorocit pana la Ioan.
14. Si daca voiti sa intelegeti, el este Ilie, cel ce va sa vina.
15. Cine are urechi de auzit sa auda.
16. Dar cu cine voi asemana neamul acesta? Este asemenea copiilor care sed in piete si striga catre altii,
17. Zicand: V-am cantat din fluier si n-ati jucat; v-am cantat de jale si nu v-ati tanguit.
18. Caci a venit Ioan, nici mancand, nici band, si spun: Are demon.
19. A venit Fiul Omului, mancand si band si spun: Iata om mancacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si al pacatosilor. Dar intelepciunea s-a dovedit dreapta din faptele ei.
20. Atunci a inceput Iisus sa mustre cetatile in care se facusera cele mai multe minuni ale Sale, caci nu s-au pocait.
21. Vai tie, Horazine, vai tie, Betsaida, ca daca in Tir si in Sidon s-ar fi facut minunile ce s-au facut in voi, de mult, in sac si in cenusa, s-ar fi pocait.
22. Dar zic voua: Tirului si Sidonului le va fi mai usor in ziua judecatii, decat voua.
23. Si tu, Capernaume: N-ai fost inaltat pana la cer? Pana la iad te vei cobori. Caci de s-ar fi facut in Sodoma minunile ce s-au facut in tine, ar fi ramas pana astazi.
24. Dar zic voua ca pamantului Sodomei ii va fi mai usor in ziua judecatii decat tie.
25. In vremea aceea, raspunzand, Iisus a zis: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, caci ai ascuns acestea de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor.
26. Da, Parinte, caci asa a fost bunavoirea inaintea Ta.
27. Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere.
28. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.
29. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre.
30. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.

CAPITOLUL 12
Spicele de grau smulse sambata. Tamaduirea facuta sambata. Hula impotriva Sfantului Duh. Cine este adevarata ruda.
1. In vremea aceea, mergea Iisus, intr-o zi de sambata, printre semanaturi, iar ucenicii Lui au flamanzit si au inceput sa smulga spice si sa manance.
2. Vazand aceasta, fariseii au zis Lui: Iata, ucenicii Tai fac ceea ce nu se cuvine sa faca sambata.
3. Iar El le-a zis: Au n-ati citit ce-a facut David cand a flamanzit, el si cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat in casa Domnului si a mancat painile punerii inainte, care nu se cuveneau lui sa le manance, nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor?
5. Sau n-ati citit in Lege ca preotii, sambata, in templu, calca sambata si sunt fara de vina?
6. Ci graiesc voua ca mai mare decat templul este aici.
7. Daca stiati ce inseamna: Mila voiesc iar nu jertfa, n-ati fi osandit pe cei nevinovati.
8. Ca Domn este si al sambetei Fiul Omului.
9. Si trecand de acolo, a venit in sinagoga lor.
10. Si iata un om avand mana uscata. Si L-au intrebat, zicand: Cade-se, oare, a vindeca sambata? Ca sa-L invinuiasca.
11. El le-a zis: Cine va fi intre voi omul care va avea o oaie si, de va cadea ea sambata in groapa, nu o va apuca si o va scoate?
12. Cu cat se deosebeste omul de oaie! De aceea se cade a face bine sambata.
13. Atunci i-a zis omului: Intinde mana ta. El a intins-o si s-a facut sanatoasa ca si cealalta.
14. Si iesind, fariseii s-au sfatuit impotriva Lui cum sa-L piarda.
15. Iisus insa, cunoscandu-i, S-a dus de acolo. Si multi au venit dupa El si i-a vindecat pe toti.
16. Dar le-a poruncit ca sa nu-L dea in vileag,
17. Ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice:
18. “Iata Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu intru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El si judecata neamurilor va vesti.
19. Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe ulite, glasul Lui.
20. Trestie strivita nu va frange si festila fumeganda nu va stinge, pana ce nu va scoate, spre biruinta, judecata.
21. Si in numele Lui vor nadajdui neamurile.”
22. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb si mut, si l-a vindecat, incat cel orb si mut vorbea si vedea.
23. Multimile toate se mirau zicand: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David?
24. Fariseii insa, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decat cu Beelzebul, capetenia demonilor.
25. Cunoscand gandurile lor, Iisus le-a zis: Orice imparatie care se dezbina in sine se pustieste, orice cetate sau casa care se dezbina in sine nu va dainui.
26. Daca satana scoate pe satana, s-a dezbinat in sine; dar atunci cum va dainui imparatia lui?
27. Si daca Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii vostri cu cine ii scot? De aceea ei va vor fi judecatori.
28. Iar daca Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu.
29. Cum poate cineva sa intre in casa celui tare si sa-i jefuiasca lucrurile, daca nu va lega intai pe cel tare si pe urma sa-i prade casa?
30. Cine nu este cu Mine este impotriva Mea si cine nu aduna cu Mine risipeste.
31. De aceea va zic: Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului nu se va ierta.
32. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie.
33. Ori spuneti ca pomul este bun si rodul lui e bun, ori spuneti ca pomul e rau si rodul lui e rau, caci dupa roada se cunoaste pomul.
34. Pui de vipere, cum puteti sa graiti cele bune, odata ce sunteti rai? Caci din prisosul inimii graieste gura.
35. Omul cel bun din comoara lui cea buna scoate afara cele bune, pe cand omul cel rau, din comoara lui cea rea scoate afara cele rele.
36. Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii.
37. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit.
38. Atunci I-au raspuns unii dintre carturari si farisei, zicand: Invatatorule, voim sa vedem de la Tine un semn.
39. Iar El, raspunzand, le-a zis: Neam viclean si desfranat cere semn, dar semn nu i se va da, decat semnul lui Iona proorocul.
40. Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul Omului in inima pamantului trei zile si trei nopti.
41. Barbatii din Ninive se vor scula la judecata cu neamul acesta si-l vor osandi, ca s-au pocait la propovaduirea lui Iona; iata aici este mai mult decat Iona.
42. Regina de la miazazi se va scula la judecata cu neamul acesta si-l va osandi, caci a venit de la marginile pamantului ca sa asculte intelepciunea lui Solomon, si iata aici este mai mult decat Solomon.
43. Si cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si nu gaseste.
44. Atunci zice: Ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit; si venind, o afla golita, maturata si impodobita.
45. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele dintai. Asa va fi si cu acest neam viclean.
46. Si inca vorbind El multimilor, iata mama si fratii Lui stateau afara, cautand sa vorbeasca cu El.
47. Cineva I-a zis: Iata mama Ta si fratii Tai stau afara, cautand sa-Ti vorbeasca.
48. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea si cine sunt fratii Mei?
49. Si, intinzand mana catre ucenicii Sai, a zis: Iata mama Mea si fratii Mei.
50. Ca oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, acela imi este frate si sora si mama.

CAPITOLUL 13
Sapte pilde despre Imparatia cerurilor. Iisus neluat in seama in cetatea Sa.
1. In ziua aceea, iesind Iisus din casa, sedea langa mare.
2. Si s-au adunat la El multimi multe, incat intrand in corabie sedea in ea si toata multimea sta pe tarm.
3. Si le-a grait lor multe, in pilde, zicand: Iata a iesit semanatorul sa semene.
4. Si pe cand semana, unele seminte au cazut langa drum si au venit pasarile si le-au mancat.
5. Altele au cazut pe loc pietros, unde n-aveau pamant mult si indata au rasarit, ca n-aveau pamant adanc;
6. Iar cand s-a ivit soarele, s-au palit de arsita si, neavand radacina, s-au uscat.
7. Altele au cazut intre spini, dar spinii au crescut si le-au inabusit.
8. Altele au cazut pe pamant bun si au dat rod: una o suta, alta saizeci, alta treizeci.
9. Cine are urechi de auzit sa auda.
10. Si ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbesti lor in pilde?
11. Iar El, raspunzand, le-a zis: Pentru ca voua vi s-a dat sa cunoasteti tainele imparatiei cerurilor, pe cand acestora nu li s-a dat.
12. Caci celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.
13. De aceea le vorbesc in pilde, ca, vazand, nu vad si, auzind, nu aud, nici nu inteleg.
14. Si se implineste cu ei proorocia lui Isaia, care zice: “Cu urechile veti auzi, dar nu veti intelege, si cu ochii va veti uita, dar nu veti vedea”.
15. Caci inima acestui popor s-a invartosat si cu urechile aude greu si ochii lui s-au inchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si sa auda cu urechile si cu inima sa inteleaga si sa se intoarca, si Eu sa-i tamaduiesc pe ei.
16. Dar fericiti sunt ochii vostri ca vad si urechile voastre ca aud.
17. Caci adevarat graiesc voua ca multi prooroci si drepti au dorit sa vada cele ce priviti voi, si n-au vazut, si sa auda cele ce auziti voi, si n-au auzit.
18. Voi, deci, ascultati pilda semanatorului:
19. De la oricine aude cuvantul imparatiei si nu-l intelege, vine cel viclean si rapeste ce s-a semanat in inima lui; aceasta este samanta semanata langa drum.
20. Cea semanata pe loc pietros este cel care aude cuvantul si indata il primeste cu bucurie,
21. Dar nu are radacina in sine, ci tine pana la o vreme si, intamplandu-se stramtorare sau prigoana pentru cuvant, indata se sminteste.
22. Cea semanata in spini este cel care aude cuvantul, dar grija acestei lumi si inselaciunea avutiei inabusa cuvantul si il face neroditor.
23. Iar samanta semanata in pamant bun este cel care aude cuvantul si-l intelege, deci care aduce rod si face: unul o suta, altul saizeci, altul treizeci.
24. Alta pilda le-a pus lor inainte, zicand: Asemenea este imparatia cerurilor omului care a semanat samanta buna in tarina sa.
25. Dar pe cand oamenii dormeau, a venit vrajmasul lui, a semanat neghina printre grau si s-a dus.
26. Iar daca a crescut paiul si a facut rod, atunci s-a aratat si neghina.
27. Venind slugile stapanului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semanat tu, oare, samanta buna in tarina ta? De unde dar are neghina?
28. Iar el le-a raspuns: Un om vrajmas a facut aceasta. Slugile i-au zis: Voiesti deci sa ne ducem si s-o plivim?
29. El insa a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, sa smulgeti odata cu ea si graul.
30. Lasati sa creasca impreuna si graul si neghina, pana la seceris, si la vremea secerisului voi zice seceratorilor: Pliviti intai neghina si legati-o in snopi ca s-o ardem, iar graul adunati-l in jitnita mea.
31. O alta pilda le-a pus inainte, zicand: Imparatia cerurilor este asemenea grauntelui de mustar, pe care, luandu-l, omul l-a semanat in tarina sa,
32. Si care este mai mic decat toate semintele, dar cand a crescut este mai mare decat toate legumele si se face pom, incat vin pasarile cerului si se salasluiesc in ramurile lui.
33. Alta pilda le-a spus lor: Asemenea este imparatia cerurilor aluatului pe care, luandu-l, o femeie l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce s-a dospit toata.
34. Toate acestea le-a vorbit Iisus multimilor in pilde, si fara pilda nu le graia nimic,
35. Ca sa se implineasca ce s-a spus prin proorocul care zice: “Deschide-voi in pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la intemeierea lumii”.
36. Dupa aceea, lasand multimile, a venit in casa, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicand: Lamureste-ne noua pilda cu neghina din tarina.
37. El, raspunzand, le-a zis: Cel ce seamana samanta cea buna este Fiul Omului.
38. Tarina este lumea; samanta cea buna sunt fiii imparatiei; iar neghina sunt fiii celui rau.
39. Dusmanul care a semanat-o este diavolul; secerisul este sfarsitul lumii, iar seceratorii sunt ingerii.
40. Si, dupa cum se alege neghina si se arde in foc, asa va fi la sfarsitul veacului.
41. Trimite-va Fiul Omului pe ingerii Sai, vor culege din imparatia Lui toate smintelile si pe cei ce fac faradelegea,
42. Si-i vor arunca pe ei in cuptorul cu foc; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
43. Atunci cei drepti vor straluci ca soarele in imparatia Tatalui lor. Cel ce are urechi de auzit sa auda.
44. Asemenea este imparatia cerurilor cu o comoara ascunsa in tarina, pe care, gasind-o un om, a ascuns-o, si de bucuria ei se duce si vinde tot ce are si cumpara tarina aceea.
45. Iarasi asemenea este imparatia cerurilor cu un negutator care cauta margaritare bune.
46. Si afland un margaritar de mult pret, s-a dus, a vandut toate cate avea si l-a cumparat.
47. Asemenea este iarasi imparatia cerurilor cu un navod aruncat in mare si care aduna tot felul de pesti.
48. Iar cand s-a umplut, l-au tras pescarii la mal si, sezand, au ales in vase pe cei buni, iar pe cei rai i-au aruncat afara.
49. Asa va fi la sfarsitul veacului: vor iesi ingerii si vor desparti pe cei rai din mijlocul celor drepti.
50. Si ii vor arunca in cuptorul cel de foc; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
51. Inteles-ati toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.
52. Iar El le-a zis: De aceea, orice carturar cu invatatura despre imparatia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi si vechi.
53. Iar dupa ce Iisus a sfarsit aceste pilde, a trecut de acolo.
54. Si venind in patria Sa, ii invata pe ei in sinagoga lor, incat ei erau uimiti si ziceau: De unde are El intelepciunea aceasta si puterile?
55. Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii (verii) Lui: Iacov si Iosif si Simon si Iuda?
56. Si surorile (verisoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?
57. Si se sminteau intru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispretuit decat in patria lui si in casa lui.
58. Si n-a facut acolo multe minuni, din pricina necredintei lor.

CAPITOLUL 14
Taierea capului lui Ioan Botezatorul. Iisus satura cinci mii de oameni, umbla pe mare, vindeca pe cei bolnavi care se ating de El.
1. In vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
2. Si a zis slujitorilor sai: Acesta este Ioan Botezatorul; el s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el.
3. Caci Irod, prinzand pe Ioan, l-a legat si l-a pus in temnita, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau.
4. Caci Ioan ii zicea lui: Nu ti se cuvine s-o ai de sotie.
5. Si voind sa-l ucida, s-a temut de multime, ca-l socotea pe el ca prooroc.
6. Iar praznuind Irod ziua lui de nastere, fiica Irodiadei a jucat in mijloc si i-a placut lui Irod.
7. De aceea, cu juramant i-a fagaduit sa-i dea orice va cere.
8. Iar ea, indemnata fiind de mama sa, a zis: Da-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.
9. Si regele s-a intristat, dar, pentru juramant si pentru cei care sedeau cu el la masa, a poruncit sa i se dea.
10. Si a trimis si a taiat capul lui Ioan, in temnita.
11. Si capul lui a fost adus pe tipsie si a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12. Si, venind ucenicii lui, au luat trupul lui si l-au inmormantat si s-au dus sa dea de stire lui Iisus.
13. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, in loc pustiu dar, afland, multimile au venit dupa El, pe jos, din cetati.
14. Si iesind, a vazut multime mare si I S-a facut mila de ei si a vindecat pe bolnavii lor.
15. Iar cand s-a facut seara, ucenicii au venit la El si I-au zis: locul este pustiu si vremea iata a trecut; deci, da drumul multimilor ca sa se duca in sate, sa-si cumpere mancare.
16. Iisus insa le-a raspuns: N-au trebuinta sa se duca; dati-le voi sa manance.
17. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decat cinci paini si doi pesti.
18. Si El a zis: Aduceti-Mi-le aici.
19. Si poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii multimilor.
20. Si au mancat toti si s-au saturat si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline.
21. Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii.
22. Si indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor.
23. Iar dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage singur. Si, facandu-se seara, era singur acolo.
24. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pamant, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva.
25. Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare.
26. Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspaimantat, zicand ca e naluca si de frica au strigat.
27. Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!
28. Iar Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa.
29. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus.
30. Dar vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma!
31. Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?
32. Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul.
33. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu.
34. Si, trecand dincolo, au venit in pamantul Ghenizaretului.
35. Si, cunoscandu-L, oamenii locului aceluia au trimis in tot acel tinut si au adus la El pe toti bolnavii.
36. Si-L rugau ca numai sa se atinga de poala hainei Lui; si cati se atingeau se vindecau.

CAPITOLUL 15
Spalarea mainilor. Femeia cananeianca. Saturarea celor patru mii de oameni.
1. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii si carturarii, zicand:
2. Pentru ce ucenicii Tai calca datina batranilor? Caci nu-si spala mainile cand mananca paine.
3. Iar El, raspunzand, le-a zis: De ce si voi calcati porunca lui Dumnezeu pentru datina voastra?
4. Caci Dumnezeu a zis: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, iar cine va blestema pe tata sau pe mama, cu moarte sa se sfarseasca.
5. Voi insa spuneti: Cel care va zice tatalui sau sau mamei sale: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu,
6. Acela nu va cinsti pe tatal sau sau pe mama sa; si ati desfiintat cuvantul lui Dumnezeu pentru datina voastra.
7. Fatarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cand a zis:
8. “Poporul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9. Si zadarnic Ma cinstesc ei, invatand invataturi ce sunt porunci ale oamenilor”.
10. Si chemand la Sine multimile, le-a zis: Ascultati si intelegeti:
11. Nu ceea ce intra pe gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om.
12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Stii ca fariseii, auzind cuvantul, s-au scandalizat?
13. Iar El, raspunzand, a zis: Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc, va fi smuls din radacina.
14. Lasatii pe ei; sunt calauze oarbe, orbilor; si daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in groapa.
15. Si Petru, raspunzand, I-a zis: Lamureste-ne noua pilda aceasta.
16. El a zis: Acum si voi sunteti nepriceputi?
17. Nu intelegeti ca tot ce intra in gura se duce in pantece si se arunca afara?
18. Iar cele ce ies din gura pornesc din inima si acelea spurca pe om.
19. Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule.
20. Acestea sunt care spurca pe om, dar a manca cu maini nespalate nu spurca pe om.
21. Si iesind de acolo, a plecat Iisus in partile Tirului si ale Sidonului.
22. Si iata o femeie cananeianca, din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon.
23. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Slobozeste-o, ca striga in urma noastra.
24. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel.
25. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma.
26. El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor.
27. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor.
28. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela.
29. Si trecand Iisus de acolo, a venit langa Marea Galileii si, suindu-Se in munte, a sezut acolo.
30. Si multimi multe au venit la El, avand cu ei schiopi, orbi, muti, ciungi, si multi altii si i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
31. Incat multimea se minuna vazand pe muti vorbind, pe ciungi sanatosi, pe schiopi umbland si pe orbi vazand, si slaveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Iar Iisus, chemand la Sine pe ucenicii Sai, a zis: Mila imi este de multime, ca iata sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance; si sa-i slobozesc flamanzi nu voiesc, ca sa nu se istoveasca pe drum.
33. Si ucenicii I-au zis: De unde sa avem noi, in pustie, atatea paini, cat sa saturam atata multime?
34. Si Iisus i-a intrebat: Cate paini aveti? Ei au raspuns: Sapte si putini pestisori.
35. Si poruncind multimii sa sada jos pe pamant,
36. A luat cele sapte paini si pesti si, multumind, a frant si a dat ucenicilor, iar ucenicii multimilor.
37. Si au mancat toti si s-au saturat si au luat sapte cosuri pline, cu ramasite de faramituri.
38. Iar cei ce au mancat erau ca la patru mii de barbati, afara de copii si de femei.
39. Dupa aceea a dat drumul multimilor, S-a suit in corabie si S-a dus in tinutul Magdala.

CAPITOLUL 16
Semnele timpului. Aluatul fariseilor. Marturisirea lui Petru. Cea dintai vestire a Patimilor. Urmarea lui Hristos.
1. Si apropiindu-se fariseii si saducheii si ispitindu-L, I-au cerut sa le arate semn din cer.
2. Iar El, raspunzand, le-a zis: Cand se face seara, ziceti: Maine va fi timp frumos, pentru ca e cerul rosu.
3. Iar dimineata ziceti: Astazi va fi furtuna, pentru ca cerul este rosu-posomorat. Fatarnicilor, fata cerului stiti s-o judecati, dar semnele vremilor nu puteti!
4. Neam viclean si adulter cere semn si semn nu se va da lui, decat numai semnul lui Iona. Si lasandu-i, a plecat.
5. Si venind ucenicii pe celalalt tarm, au uitat sa ia paini.
6. Iar Iisus le-a zis: Luati aminte si feriti-va de aluatul fariseilor si al saducheilor.
7. Iar ei cugetau in sinea lor, zicand: Aceasta, pentru ca n-am luat paine.
8. Dar Iisus, cunoscandu-le gandul, a zis: Ce cugetati in voi insiva, putin credinciosilor, ca n-ati luat paine?
9. Tot nu intelegeti, nici nu va aduceti aminte de cele cinci paini, la cei cinci mii de oameni, si cate cosuri ati luat?
10. Nici de cele sapte paini, la cei patru mii de oameni, si cate cosuri ati luat?
11. Cum nu intelegeti ca nu despre paini v-am zis? Ci feriti-va de aluatul fariseilor si al saducheilor.
12. Atunci au inteles ca nu le-a spus sa se fereasca de aluatul painii, ci de invatatura fariseilor si a saducheilor.
13. Si venind Iisus in partile Cezareii lui Filip, ii intreba pe ucenicii Sai, zicand: Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?
14. Iar ei au raspuns: Unii, Ioan Botezatorul, altii Ilie, altii Ieremia sau unul dintre prooroci.
15. Si le-a zis: Dar voi cine ziceti ca sunt?
16. Raspunzand Simon Petru a zis: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
17. Iar Iisus, raspunzand, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri.
18. Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.
19. Si iti voi da cheile imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.
20. Atunci a poruncit ucenicilor Lui sa nu spuna nimanui ca El este Hristosul.
21. De atunci a inceput Iisus sa le arate ucenicilor Lui ca El trebuie sa mearga la Ierusalim si sa patimeasca multe de la batrani si de la arhierei si de la carturari si sa fie ucis, si a treia zi sa invieze.
22. Si Petru, luandu-L la o parte, a inceput sa-L dojeneasca, zicandu-I: Fie-Ti mila de Tine sa nu Ti se intample Tie aceasta.
23. Iar El, intorcandu-se, a zis lui Petru: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
24. Atunci Iisus a zis ucenicilor Sai: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
25. Ca cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde; iar cine isi va pierde sufletul pentru Mine il va afla.
26. Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?
27. Caci Fiul Omului va sa vina intru slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale.
28. Adevarat graiesc voua: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind in imparatia Sa.

CAPITOLUL 17
Schimbarea la fata. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor. Darea pentru Templu.
1. Si dupa sase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte.
2. Si S-a schimbat la fata, inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina.
3. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El.
4. Si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una.
5. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L”.
6. Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte.
7. Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingandu-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti.
8. Si, ridicandu-si ochii, nu au vazut pe nimeni, decat numai pe Iisus singur.
9. Si pe cand se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicand: Nimanui sa nu spuneti ceea ce ati vazut, pana cand Fiul Omului Se va scula din morti.
10. Si ucenicii L-au intrebat, zicand: Pentru ce dar zic carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie?
11. Iar El, raspunzand, a zis: Ilie intr-adevar va veni si va aseza la loc toate.
12. Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el cate au voit; asa si Fiul Omului va patimi de la ei.
13. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezatorul.
14. Si mergand ei spre multime, s-a apropiat de El un om, cazandu-I in genunchi,
15. Si zicand: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa.
16. Si l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece.
17. Iar Iisus, raspunzand, a zis: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine.
18. Si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela.
19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut sa-l scoatem?
20. Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta.
21. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post.
22. Pe cand strabateau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor.
23. Si-L vor omori, dar a treia zi va invia. Si ei s-au intristat foarte!
24. Venind ei in Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strang darea (pentru Templu) si i-au zis: Invatatorul vostru nu plateste darea?
25. Ba, da! - a zis el. Dar intrand in casa, Iisus i-a luat inainte, zicand: Ce ti se pare, Simone? Regii pamantului de la cine iau dari sau bir? De la fiii lor sau de la straini?
26. El I-a zis: De la straini. Iisus i-a zis: Asadar, fiii sunt scutiti.
27. Ci ca sa nu-i smintim pe ei, mergand la mare, arunca undita si pestele care va iesi intai, ia-l, si, deschizandu-i gura, vei gasi un statir (un ban de argint). Ia-l si da-l lor pentru Mine si pentru tine.

CAPITOLUL 18
Cine este mai mare in imparatia cerurilor. Puterea cheilor. De cate ori vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de talanti.
1. In ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus si I-au zis: Cine, oare, este mai mare in imparatia cerurilor?
2. Si chemand la Sine un prunc, l-a pus in mijlocul lor,
3. Si a zis: Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor.
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor.
5. Si cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine Ma primeste.
6. Iar cine va sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii.
7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8. Iar daca mana ta sau piciorul tau te sminteste, taie-l si arunca-l de la tine, ca este bine pentru tine sa intri in viata ciung sau schiop, decat, avand amandoua mainile sau amandoua picioarele, sa fii aruncat in focul cel vesnic.
9. Si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine, ca mai bine  este pentru tine sa intri in viata cu un singur ochi, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului.
10. Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua: Ca ingerii lor, in ceruri, pururea vad fata Tatalui Meu, Care este in ceruri.
11. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.
12. Ce vi se pare? Daca un om ar avea o suta de oi si una din ele s-ar rataci, nu va lasa, oare, in munti pe cele nouazeci si noua si ducandu-se va cauta pe cea ratacita?
13. Si daca s-ar intampla s-o gaseasca, adevar graiesc voua ca se bucura de ea mai mult decat de cele nouazeci si noua, care nu s-au ratacit.
14. Astfel nu este vrere inaintea Tatalui vostru, Cel din ceruri, ca sa piara vreunul dintr-acestia mici.
15. De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau.
16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori sa se statorniceasca tot cuvantul.
17. Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames.
18. Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer.
19. Iarasi graiesc voua ca, daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri.
20. Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de cate ori va gresi fata de mine fratele meu si-i voi ierta lui? Oare pana de sapte ori?
22. Zis-a lui  Iisus: Nu zic tie pana de sapte ori, ci pana de saptezeci de ori cate sapte.
23. De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale.
24. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti.
25. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca.
26. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot.
27. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria.
28. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator.
29. Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati.
30. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria.
31. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate.
32. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat.
33. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine?
34. Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria.
35. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta - fiecare fratelui sau - din inimile voastre.

CAPITOLUL 19
Despre desfacerea casatoriei. Iisus binecuvinteaza pe copii. Tanarul cel bogat.
1. Iar dupa ce Iisus a sfarsit cuvintele acestea, a plecat din Galileea si a venit in hotarele Iudeii, dincolo de Iordan.
2. Si au mers dupa El multimi multe si i-a vindecat pe ei acolo.
3. Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicand: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina?
4. Raspunzand, El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?
5. Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
6. Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase?
8. El le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa.
9. Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter.
10. Ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare.
11. Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat.
12. Ca sunt fameni care s-au nascut asa din pantecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru imparatia cerurilor. Cine poate intelege sa inteleaga.
13. Atunci I s-au adus copii, ca sa-si puna mainile peste ei si sa Se roage; dar ucenicii ii certau.
14. Iar Iisus a zis: Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor.
15. Si punandu-Si mainile peste ei, S-a dus de acolo.
16. Si, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?
17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.
18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb;
19. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
20. Zis-a lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste?
21. Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi.
22. Ci, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii.
23. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in imparatia cerurilor.
24. Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu.
25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicand: Dar cine poate sa se mantuiasca?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta.
27. Atunci Petru, raspunzand, I-a zis: Iata noi am lasat toate si Ti-am urmat Tie. Cu noi oare ce va fi?
28. Iar Iisus le-a zis: Adevarat zic voua ca voi cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel.
29. Si oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica.
30. Si multi dintai vor fi pe urma, si cei de pe urma vor fi intai.

CAPITOLUL 20
Pilda despre lucratorii tocmiti la vie. A treia vestire a Patimilor. Cererea fiilor lui Zevedeu. Cearta pentru intaietate. Vindecarea celor doi orbi.
1. Caci imparatia cerurilor este asemenea unui om stapan de casa, care a iesit dis-de-dimineata sa tocmeasca lucratori pentru via sa.
2. Si invoindu-se cu lucratorii cu un dinar pe zi, i-a trimis in via sa.
3. Si iesind pe la ceasul al treilea, a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
4. Si le-a zis acelora: Mergeti si voi in vie, si ce va fi cu dreptul, va voi da.
5. Iar ei s-au dus. Iesind iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea, a facut tot asa.
6. Iesind pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii, stand fara lucru, si le-a zis: De ce ati stat aici toata ziua fara lucru?
7. Zis-au lui: Fiindca nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceti-va si voi in vie si ce va fi cu dreptul veti lua.
8. Facandu-se seara, stapanul viei a zis catre ingrijitorul sau: Cheama pe lucratori si da-le plata, incepand de cei din urma pana la cei dintai.
9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat cate un dinar.
10. Si venind cei dintai, au socotit ca vor lua mai mult, dar au luat si ei tot cate un dinar.
11. Si dupa ce au luat, carteau impotriva stapanului casei,
12. Zicand: Acestia de pe urma au facut un ceas si i-ai pus deopotriva cu noi, care am dus greutatea zilei si arsita.
13. Iar el, raspunzand, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ti fac nedreptate. Oare nu te-ai invoit cu mine un dinar?
14. Ia ce este al tau si pleaca. Voiesc sa dau acestuia de pe urma ca si tie.
15. Au nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tau este rau, pentru ca eu sunt bun?
16. Astfel vor fi cei de pe urma intai si cei dintai pe urma, ca multi sunt chemati, dar putini alesi.
17. Si suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici si le-a spus lor, pe cale:
18. Iata ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi dat pe mana arhiereilor si a carturarilor, si-L vor osandi la moarte;
19. Si Il vor da pe mana paganilor, ca sa-L batjocoreasca si sa-L rastigneasca, dar a treia zi va invia.
20. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, impreuna cu fiii ei, inchinandu-se si cerand ceva de la El.
21. Iar El a zis ei: Ce voiesti? Ea a zis Lui: Zi ca sa sada acesti doi fii ai mei, unul de-a dreapta 1i altul de-a stanga Ta, intru imparatia Ta.
22. Dar Iisus, raspunzand, a zis: Nu stiti ce cereti. Puteti, oare, sa beti paharul pe care-l voi bea Eu si cu botezul cu care Eu Ma botez sa va botezati? Ei I-au zis: Putem.
23. Si El a zis lor: Paharul Meu veti bea si cu botezul cu care Eu Ma botez va veti boteza, dar a sedea de-a dreapta si de-a stanga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregatit de catre Tatal Meu.
24. Si auzind cei zece s-au maniat pe cei doi frati.
25. Dar Iisus, chemandu-i la Sine, a zis: Stiti ca ocarmuitorii neamurilor domnesc peste ele si cei mari le stapanesc.
26. Nu tot asa va fi intre voi, ci care intre voi va vrea sa fie mare sa fie slujitorul vostru.
27. Si care intre voi va vrea sa fie intaiul sa va fie voua sluga,
28. Dupa cum si Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca El si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi.
29. Si plecand ei din Ierihon, multime mare venea in urma Lui.
30. Si iata doi orbi, care sedeau langa drum, auzind ca trece Iisus, au strigat, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David!
31. Dar multimea ii certa ca sa taca; ei insa si mai tare strigau, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David.
32. Si Iisus, stand, i-a chemat si le-a zis: Ce voiti sa va fac?
33. Zis-au Lui: Doamne, sa se deschida ochii nostri.
34. Si facandu-I-se mila, Iisus S-a atins de ochii lor, si indata au vazut si I-au urmat Lui.

CAPITOLUL 21
Intrarea in Ierusalim. Alungarea vanzatorilor din templu. Smochinul neroditor. Pilda lucratorilor celor rai.
1. Iar cand s-au apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe la Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,
2. Zicandu-le: Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-o la Mine.
3. Si daca va va zice cineva ceva, veti spune ca-I trebuie Domnului; si le va trimite indata.
4. Iar acestea toate s-au facut, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
5. “Spuneti fiicei Sionului: Iata Imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug”.
6. Mergand deci ucenicii si facand dupa cum le-a poruncit Iisus,
7. Au adus asina si manzul si deasupra lor si-au pus vesmintele, iar El a sezut peste ele.
8. Si cei mai multi din multime isi asterneau hainele pe cale, iar altii taiau ramuri din copaci si le asterneau pe cale,
9. Iar multimile care mergeau inaintea Lui si care veneau dupa El strigau zicand: Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!
10. Si intrand El in Ierusalim, toata cetatea s-a cutremurat, zicand: Cine este Acesta?
11. Iar multimile raspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
12. Si a intrat Iisus in templu si a alungat pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu si a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor care vindeau porumbei.
13. Si a zis lor: Scris este: “Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi o faceti pestera de talhari!”
14. Si au venit la El, in templu, orbi si schiopi si i-a facut sanatosi.
15. Si vazand arhiereii si carturarii minunile pe care le facuse si pe copiii care strigau in templu si ziceau: Osana Fiului lui David, s-au maniat,
16. Si I-au zis: Auzi ce zic acestia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda?
17. Si lasandu-i, a iesit afara din cetate la Betania, si noaptea a ramas acolo.
18. Dimineata, a doua zi, pe cand se intorcea in cetate, a flamanzit;
19. Si vazand un smochin langa cale, S-a dus la el, dar n-a gasit nimic in el decat numai frunze, si a zis lui: De acum inainte sa nu mai fie rod din tine in veac! Si smochinul s-a uscat indata.
20. Vazand aceasta, ucenicii s-au minunat, zicand: Cum s-a uscat smochinul indata?
21. Iar Iisus, raspunzand, le-a zis: Adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut cu smochinul, ci si muntelui acestuia de veti zice: Ridica-te si arunca-te in mare, va fi asa.
22. Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi.
23. Iar dupa ce a intrat in templu, s-au apropiat de El, pe cand invata, arhiereii si batranii poporului si au zis: Cu ce putere faci acestea? Si cine Ti-a dat puterea aceasta?
24. Raspunzand, Iisus le-a zis: Va voi intreba si Eu pe voi un cuvant, pe care, de Mi-l veti spune, si Eu va voi spune voua cu ce putere fac acestea:
25. Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau intru sine, zicand: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ati crezut lui?
26. Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindca toti il socotesc pe Ioan de prooroc.
27. Si raspunzand ei lui Iisus, au zis: Nu stim. Zis-a lor si El: Nici Eu nu va spun cu ce putere fac acestea.
28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Si, ducandu-se la cel dintai, i-a zis: Fiule, du-te astazi si lucreaza in via mea.
29. Iar el, raspunzand, a zis: Ma duc, Doamne, si nu s-a dus.
30. Mergand la al doilea, i-a zis tot asa; acesta, raspunzand, a zis: Nu vreau, apoi caindu-se, s-a dus.
31. Care dintr-acestia doi a facut voia Tatalui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevarat graiesc voua ca vamesii si desfranatele merg inaintea voastra in imparatia lui Dumnezeu.
32. Caci a venit Ioan la voi in calea dreptatii si n-ati crezut in el, ci vamesii si desfranatele au crezut, iar voi ati vazut si nu v-ati cait nici dupa aceea, ca sa credeti in el.
33. Ascultati alta pilda: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
34. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori, ca sa-i ia roadele.
35. Dar lucratorii, punand mana pe slugi, pe una au batut-o, pe alta au omorat-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decat cele dintai, si au facut cu ele tot asa.
37. La urma, a trimis la ei pe fiul sau zicand: Se vor rusina de fiul meu.
38. Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui.
39. Si, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis.
40. Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori?
41. I-au raspuns: Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri”?
43. De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei.
44. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va strivi.
45. Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste.
46. Si cautand sa-L prinda, s-au temut de popor pentru ca Il socotea prooroc.

CAPITOLUL 22
Parabola nuntii fiului de imparat. Dinarul Cezarului. Cea mai mare porunca din Lege. Mesia: Fiul si Domnul lui David.
1. Si, raspunzand, Iisus a vorbit iarasi in pilde, zicandu-le:
2. Imparatia cerurilor asemanatu-s-a omului imparat care a facut nunta fiului sau.
3. Si a trimis pe slugile sale ca sa cheme pe cei poftiti la nunta, dar ei n-au voit sa vina.
4. Iarasi a trimis alte slugi, zicand: Spuneti celor chemati: Iata, am pregatit ospatul meu; juncii mei si cele ingrasate s-au junghiat si toate sunt gata. Veniti la nunta.
5. Dar ei, fara sa tina seama, s-au dus: unul la tarina sa, altul la negutatoria lui;
6. Iar ceilalti, punand mana pe slugile lui, le-au batjocorit si le-au ucis.
7. Si auzind imparatul de acestea, s-a umplut de manie, si trimitand ostile sale, a nimicit pe ucigasii aceia si cetatii lor i-au dat foc.
8. Apoi a zis catre slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiti n-au fost vrednici.
9. Mergeti deci la raspantiile drumurilor si pe cati veti gasi, chemati-i la nunta.
10. Si iesind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toti cati i-au gasit, si rai si buni, si s-a umplut casa nuntii cu oaspeti.
11. Iar intrand imparatul ca sa priveasca pe oaspeti, a vazut acolo un om care nu era imbracat in haina de nunta,
12. Si i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta? El insa a tacut.
13. Atunci imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
14. Caci multi sunt chemati, dar putini alesi.
15. Atunci s-au dus fariseii si au tinut sfat ca sa-L prinda pe El in cuvant.
16. Si au trimis la El pe ucenicii lor, impreuna cu irodianii, zicand: Invatatorule, stim ca esti omul adevarului si intru adevar inveti calea lui Dumnezeu si nu-Ti pasa de nimeni, pentru ca nu cauti la fata oamenilor.
17. Spune-ne deci noua: Ce Ti se pare? Se cuvine sa dam dajdie Cezarului sau nu?
18. Iar Iisus, cunoscand viclenia lor, le-a raspuns: Ce Ma ispititi, fatarnicilor?
19. Aratati-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
20. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta si inscriptia de pe el?
21. Raspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Dati deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
22. Auzind aceasta, s-au minunat si, lasandu-L, s-au dus.
23. In ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic ca nu este inviere, si L-au intrebat,
24. Zicand: Invatatorule, Moise a zis: Daca cineva moare neavand copii, fratele lui sa ia de sotie pe cea vaduva si sa ridice urmasi fratelui sau.
25. Deci erau, la noi, sapte frati; si cel dintai s-a insurat si a murit si, neavand urmas, a lasat pe femeia sa fratelui sau.
26. Asemenea si al doilea si al treilea, pana la al saptelea.
27. In urma tuturor a murit si femeia.
28. La inviere, deci, a carui dintre cei sapte va fi femeia? Caci toti au avut-o de sotie.
29. Raspunzand, Iisus le-a zis: Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30. Caci la inviere, nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in cer.
31. Iar despre invierea mortilor, au n-ati citit ce vi s-a spus voua de Dumnezeu, zicand:
32. “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”? Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor.
33. Iar multimile, ascultandu-L, erau uimite de invatatura Lui.
34. Si auzind fariseii ca a inchis gura saducheilor, s-au adunat laolalta.
35. Unul dintre ei, invatator de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat:
36. Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?
37. El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
38. Aceasta este marea si intaia porunca.
39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
40. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii.
41. Si fiind adunati fariseii, i-a intrebat Iisus,
42. Zicand: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.
43. Zis-a lor: Cum deci David, in duh, Il numeste pe El Domn? - zicand:
44. “Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale”.
45. Deci daca David Il numeste pe El domn, cum este fiu al lui?
46. Si nimeni nu putea sa-I raspunda cuvant si nici n-a mai indraznit cineva, din ziua aceea, sa-L mai intrebe.

CAPITOLUL 23
Iisus mustra pe farisei si pe carturari. Mustra Ierusalimul, cel ce ucide pe prooroci, si prezice daramarea lui.
1. Atunci a vorbit Iisus multimilor si ucenicilor Sai,
2. Zicand: Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise;
3. Deci toate cate va vor zice voua, faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic, dar nu fac.
4. Ca leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc sa le miste.
5. Toate faptele lor le fac ca sa fie priviti de oameni; caci isi latesc filacteriile si isi maresc ciucurii de pe poale.
6. Si le place sa stea in capul mesei la ospete si in bancile dintai, in sinagogi,
7. Si sa li se plece lumea in piete si sa fie numiti de oameni: Rabi.
8. Voi insa sa nu va numiti rabi, ca unul este Invatatorul vostru: Hristos, iar voi toti sunteti frati.
9. Si tata al vostru sa nu numiti pe pamant, ca Tatal vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici invatatori sa nu va numiti, ca Invatatorul vostru este unul: Hristos.
11. Si care este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru.
12. Cine se va inalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine se va inalta.
13. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti imparatia cerurilor inaintea oamenilor; ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati.
14. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda veti lua.
15. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei si indoit decat voi.
16. Vai voua, calauze oarbe, care ziceti: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
17. Nebuni si orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinteste aurul?
18. Ziceti iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19. Nebuni si orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinteste darul?
20. Deci, cel ce se jura pe altar se jura pe el si pe toate cate sunt deasupra lui.
21. Deci cel ce se jura pe templu se jura pe el si pe Cel care locuieste in el.
22. Cel ce se jura pe cer se jura pe tronul lui Dumnezeu si pe Cel ce sade pe el.
23. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati
24. Calauze oarbe care strecurati tantarul si inghititi camila!
25. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie.
26. Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara.
27. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia.
28. Asa si voi, pe din afara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege.
29. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca ziditi mormintele proorocilor si impodobiti pe ale dreptilor,
30. Si ziceti: De am fi fost noi in zilele parintilor nostri, n-am fi fost partasi cu ei la varsarea sangelui proorocilor.
31. Astfel, dar, marturisiti voi insiva ca sunteti fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi intreceti masura parintilor vostri!
33. Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osanda gheenei?
34. De aceea, iata Eu trimit la voi prooroci si intelepti si carturari; dintre ei veti ucide si veti rastigni; dintre ei veti biciui in sinagogi si-i veti urmari din cetate in cetate,
35. Ca sa cada asupra voastra tot sangele dreptilor raspandit pe pamant, de la sangele dreptului Abel, pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis intre templu si altar.
36. Adevarat graiesc voua, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit.
38. Iata, casa voastra vi se lasa pustie;
39. Caci va zic voua: De acum nu Ma veti mai vedea, pana cand nu veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului.

CAPITOLUL 24
Daramarea Ierusalimului. A doua venire a lui Hristos si sfarsitul lumii. Cand va veni ceasul acela?
1. Si iesind Iisus din templu, S-a dus si s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca sa-I arate cladirile templului.
2. Iar El, raspunzand, le-a zis: Vedeti toate acestea? Adevarat graiesc voua: Nu va ramane aici piatra pe piatra, care sa nu se risipeasca.
3. Si sezand El pe Muntele Maslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicand: Spune noua cand vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului?
4. Raspunzand, Iisus le-a zis: Vedeti sa nu va amageasca cineva.
5. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi.
6. Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luati seama sa nu va speriati, caci trebuie sa fie toate, dar inca nu este sfarsitul.
7. Caci se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri.
8. Dar toate acestea sunt inceputul durerilor.
9. Atunci va vor da pe voi spre asuprire si va vor ucide si veti fi urati de toate neamurile pentru numele Meu.
10. Atunci multi se vor sminti si se vor vinde unii pe altii; si se vor uri unii pe altii.
11. Si multi prooroci mincinosi se vor scula si vor amagi pe multi.
12. Iar din pricina inmultirii faradelegii, iubirea multora se va raci.
13. Dar cel ce va rabda pana sfarsit, acela se va mantui.
14. Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul.
15. Deci, cand veti vedea uraciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stand in locul cel sfant - cine citeste sa inteleaga -
16. Atunci cei din Iudeea sa fuga in munti.
17. Cel ce va fi pe casa sa nu se coboare, ca sa-si ia lucrurile din casa.
18. Iar cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca inapoi, ca sa-si ia haina.
19. Vai de cele insarcinate si de cele ce vor alapta in zilele acelea!
20. Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici sambata.
21. Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi.
22. Si de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scapa nici un trup, dar pentru cei alesi se vor scurta acele zile.
23. Atunci, de va va zice cineva: Iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti.
24. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi.
25. Iata, v-am spus de mai inainte.
26. Deci, de va vor zice voua: Iata este in pustie, sa nu iesiti; iata este in camari, sa nu credeti.
27. Caci precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului.
28. Caci unde va fi starvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar indata dupa stramtorarea acelor zile, soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui.
30. Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa.
31. Si va trimite pe ingerii Sai, cu sunet mare de trambita, si vor aduna pe cei alesi ai Lui din cele patru vanturi, de la marginile cerurilor pana la celelalte margini.
32. Invatati de la smochin pilda: Cand mladita lui se face frageda si odrasleste frunze, cunoasteti ca vara e aproape.
33. Asemenea si voi, cand veti vedea toate acestea, sa stiti ca este aproape, la usi.
34. Adevarat graiesc voua ca nu va trece neamul acesta, pana ce nu vor fi toate acestea.
35. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36. Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.
37. Si precum a fost in zilele lui Noe, asa va fi venirea Fiului Omului.
38. Caci precum in zilele acelea dinainte de potop, oamenii mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie,
39. Si n-au stiut pana ce a venit potopul si i-a luat pe toti, la fel va fi si venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi in tarina, unul se va lua si altul se va lasa.
41. Din doua care vor macina la moara, una se va lua si alta se va lasa.
42. Privegheati deci, ca nu stiti in care zi vine Domnul vostru.
43. Aceea cunoasteti, ca de-ar sti stapanul casei la ce straja din noapte vine furul, ar priveghea si n-ar lasa sa i se sparga casa.
44. De aceea si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni.
45. Cine, oare, este sluga credincioasa si inteleapta pe care a pus-o stapanul peste slugile sale, ca sa le dea hrana la timp?
46. Fericita este sluga aceea, pe care venind stapanul sau, o va afla facand asa.
47. Adevarat zic voua ca peste toate avutiile sale o va pune.
48. Iar daca acea sluga, rea fiind, va zice in inima sa: Stapanul meu intarzie,
49. Si va incepe sa bata pe cei ce slujesc impreuna cu el, sa manance si sa bea cu betivii,
50. Veni-va stapanul slugii aceleia in ziua cand nu se asteapta si in ceasul pe care nu-l cunoaste,
51. Si o va taia din dregatorie si partea ei o va pune cu fatarnicii. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.

CAPITOLUL 25
Pildele celor zece fecioare si a talantilor. Judecata viitoare.
1. Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care luand candelele lor, au iesit in intampinarea mirelui.
2. Cinci insa dintre ele erau fara minte, iar cinci intelepte.
3. Caci cele fara de minte, luand candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele intelepte au luat untdelemn in vase, odata cu candelele lor.
5. Dar mirele intarziind, au atipit toate si au adormit.
6. Iar la miezul noptii s-a facut strigare: Iata, mirele vine! Iesiti intru intampinarea lui!
7. Atunci s-au desteptat toate acele fecioare si au impodobit candelele lor.
8. Si cele fara de minte au zis catre cele intelepte: Dati-ne din untdelemnul vostru, ca se sting candelele noastre.
9. Dar cele intelepte le-au raspuns, zicand: Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua si nici voua. Mai bine mergeti la cei ce vand si cumparati pentru voi.
10. Deci plecand ele ca sa cumpere, a venit mirele si cele ce erau gata au intrat cu el la nunta si usa s-a inchis.
11. Iar mai pe urma, au sosit si celelalte fecioare, zicand: Doamne, Doamne, deschide-ne noua.
12. Iar el, raspunzand, a zis: Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi.
13. Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului.
14. Si mai este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.
16. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti.
17. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.
19. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.
20. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.
21. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
22. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.
23. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
24. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.
25. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.
26. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
27. Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
28. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.
31. Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale.
32. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre.
33. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga.
34. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii.
35. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;
36. Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.
37. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei?
38. Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat?
39. Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?
40. Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.
41. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui.
42. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau;
43. Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat.
44. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit?
45. El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut.
46. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.

CAPITOLUL 26
Vestirea cea din urma a Patimilor lui Iisus. Ungerea din Betania. Cina cea de Taina. Suferintele din Ghetsimani. Tradarea lui Iuda. Prinderea lui Iisus. Infatisarea inaintea arhiereilor. Lepadarea lui Petru.
1. Iar dupa ce a sfarsit toate aceste cuvinte, a zis Iisus catre ucenicii Sai:
2. Stiti ca peste doua zile va fi Pastile si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit.
3. Atunci arhiereii si batranii poporului s-au adunat in curtea arhiereului, care se numea Caiafa.
4. Si impreuna s-au sfatuit ca sa prinda pe Iisus, cu viclesug, si sa-L ucida.
5. Dar ziceau: Nu in ziua praznicului, ca sa nu se faca tulburare in popor.
6. Fiind Iisus in Betania, in casa lui Simon Leprosul,
7. S-a apropiat de El o femeie, avand un alabastru cu mir de mare pret, si l-a turnat pe capul Lui, pe cand sedea la masa.
8. Si vazand ucenicii, s-au maniat si au zis: De ce risipa aceasta?
9. Caci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii sa se dea saracilor.
10. Dar Iisus, cunoscand gandul lor, le-a zis: Pentru ce faceti suparare femeii? Caci lucru bun a facut ea fata de Mine.
11. Caci pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna;
12. Ca ea, turnand mirul acesta pe trupul Meu, a facut-o spre ingroparea Mea.
13. Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia aceasta, in toata lumea, se va spune si ce-a facut ea, spre pomenirea ei.
14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei,
15. A zis: Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti.
16. Si de atunci cauta un prilej potrivit ca sa-L dea in mainile lor.
17. In cea dintai zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus si L-au intrebat: Unde voiesti sa-Ti pregatim sa mananci Pastile?
18. Iar El a zis: Mergeti in cetate, la cutare si spuneti-i: Invatatorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau sa fac Pastile cu ucenicii Mei.
19. Si ucenicii au facut precum le-a poruncit Iisus si au pregatit Pastile.
20. Iar cand s-a facut seara, a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici.
21. Si pe cand mancau, Iisus a zis: Adevarat graiesc voua, ca unul dintre voi Ma va vinde.
22. Si ei, intristandu-se foarte, au inceput sa-I zica fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne?
23. Iar El, raspunzand, a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela Ma va vinde.
24. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, insa, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela daca nu se nastea.
25. Si Iuda, cel ce L-a vandut, raspunzand a zis: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Raspuns-a lui: Tu ai zis.
26. Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu.
27. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti,
28. Ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.
29. Si va spun voua ca nu voi mai bea de acum din acest rod al vitei pana in ziua aceea cand il voi bea cu voi, nou, intru imparatia Tatalui Meu.
30. Si dupa ce au cantat laude, au iesit la Muntele Maslinilor.
31. Atunci Iisus le-a zis: Voi toti va veti sminti intru Mine in noaptea aceasta caci scris este: “Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei”.
32. Dar dupa invierea Mea voi merge mai inainte de voi in Galileea.
33. Iar Petru, raspunzand, I-a zis: Daca toti se vor sminti intru Tine, eu niciodata nu ma voi sminti.
34. Zis-a Iisus lui: Adevarat zic tie ca in noaptea aceasta, mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine.
35. Petru i-a zis: Si de ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine. Si toti ucenicii au zis la fel.
36. Atunci Iisus a mers impreuna cu ei la un loc ce se cheama Ghetsimani si a zis ucenicilor: Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga.
37. Si luand cu Sine pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a inceput a Se intrista si a Se mahni.
38. Atunci le-a zis: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine.
39. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.
40. Si a venit la ucenici si i-a gasit dormind si i-a zis lui Petru: Asa, n-ati putut un ceas sa privegheati cu Mine!
41. Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios.
42. Iarasi ducandu-se, a doua oara, s-a rugat, zicand: Parintele Meu, daca nu este cu putinta sa treaca acest pahar, ca sa nu-l beau, faca-se voia Ta.
43. Si venind iarasi, i-a aflat dormind, caci ochii lor erau ingreuiati.
44. Si lasandu-i, S-a dus iarasi si a treia oara S-a rugat, acelasi cuvant zicand.
45. Atunci a venit la ucenici si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului va fi dat in mainile pacatosilor.
46. Sculati-va sa mergem, iata s-a apropiat cel ce M-a vandut.
47. Si pe cand vorbea inca, iata a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, si impreuna cu el multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului.
48. Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este: puneti mana pe El.
49. Si indata, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat.
50. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins.
51. Si iata, unul dintre cei ce erau cu Iisus, intinzand mana, a tras sabia si, lovind pe sluga arhiereului, i-a taiat urechea.
52. Atunci Iisus i-a zis: Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53. Sau ti se pare ca nu pot sa rog pe Tatal Meu si sa-Mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de ingeri?
54. Dar cum se vor implini Scripturile, ca asa trebuie sa fie?
55. In ceasul acela, a zis Iisus multimilor: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In fiecare zi sedeam in templu si invatam si n-ati pus mana pe Mine.
56. Dar toate acestea s-au facut ca sa se implineasca Scripturile proorocilor. Atunci toti ucenicii, lasandu-L, au fugit.
57. Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunati carturarii si batranii.
58. Iar Petru Il urma de departe pana a ajuns la curtea arhiereului si, intrand inauntru, sedea cu slugile, ca sa vada sfarsitul.
59. Iar arhiereii, batranii si tot sinedriul cautau marturie mincinoasa impotriva lui Iisus, ca sa-L omoare.
60. Si n-au gasit, desi venisera multi martori mincinosi. Mai pe urma insa au venit doi si au spus:
61. Acesta a zis: Pot sa daram templul lui Dumnezeu si in trei zile sa-l cladesc.
62. Si, sculandu-se, arhiereul I-a zis: Nu raspunzi nimic la ceea ce marturisesc acestia impotriva Ta?
63. Dar Iisus tacea. Si arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui noua de esti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
64. Iisus i-a raspuns: Tu ai zis. Si va spun inca: De acum veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului.
65. Atunci arhiereul si-a sfasiat hainele, zicand: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iata acum ati auzit hula Lui.
66. Ce vi se pare? Iar ei, raspunzand, au zis: Este vinovat de moarte.
67. Si au scuipat in obrazul Lui, batandu-L cu pumnii, iar unii Ii dadeau palme,
68. Zicand: Prooroceste-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.
69. Iar Petru sedea afara, in curte. Si o slujnica s-a apropiat de el, zicand: Si tu erai cu Iisus Galileianul.
70. Dar el s-a lepadat inaintea tuturor, zicand: Nu stiu ce zici.
71. Si iesind el la poarta, l-a vazut alta si a zis celor de acolo: Si acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72. Si iarasi s-a lepadat cu juramant: Nu cunosc pe omul acesta.
73. Iar dupa putin, apropiindu-se cei ce stateau acolo au zis lui Petru: Cu adevarat si tu esti dintre ei, caci si graiul te vadeste.
74. Atunci el a inceput a se blestema si a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Si indata a cantat cocosul.
75. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul lui Iisus, care zisese: Mai inainte de a canta cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine. Si iesind afara, a plans cu amar.

CAPITOLUL 27
Iisus inaintea lui Pilat. Iuda se spanzura. Iisus si Baraba. Iisus dat spre moarte. Biciuirea, batjocorirea, rastignirea, moartea, inmormantarea si paza mormantului.
1. Iar facandu-se dimineata, toti arhiereii si batranii poporului au tinut sfat impotriva lui Iisus, ca sa-L omoare.
2. Si, legandu-L, L-au dus si L-au predat dregatorului Pontiu Pilat.
3. Atunci Iuda, cel ce L-a vandut, vazand ca a fost osandit, s-a cait si a adus inapoi arhiereilor si batranilor cei treizeci de arginti,
4. Zicand: Am gresit vanzand sange nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveste pe noi? Tu vei vedea.
5. Si el, aruncand argintii in templu, a plecat si, ducandu-se, s-a spanzurat.
6. Iar arhiereii, luand banii, au zis: Nu se cuvine sa-i punem in vistieria templului, deoarece sunt pret de sange.
7. Si tinand ei sfat, au cumparat cu ei Tarina Olarului, pentru ingroparea strainilor.
8. Pentru aceea s-a numit tarina aceea Tarina Sangelui, pana in ziua de astazi.
9. Atunci s-a implinit cuvantul spus de Ieremia proorocul, care zice: “Si au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit, pe care l-au pretuit fiii lui Israel,
10. Si i-au dat pe Tarina Olarului dupa cum mi-a spus mie Domnul”.
11. Iar Iisus statea inaintea dregatorului. Si L-a intrebat dregatorul, zicand: Tu esti regele iudeilor? Iar Iisus i-a raspuns: Tu zici.
12. Si la invinuirile aduse Lui de catre arhierei si batrani, nu raspundea nimic.
13. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi cate marturisesc ei impotriva Ta?
14. Si nu i-a raspuns lui nici un cuvant, incat dregatorul se mira foarte.
15. La sarbatoarea Pastilor, dregatorul avea obiceiul sa elibereze multimii un intemnitat pe care-l voiau.
16. Si aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba.
17. Deci adunati fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiti sa vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?
18. Ca stia ca din invidie L-au dat in mana lui.
19. Si pe cand statea Pilat in scaunul de judecata, femeia lui i-a trimis acest cuvant: Nimic sa nu-I faci Dreptului acestuia, ca mult am suferit azi, in vis, pentru El.
20. Insa arhiereii si batranii au atatat multimile ca sa ceara pe Baraba, iar pe Iisus sa-L piarda.
21. Iar dregatorul, raspunzand, le-a zis: Pe cine din cei doi voiti sa va eliberez? Iar ei au raspuns: Pe Baraba.
22. Si Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheama Hristos? Toti au raspuns: Sa fie rastignit!
23. A zis iarasi Pilat: Dar ce rau a facut? Ei insa mai tare strigau si ziceau: Sa fie rastignit!
24. Si vazand Pilat ca nimic nu foloseste, ci mai mare tulburare se face, luand apa si-a spalat mainile inaintea multimii, zicand: Nevinovat sunt de sangele Dreptului acestuia. Voi veti vedea.
25. Iar tot poporul a raspuns si a zis: Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!
26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit si L-a dat sa fie rastignit.
27. Atunci ostasii dregatorului, ducand ei pe Iisus in pretoriu, au adunat in jurul Lui toata cohorta,
28. Si dezbracandu-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamida rosie.
29. Si impletind o cununa de spini, I-au pus-o pe cap si in mana Lui cea dreapta trestie; si, ingenunchind inaintea lui isi bateau joc de El, zicand: Bucura-Te, regele iudeilor!
30. Si scuipand asupra Lui, au luat trestia si-L bateau peste CAPITOLUL
31. Iar dupa ce L-au batjocorit, L-au dezbracat de hlamida, L-au imbracat cu hainele Lui si L-au dus sa-L rastigneasca.
32. Si iesind, au gasit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui.
33. Si venind la locul numit Golgota, care inseamna: Locul Capatanii,
34. I-au dat sa bea vin amestecat cu fiere; si, gustand, nu a voit sa bea.
35. Iar dupa ce L-au rastignit, au impartit hainele Lui, aruncand sorti, ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de proorocul: “Impartit-au hainele Mele intre ei, iar pentru camasa Mea au aruncat sorti”.
36. Si ostasii, sezand, Il pazeau acolo.
37. Si deasupra capului au pus vina Lui scrisa: Acesta este Iisus, regele iudeilor.
38. Atunci au fost rastigniti impreuna cu El doi talhari, unul de-a dreapta si altul de-a stanga.
39. Iar trecatorii Il huleau, clatinandu-si capetele,
40. Si zicand: Tu, Cel ce darami templul si in trei zile il zidesti, mantuieste-Te pe Tine Insuti! Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce!
41. Asemenea si arhiereii, batandu-si joc de El, cu carturarii si cu batranii, ziceau:
42. Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca! Daca este regele lui Israel, sa Se coboare acum de pe cruce, si vom crede in El.
43. S-a increzut in Dumnezeu: Sa-L scape acum, daca-L vrea pe El! Caci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
44. In acelasi chip Il ocarau si talharii cei impreuna-rastigniti cu El.
45. Iar de la ceasul al saselea, s-a facut intuneric peste tot pamantul, pana la ceasul al noualea.
46. Iar in ceasul al noualea a strigat Iisus cu glas mare, zicand: Eli, Eli, lama sabahtani? adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?
47. Iar unii dintre cei ce stateau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie il striga Acesta.
48. Si unul dintre ei, alergand indata si luand un burete, si umplandu-l de otet si punandu-l intr-o trestie, Ii da sa bea.
49. Iar ceilalti ziceau: Lasa, sa vedem daca vine Ilie sa-L mantuiasca.
50. Iar Iisus, strigand iarasi cu glas mare, Si-a dat duhul.
51. Si iata, catapeteasma templului s-a sfasiat in doua de sus pana jos, si pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat;
52. Mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au sculat.
53. Si iesind din morminte, dupa invierea Lui, au intrat in cetatea sfanta si s-au aratat multora.
54. Iar sutasul si cei ce impreuna cu el pazeau pe Iisus, vazand cutremurul si cele intamplate, s-au infricosat foarte, zicand: Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
55. Si erau acolo multe femei, privind de departe, care urmasera din Galileea pe Iisus, slujindu-I,
56. Intre care era Maria Magdalena si Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi, si mama fiilor lui Zevedeu.
57. Iar facandu-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus.
58. Acesta, ducandu-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit sa i se dea.
59. Si Iosif, luand trupul, l-a infasurat in giulgiu curat de in,
60. Si l-a pus in mormantul nou al sau, pe care-l sapase in stanca, si, pravalind o piatra mare la usa mormantului, s-a dus.
61. Iar acolo era Maria Magdalena si cealalta Marie, sezand in fata mormantului.
62. Iar a doua zi, care este dupa vineri, s-au adunat arhiereii si fariseii la Pilat,
63. Zicand: Doamne, ne-am adus aminte ca amagitorul Acela a spus, fiind inca in viata: Dupa trei zile Ma voi scula.
64. Deci, porunceste ca mormantul sa fie pazit pana a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui sa vina si sa-L fure si sa spuna poporului: S-a sculat din morti. Si va fi ratacirea de pe urma mai rea decat cea dintai.
65. Pilat le-a zis: Aveti straja; mergeti si intariti cum stiti.
66. Iar ei, ducandu-se, au intarit mormantul cu straja, pecetluind piatra.

CAPITOLUL 28
Invierea lui Hristos. Aratarile Mantuitorului. Porunca botezului.
1. Dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua intai a saptamanii (Duminica), au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul.
2. Si iata s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei.
3. Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada.
4. Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti.
5. Iar ingerul, raspunzand, a zis femeilor: Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati.
6. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut.
7. Si degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti si iata va merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata v-am spus voua.
8. Iar plecand ele in graba de la mormant, cu frica si cu bucurie mare au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui.
9. Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat, zicand: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au inchinat.
10. Atunci Iisus le-a zis: Nu va temeti. Duceti-va si vestiti fratilor Mei, ca sa mearga in Galileea, si acolo Ma vor vedea.
11. Si plecand ele, iata unii din straja, venind in cetate, au vestit arhiereilor toate cele intamplate.
12. Si, adunandu-se ei impreuna cu batranii si tinand sfat, au dat bani multi ostasilor,
13. Zicand: Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe cand noi dormeam;
14. Si de se va auzi aceasta la dregatorul, noi il vom indupleca si pe voi fara grija va vom face.
15. Iar ei, luand argintii, au facut precum au fost invatati. Si s-a raspandit cuvantul acesta intre Iudei, pana in ziua de azi.
16. Iar cei unsprezece ucenici au mers in Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.
17. Si vazandu-L, I s-au inchinat, ei care se indoisera.
18. Si apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicand: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant.
19. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele  Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
20. Invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. 

Amin.