SFANTA EVANGHELIE DUPA MARCU

           Biblia  -  Noul  Testament   - 
 SFANTA EVANGHELIE DUPA MARCU

 
CAPITOLUL 1
Ioan Botezatorul. Botezul lui Iisus Hristos. Ispitirea. Predica. Primii ucenici. Primele vindecari.
1. Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
2. Precum este scris in proorocie (la Maleahi) si Isaia: “Iata Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta.
3. Glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui”.
4. Ioan boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei intru iertarea pacatelor.
5. Si ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de catre el, in raul Iordan, marturisindu-si pacatele.
6. Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica.
7. Si propovaduia, zicand: Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor.
8. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant.
9. Si in zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si s-a botezat in Iordan, de catre Ioan.
10. Si indata, iesind din apa, a vazut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-Se peste El.
11. Si glas s-a facut din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit.
12. Si indata Duhul L-a manat in pustie.
13. Si a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Si era impreuna cu fiarele si ingerii Ii slujeau.
14. Dupa ce Ioan a fost prins, Iisus a venit in Galileea, propovaduind Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu.
15. Si zicand: S-a implinit vremea si s-a apropiat imparatia lui Dumnezeu. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.
16. Si umbland pe langa Marea Galileii, a vazut pe Simon si pe Andrei, fratele lui Simon, aruncand mrejele in mare, caci ei erau pescari.
17. Si le-a zis Iisus: Veniti dupa Mine si va voi face sa fiti pescari de oameni.
18. Si indata, lasand mrejele, au mers dupa El.
19. Si mergand putin mai inainte, a vazut pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui. Si ei erau in corabie, dregandu-si mrejele.
20. Si i-a chemat pe ei indata. Iar ei, lasand pe tatal lor Zevedeu in corabie, cu lucratorii, s-au dus dupa El.
21. Si venind in Capernaum si indata intrand sambata in sinagoga, ii invata.
22. Si erau uimiti de invatatura Lui, caci El ii invata pe ei ca Cel ce are putere, iar nu in felul carturarilor.
23. Si era in sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
24. Zicand: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca sa ne pierzi? Te stim cine esti: Sfantul lui Dumnezeu.
25. Si Iisus l-a certat, zicand: Taci si iesi din el.
26. Si scuturandu-l duhul cel necurat si strigand cu glas mare, a iesit din el.
27. Si s-au spaimantat toti, incat se intrebau intre ei, zicand: Ce este aceasta? O invatatura noua si cu putere; ca si duhurilor necurate le porunceste, si I se supun.
28. Si a iesit vestea despre El indata pretutindeni in toata imprejurimea Galileii.
29. Si indata iesind ei din sinagoga, au venit in casa lui Simon si a lui Andrei, cu Iacov si cu Ioan.
30. Iar soacra lui Simon zacea, prinsa de friguri, si indata I-au vorbit despre ea.
31. Si apropiindu-Se a ridicat-o, apucand-o de mana. Si au lasat-o frigurile si ea le slujea.
32. Iar cand s-a facut seara si soarele apusese, au adus la El pe toti bolnavii si demonizatii.
33. Si toata cetatea era adunata la usa.
34. Si a tamaduit pe multi care patimeau de felurite boli si demoni multi a alungat. Iar pe demoni nu-i lasa sa vorbeasca, pentru ca-L stiau ca El e Hristos.
35. Si a doua zi, foarte de dimineata, sculandu-Se, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu si Se ruga acolo.
36. Si a mers dupa El Simon si cei ce erau cu el.
37. Si aflandu-L, I-au zis: Toti Te cauta pe Tine.
38. Si El a zis lor: Sa mergem in alta parte, prin cetatile si satele invecinate, ca sa propovaduiesc si acolo, caci pentru aceasta am venit.
39. Si venind propovaduia in sinagogile lor, in toata Galileea, alungand pe demoni.
40. Si un lepros a venit la El, rugandu-L si ingenunchind si zicand: De voiesti, poti sa ma curatesti.
41. Si facandu-I-se mila, a intins mana si S-a atins de el si i-a zis: Voiesc, curateste-te.
42. Si indata s-a indepartat lepra de la el si s-a curatit.
43. Si poruncindu-i cu asprime, indata l-a alungat,
44. Si i-a zis: Vezi, nimanui sa nu spui nimic, ci mergi de te arata preotului si adu, pentru curatirea ta, cele ce a randuit Moise, spre marturie lor.
45. Iar el, iesind, a inceput sa propovaduiasca multe si sa raspandeasca cuvantul, incat Iisus nu mai putea sa intre pe fata in cetate, ci statea afara, in locuri pustii, si veneau la El de pretutindeni.

CAPITOLUL 2
Vindecarea slabanogului. Chemarea lui Matei. Postul. Smulgerea spicelor in zi de sambata.
1. Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa.
2. Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul.
3. Si au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi.
4. Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul.
5. Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!
6. Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor:
7. Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu?
8. Si indata cunoscand Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre?
9. Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?
10. Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului:
11. Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.
12. Si s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.
13. Si iarasi a iesit la mare si toata multimea venea la El si ii invata.
14. Si trecand, a vazut pe Levi al lui Alfeu, sezand la vama, si i-a zis: Urmeaza-Mi! Iar el, sculandu-se, I-a urmat.
15. Si cand sedea El in casa lui Levi, multi vamesi si pacatosi sedeau la masa cu Iisus si cu ucenicii Lui. Ca erau multi si-I urmau.
16. Iar carturarii si fariseii, vazandu-L ca mananca impreuna cu vamesii si pacatosii, ziceau catre ucenicii Lui: De ce mananca si bea Invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii?
17. Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem pe cei drepti ci pe pacatosi la pocainta.
18. Ucenicii lui Ioan si ai fariseilor posteau si au venit si I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan si ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tai nu postesc?
19. Si Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui sa posteasca cat timp este mirele cu ei? Cata vreme au pe mire cu ei, nu pot sa posteasca.
20. Dar vor veni zile, cand se va lua mirele de la ei si atunci vor posti in acele zile.
21. Nimeni nu coase la haina veche petic dintr-o bucata de stofa noua, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche si se va face o ruptura si mai rea.
22. Nimeni, iarasi, nu pune vin nou in burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile si vinul se vara si burdufurile se strica; incat vinul nou trebuie sa fie in burdufuri noi.
23. Si pe cand mergea El intr-o sambata prin semanaturi, ucenicii Lui, in drumul lor, au inceput sa smulga spice.
24. Si fariseii Ii ziceau: Vezi, de ce fac sambata ce nu se cuvine?
25. Si Iisus le-a raspuns: Au niciodata n-ati citit ce a facut David, cand a avut nevoie si a flamanzit, el si cei ce erau cu el?
26. Cum a intrat in casa lui Dumnezeu, in zilele lui Abiatar arhiereul, si a mancat painile punerii inainte, pe care nu se cuvenea sa le manance decat numai preotii, si a dat si celor ce erau cu el?
27. Si le zicea lor: Sambata a fost facut pentru om, iar nu omul pentru sambata.
28. Astfel ca Fiul Omului este domn si al sambetei.

CAPITOLUL 3
Vindecarea celui cu mana uscata si alte vindecari. Alegerea celor 12 Apostoli. Pacatul impotriva Sfantului Duh. Mama si fratii lui Iisus.
1. Si iarasi a intrat in sinagoga. Si era acolo un om avand mana uscata.
2. Si Il pandeau pe Iisus sa vada daca il va vindeca sambata, ca sa-L invinuiasca.
3. Si a zis omului care avea mana uscata: Ridica-te in mijloc!
4. Si a zis lor: Se cuvine, sambata, a face bine sau a face rau, a mantui un suflet sau a-l pierde? Dar ei taceau;
5. Si privindu-i pe ei cu manie si intristandu-Se de invartosarea inimii lor, a zis omului: Intinde mana ta! Si a intins-o, si mana lui s-a facut sanatoasa.
6. Si iesind, fariseii au facut indata sfat cu irodianii impotriva Lui, ca sa-L piarda.
7. Iisus, impreuna cu ucenicii Lui, a plecat inspre mare si multime multa din Galileea si din Iudeea L-a urmat.
8. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului si Sidonului, multime mare, care, auzind cate facea, a venit la El.
9. Si a zis ucenicilor Sai sa-I fie pusa la indemana o corabioara, ca sa nu-L imbulzeasca multimea;
10. Fiindca vindecase pe multi, de aceea navaleau asupra Lui, ca sa se atinga de El toti cati erau bolnavi.
11. Iar duhurile cele necurate, cand Il vedeau, cadeau inaintea Lui si strigau, zicand: Tu esti Fiul lui Dumnezeu.
12. Si El le certa mult ca sa nu-L dea pe fata.
13. Si S-a suit pe munte si a chemat la Sine pe cati a voit, si au venit la El.
14. Si a randuit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca sa fie cu El si sa-i trimita  sa propovaduiasca,
15. Si sa aiba putere sa vindece bolile si sa alunge demonii.
16. Deci a randuit pe cei doisprezece: pe Simon, caruia i-a pus numele Petru;
17. Pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui Iacov, si le-a pus lor numele Boanerghes, adica fii tunetului.
18. Si pe Andrei, si pe Filip, si pe Bartolomeu, pe Matei, si pe Toma, si pe Iacov al lui Alfeu, si pe Tadeu, si pe Simon Cananeul,
19. Si pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a si vandut.
20. Si a venit in casa, si iarasi multimea s-a adunat, incat ei nu puteau nici sa manance.
21. Si auzind ai Sai, au iesit ca sa-L prinda, ca ziceau: Si-a iesit din fire.
22. Iar carturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau ca are pe Beelzebul si ca, cu domnul demonilor, alunga demonii.
23. Si chemandu-i la Sine, le-a vorbit in pilde: Cum poate satana sa alunge pe satana?
24. Daca o imparatie se va dezbina in sine, acea imparatie nu mai poate dainui.
25. Si daca o casa se va dezbina in sine, casa aceea nu va mai putea sa se tina.
26. Si daca satana s-a sculat impotriva sa insusi si s-a dezbinat, nu poate sa dainuiasca, ci are sfarsit.
27. Dar nimeni nu poate, intrand in casa celui tare, sa-i rapeasca lucrurile, de nu va lega intai pe cel tare, si atunci va jefui casa lui.
28. Adevarat graiesc voua ca toate vor fi iertate fiilor oamenilor, pacatele si hulele cate vor fi hulit;
29. Dar cine va huli impotriva Duhului Sfant nu are iertare in veac, ci este vinovat de osanda vesnica.
30. Pentru ca ziceau: Are duh necurat.
31. Si au venit mama Lui si fratii Lui si, stand afara, au trimis la El ca sn-L cheme.
32. Iar multimea sedea imprejurul Lui. Si I-au zis unii: Iata mama Ta si fratii Tai si surorile Tale sunt afara. Te cauta.
33. Si, raspunzand lor, le-a zis: Cine este mama Mea si fratii Mei?
34. Si privind pe cei ce sedeau in jurul Lui, a zis: Iata mama Mea si fratii Mei.
35. Ca oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu si sora Mea si mama Mea.

CAPITOLUL 4
Felurite pilde despre imparatia cerurilor. Potolirea furtunii pe mare.
1. Si iarasi a inceput Iisus sa invete, langa mare, si s-a adunat la El multime foarte multa, incat El a intrat in corabie si sedea pe mare, iar toata multimea era langa mare, pe uscat.
2. Si-i invata multe in pilde, si in invatatura Sa le zicea:
3. Ascultati: Iata, iesit-a semanatorul sa semene.
4. Si pe cand semana el, o samanta a cazut langa cale si pasarile cerului au venit si au mancat-o.
5. Si alta a cazut pe loc pietros, unde nu avea pamant mult, si indata a rasarit, pentru ca nu avea pamant mult.
6. Si cand s-a ridicat soarele, s-a vestejit si, neavand radacina, s-a uscat.
7. Alta samanta a cazut in spini, a crescut, dar spinii au inabusit-o si rod n-a dat.
8. Si altele au cazut pe pamantul cel bun si, inaltandu-se si crescand, au dat roade si au adus: una treizeci, alta saizeci, alta o suta.
9. Si zicea: Cine are urechi de auzit sa auda.
10. Iar cand a fost singur, cei ce erau langa El, impreuna cu cei doisprezece, Il intrebau despre pilde.
11. Si le-a raspuns: Voua va e dat sa cunoasteti taina imparatiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afara totul se face in pilde,
12. Ca uitandu-se, sa priveasca si sa nu vada, si, auzind, sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca si sa fie iertati.
13. Si le-a zis: Nu pricepeti pilda aceasta? Dar cum veti intelege toate pildele?
14. Semanatorul seamana cuvantul.
15. Cele de langa cale sunt aceia in care se seamana cuvantul, si, cand il aud, indata vine satana si ia cuvantul cel semanat in inimile lor.
16. Cele semanate pe loc pietros sunt aceia care, cand aud cuvantul, il primesc indata cu bucurie,
17. Dar n-au radacina in ei, ci tin pana la un timp; apoi cand se intampla stramtorare sau prigoana pentru cuvant, indata se smintesc.
18. Si cele semanate intre spini sunt cei ce asculta cuvantul,
19. Dar grijile veacului si inselaciunea bogatiei si poftele dupa celelalte, patrunzand in ei, inabusa cuvantul si il fac neroditor.
20. Iar cele semanate pe pamantul cel bun sunt cei ce aud cuvantul si-l primesc si aduc roade: unul treizeci, altul saizeci si altul o suta.
21. Si le zicea: Se aduce oare faclia ca sa fie pusa sub obroc sau sub pat? Oare nu ca sa fie pusa in sfesnic?
22. Caci nu e nimic ascuns ca sa nu se dea pe fata; nici n-a fost ceva tainuit, decat ca sa vina la aratare.
23. Cine are urechi de auzit sa auda.
24. Si le zicea: Luati seama la ce auziti: Cu ce masura masurati, vi se va masura; iar voua celor ce ascultati, vi se va da si va va prisosi.
25. Caci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua.
26. Si zicea: Asa este imparatia lui Dumnezeu, ca un om care arunca samanta in pamant,
27. Si doarme si se scoala, noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cum nu stie el.
28. Pamantul rodeste de la sine: mai intai pai, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic.
29. Iar cand rodul se coace, indata trimite secera, ca a sosit secerisul.
30. Si zicea: Cum vom asemana imparatia lui Dumnezeu, sau in ce pilda o vom inchipui?
31. Cu grauntele de mustar care, cand se seamana in pamant, este mai mic decat toate semintele de pe pamant;
32. Dar, dupa ce s-a semanat, creste si se face mai mare decat toate legumele si face ramuri mari, incat sub umbra lui pot sa salasluiasca pasarile cerului.
33. Si cu multe pilde ca acestea le graia cuvantul dupa cum puteau sa inteleaga.
34. Iar fara pilda nu le graia; si ucenicilor Sai le lamurea toate, deosebi.
35. Si in ziua aceea, cand s-a inserat, a zis catre ei: Sa trecem pe tarmul celalalt.
36. Si lasand ei multimea, L-au luat cu ei in corabie, asa cum era, caci erau cu El si alte corabii.
37. Si s-a pornit o furtuna mare de vant si valurile se pravaleau peste corabie, incat corabia era aproape sa se umple.
38. Iar Iisus era la partea dindarat a corabiei, dormind pe capatai. L-au desteptat si I-au zis: Invatatorule, nu-Ti este grija ca pierim?
39. Si El, sculandu-Se, a certat vantul si a poruncit marii: Taci! Inceteaza! Si vantul s-a potolit si s-a facut liniste mare.
40. Si le-a zis lor: Pentru ce sunteti asa de fricosi? Cum de nu aveti credinta?
41. Si s-au infricosat cu frica mare si ziceau unul catre altul: Cine este oare, Acesta, ca si vantul si marea I se supun?

CAPITOLUL 5
Vindecarea unui demonizat din tinutul Gadarenilor. Invierea fiicei lui Iair si vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.
1. Si a venit de cealalta parte a marii in tinutul Gadarenilor.
2. Iar dupa ce a iesit din corabie, indata L-a intampinat, din morminte, un om cu duh necurat,
3. Care isi avea locuinta in morminte, si nimeni nu putea sa-l lege nici macar in lanturi,
4. Pentru ca de multe ori fiind legat in obezi si lanturi, el rupea lanturile, si obezile le sfarama, si nimeni nu putea sa-l potoleasca;
5. Si neincetat noaptea si ziua era prin morminte si prin munti, strigand si taindu-se cu pietre.
6. Iar vazandu-L de departe pe Iisus, a alergat si s-a inchinat Lui.
7. Si strigand cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preainalt? Te jur pe Dumnezeu sa nu ma chinuiesti.
8. Caci ii zicea: Iesi duh necura din omul acesta.
9. Si l-a intrebat: Care iti este numele? Si I-a raspuns: Legiune este numele meu, caci suntem multi.
10. Si Il rugau mult sa nu-i trimita afara din acel tinut.
11. Iar acolo, langa munte, era o turma mare de porci, care pastea.
12. Si L-au rugat, zicand: Trimite-ne pe noi in porci, ca sa intram in ei.
13. Si El le-a dat voie. Atunci, iesind, duhurile necurate au intrat in porci si turma s-a aruncat de pe tarmul inalt, in mare. Si erau ca la doua mii si s-au inecat in mare.
14. Iar cei care-i pasteau au fugit si au vestit in cetate si prin sate. Si au venit oamenii sa vada ce s-a intamplat.
15. Si s-au dus la Iisus si au vazut pe cel demonizat sezand jos, imbracat si intreg la minte, el care avusese legiune de demoni, si s-au infricosat.
16. Iar cei ce au vazut le-au povestit cum a fost cu demonizatul si despre porci.
17. Si ei au inceput sa-L roage sa se duca din hotarele lor.
18. Iar intrand El in corabie, cel ce fusese demonizat Il ruga ca sa-l ia cu El.
19. Iisus insa nu l-a lasat, ci i-a zis: Mergi in casa ta, la ai tai, si spune-le cate ti-a facut tie Domnul si cum te-a miluit.
20. Iar el s-a dus si a inceput sa vesteasca in Decapole cate i-a facut Iisus lui; si toti se minunau.
21. Si trecand Iisus cu corabia iarasi de partea cealalta, s-a adunat la El multime multa si era langa mare.
22. Si a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, si vazandu-L pe Iisus, a cazut la picioarele Lui,
23. Si L-a rugat mult, zicand: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mainile tale peste ea, ca sa scape si sa traiasca.
24. Si a mers cu el. Si multime multa il urma pe Iisus Si Il imbulzea.
25. Si era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sange.
26. Si multe indurase de la multi doctori, cheltuindu-si toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergand inspre mai rau.
27. Auzind ea cele despre Iisus, a venit in multime si pe la spate s-a atins de haina Lui.
28. Caci isi zicea: De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca!
29. Si indata izvorul sangelui ei a incetat si ea a simtit in trup ca s-a vindecat de boala.
30. Si indata, cunoscand Iisus in Sine puterea iesita din El, intorcandu-Se catre multime, a intrebat: Cine s-a atins de Mine?
31. Si I-au zis ucenicii Lui: Vezi multimea imbulzindu-Te si zici: Cine s-a atins de Mine?
32. Si Se uita imprejur sa vada pe aceea care facuse aceasta.
33. Iar femeia, infricosandu-se si tremurand, stiind ce i se facuse, a venit si a cazut inaintea Lui si I-a marturisit tot adevarul;
34. Iar El i-a zis: Fiica, credinta ta te-a mantuit, mergi in pace si fii sanatoasa de boala ta!
35. Inca vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicand: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Invatatorul?
36. Dar Iisus, auzind cuvantul ce s-a grait, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai.
37. Si n-a lasat pe nimeni sa mearga cu El, decat numai pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui Iacov.
38. Si au venit la casa mai-marelui sinagogii si a vazut tulburare si pe cei ce plangeau si se tanguiau mult.
39. Si intrand, le-a zis: De va tulburati si plangeti? Copila n-a murit, ci doarme.
40. Si-L luau in ras. Iar El, scotandu-i pe toti afara, a luat cu Sine pe tatal copilei, pe mama ei si pe cei ce il insoteau si a intrat unde era copila.
41. Si apucand pe copila de mana, i-a grait: Talita kumi, care se talcuieste: Fiica, tie zic, scoala-te!
42. Si indata s-a sculat copila si umbla, caci era de doisprezece ani. Si s-au mirat indata cu uimire mare.
43. Dar El le-a poruncit, cu staruinta, ca nimeni sa nu afle de aceasta. Si le-a zis sa-i dea copilei sa manance.

CAPITOLUL 6
Proorocul dispretuit in patria lui. Trimiterea celor doisprezece. Uciderea lui Ioan Botezatorul. Saturarea celor cinci mii. Iisus umbla pe mare.
1. Si a iesit de acolo si a venit in patria Sa, iar ucenicii Lui au mers dupa El.
2. Si, fiind sambata, a inceput sa invete in sinagoga. Si multi, auzindu-L, erau uimiti si ziceau: De unde are El acestea? Si ce este intelepciunea care I s-a dat Lui? Si cum se fac minuni ca acestea prin mainile Lui?
3. Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei si fratele lui Iacov si al lui Iosi si al lui Iuda si al lui Simon? Si nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Si se sminteau intru El.
4. Si le zicea Iisus: Nu este prooroc dispretuit, decat in patria sa si intre rudele sale si in casa sa.
5. Si n-a putut acolo sa faca nici o minune, decat ca, punandu-Si mainile peste putini bolnavi, i-a vindecat.
6. Si se mira de necredinta lor. Si strabatea satele dimprejur invatand.
7. Si a chemat la Sine pe cei doisprezece si a inceput sa-i trimita doi cate doi si le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
8. Si le-a poruncit sa nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici paine, nici traista, nici bani la cingatoare;
9. Ci sa fie incaltati cu sandale si sa nu se imbrace cu doua haine.
10. Si le zicea: In orice casa veti intra, acolo sa ramaneti pana ce veti iesi de acolo.
11. Si daca intr-un loc nu va vor primi pe voi, nici nu va vor asculta, iesind de acolo, scuturati praful de sub picioarele voastre, spre marturie lor. Adevarat graiesc voua: Mai usor va fi Sodomei si Gomorei, in ziua judecatii, decat cetatii aceleia.
12. Si iesind, ei propovaduiau sa se pocaiasca.
13. Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau.
14. Si a auzit regele Irod, caci numele lui Iisus se facuse cunoscut, si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el.
15. Altii insa ziceau ca este Ilie si altii ca este prooroc, ca unul din prooroci.
16. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan caruia eu am pus sa-i taie capul; el s-a sculat din morti.
17. Caci Irod, trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat, in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie.
18. Caci Ioan ii zicea lui Irod: Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau.
19. Iar Irodiada il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea,
20. Caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant, si-l ocrotea. Si ascultandu-l, multe facea si cu drag il asculta.
21. Si fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea,
22. Si fiica Irodiadei, intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi si iti voi da.
23. Si s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine iti voi da, pana la jumatate din regatul meu.
24. Si ea, iesind, a zis mamei sale: Ce sa cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezatorul.
25. Si intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicand: Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul.
26. Si regele s-a mahnit adanc, dar pentru juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit s-o intristeze.
27. Si indata trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul.
28. Si acela, mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
29. Si auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant.
30. Si s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate cate au facut si au invatat.
31. Si El le-a zis: Veniti voi insiva de o parte, in loc pustiu, si odihniti-va putin. Caci multi erau care veneau si multi erau care se duceau si nu mai aveau timp nici sa manance.
32. Si au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte.
33. Si i-au vazut plecand si multi au inteles si au alergat acolo pe jos de prin toate cetatile si au sosit inaintea lor.
34. Si iesind din corabie, Iisus a vazut multime mare si I s-a facut mila de ei, caci erau ca niste oi fara pastor, si a inceput sa-i invete multe.
35. Dar facandu-se tarziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu si ceasul e tarziu;
36. Slobozeste-i, ca mergand prin cetatile si prin satele dimprejur, sa-si cumpere sa manance.
37. Raspunzand, El le-a zis: Dati-le voi sa manance. Si ei I-au zis: Sa mergem noi sa cumparam paini de doua sute de dinari si sa le dam sa manance?
38. Iar El le-a zis: Cate paini aveti? Duceti-va si vedeti. Si dupa ce au vazut, I-au spus: Cinci paini si doi pesti.
39. Si El le-a poruncit sa-i aseze pe toti cete, cete, pe iarba verde.
40. Si au sezut cete, cete, cate o suta si cate cincizeci.
41. Si luand cele cinci paini si cei doi pesti, privind la cer, a binecuvantat si a frant painile si le-a dat ucenicilor, ca sa le puna inainte, asemenea si cei doi pesti i-a impartit tuturor.
42. Si au mancat toti si s-au saturat.
43. Si au luat douasprezece cosuri pline cu faramituri si cu ce-a ramas din pesti.
44. Iar cei ce au mancat painile erau cinci mii de barbati.
45. Si indata a silit pe ucenicii Lui sa intre in corabie si sa mearga inaintea Lui, de cealalta parte, spre Betsaida, pana ce El va slobozi multimea.
46. Iar dupa ce i-a slobozit, S-a dus in munte ca sa Se roage.
47. Si facandu-se seara, era corabia in mijlocul marii, iar El singur pe tarm.
48. Si i-a vazut cum se chinuiau vaslind, caci vantul le era impotriva. Si catre a patra straja a noptii a venit la ei umbland pe mare si voia sa treaca pe langa ei.
49. Iar lor, vazandu-L umbland pe mare, li s-a parut ca este naluca si au strigat.
50. Caci toti L-au vazut si s-au tulburat. Dar indata El a vorbit cu ei si le-a zis: Indrazniti! Eu sunt; nu va temeti!
51. Si s-a suit la ei in corabie si s-a potolit vantul. Si erau peste masura de uimiti in sinea lor;
52. Caci nu pricepusera nimic de la minunea painilor, deoarece inima lor era invartosata.
53. Si trecand marea, au venit in tinutul Ghenizaretului si au tras la tarm.
54. Si iesind ei din corabie, indata L-au cunoscut.
55. Si strabateau tot tinutul acela si au inceput sa-I aduca pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau ca este El.
56. Si oriunde intra in sate sau in cetati sau in satulete, puneau la raspantii pe cei bolnavi, si-L rugau sa le ingaduie sa se atinga macar de poala hainei Sale. Si cati se atingeau de El se vindecau.

CAPITOLUL 7
Iisus osandeste poruncile nascocite de farisei. Femeia cananeianca si fiica ei. Vindecarea celui surd si mut.
1. Si s-au adunat la El fariseii si unii dintre carturari, care venisera din Ierusalim.
2. Si vazand pe unii din ucenicii Lui ca mananca cu mainile necurate, adica nespalate, carteau;
3. Caci fariseii si toti iudeii, daca nu-si spala mainile pana la cot, nu mananca, tinand datina batranilor.
4. Si cand vin din piata, daca nu se spala, nu mananca; si alte multe sunt pe care au primit sa le tina: spalarea paharelor si a urcioarelor si a vaselor de arama si a paturilor.
5. Si L-au intrebat pe El fariseii si carturarii: Pentru ce nu umbla ucenicii Tai dupa datina batranilor, ci mananca cu mainile nespalate?
6. Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fatarnicilor, precum este scris: “Acest popor Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”.
7. Dar in zadar Ma cinstesc, invatand invataturi care sunt porunci omenesti.
8. Caci lasand porunca lui Dumnezeu, tineti datina oamenilor: spalarea urcioarelor si a paharelor si altele ca acestea multe, pe care le faceti.
9. Si le zicea lor: Bine, ati lepadat porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra!
10. Caci Moise a zis: “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta”, si “cel ce va grai de rau pe tatal sau, sau pe mama sa, cu moarte sa se sfarseasca”.
11. Voi insa ziceti: Daca un om va spune tatalui sau mamei: Corban! adica: Cu ce te-as fi putut ajuta este daruit lui Dumnezeu,
12. Nu-l mai lasati sa faca nimic pentru tatal sau sau pentru mama sa.
13. Si astfel desfiintati cuvantul lui Dumnezeu cu datina voastra pe care singuri ati dat-o. Si faceti multe asemanatoare cu acestea.
14. Si chemand iarasi multimea la El, le zicea: Ascultati-Ma toti si intelegeti:
15. Nu este nimic din afara de om care, intrand in el, sa poata sa-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care il spurca.
16. De are cineva urechi de auzit sa auda.
17. Si cand a intrat in casa de la multime, L-au intrebat ucenicii despre aceasta pilda.
18. Si El le-a zis: Asadar si voi sunteti nepriceputi? Nu intelegeti, oare, ca tot ce intra in om, din afara, nu poate sa-l spurce?
19. Ca nu intra in inima lui, ci in pantece, si iese afara, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.
20. Dar zicea ca ceea ce iese din om, aceea spurca pe om.
21. Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile,
22. Adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea.
23. Toate aceste rele ies dinauntru si spurca pe om.
24. Si ridicandu-Se de acolo, S-a dus in hotarele Tirului si ale Sidonului si, intrand intr-o casa, voia ca nimeni sa nu stie, dar n-a putut sa ramana tainuit.
25. Caci indata auzind despre El o femeie, a carei fiica avea duh necurat, a venit si a cazut la picioarele Lui.
26. Si femeia era pagana, de neam din Fenicia Siriei. Si Il ruga sa alunge demonii din fiica ei.
27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasa intai sa se sature copiii. Caci nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor.
28. Ea insa a raspuns si I-a zis: Da, Doamne, dar si cainii, sub masa, mananca din faramiturile copiilor.
29. Si Iisus i-a zis: Pentru acest cuvant, mergi. A iesit demonul din fiica ta.
30. Iar ea, ducandu-se acasa, a gasit pe copila culcata in pat, iar demonul iesise.
31. Si, iesind din partile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.
32. Si I-au adus un surd, care era si gangav, si L-au rugat ca sa-Si puna mana peste el.
33. Si luandu-l din multime, la o parte, Si-a pus degetele in urechile lui, si scuipand, S-a atins de limba lui.
34. Si privind la cer, a suspinat si a zis lui: Effatta! ceea ce inseamna: Deschide-te!
35. Si urechile lui s-au deschis, iar legatura limbii lui indata s-a dezlegat, si vorbea bine.
36. Si le poruncea sa nu spuna nimanui. Dar, cu cat le poruncea, cu atat mai mult ei Il vesteau.
37. Si erau uimiti peste masura, zicand: Toate le-a facut bine: pe surzi ii face sa auda si pe muti sa vorbeasca.

CAPITOLUL 8
Saturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Paziti-va de farisei si de Irod. Vindecarea unui orb. Marturisirea lui Petru. Intaia vestire a Patimilor.
1. In zilele acelea, fiind iarasi multime multa si neavand ce sa manance, Iisus, chemand la Sine pe ucenici, le-a zis:
2. Mila Imi este de multime, ca sunt trei zile de cand asteapta langa Mine si n-au ce sa manance.
3. Si de-i voi slobozi flamanzi la casa lor, se vor istovi pe drum, ca unii dintre ei au venit de departe.
4. Si ucenicii Lui I-au raspuns: De unde va putea cineva sa-i sature pe acestia cu paine, aici in pustie.
5. El insa i-a intrebat: Cate paini aveti? Raspuns-au Lui: sapte.
6. Si a poruncit multimii sa seada jos pe pamant. Si, luand cele sapte paini, a multumit, a frant si a dat ucenicilor Sai, ca sa le puna inainte. Si ei le-au pus multimii inainte.
7. Si aveau si putini pestisori. Si binecuvantandu-i, a zis sa-i puna si pe acestia inaintea lor.
8. Si au mancat si s-au saturat si au luat sapte cosuri cu ramasite de faramituri.
9. Si ei erau ca la patru mii. Si i-a slobozit.
10. Si indata intrand in corabie cu ucenicii Sai, a venit in partile Dalmanutei.
11. Si au iesit fariseii si se sfadeau cu El, cerand de la El semn din cer, ispitindu-L.
12. Si Iisus, suspinand cu duhul Sau, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevarat graiesc voua ca nu se va da semn acestui neam.
13. Si lasandu-i, a intrat iarasi in corabie si a trecut de cealalta parte.
14. Dar ucenicii au uitat sa ia paine si numai o paine aveau cu ei in corabie.
15. Si El le-a poruncit, zicand: Vedeti, paziti-va de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod.
16. Si vorbeau intre ei, zicand: Aceasta o zice, fiindca n-avem paine.
17. Si Iisus, intelegand, le-a zis: De ce ganditi ca n-aveti paine? Tot nu intelegeti, nici nu pricepeti? Atat de invartosata este inima voastra?
18. Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte.
19. Cand am frant cele cinci paini, la cei cinci mii de oameni, atunci cate cosuri pline de faramituri ati luat? Zis-au Lui: Douasprezece.
20. Si cand cu cele sapte paini, la cei patru mii de oameni, cate cosuri pline de faramituri ati luat? Iar ei au zis: Sapte.
21. Si le zicea: Tot nu pricepeti?
22. Si au venit la Betsaida. Si au adus la El un orb si L-au rugat sa se atinga de el.
23. Si luand pe orb de mana, l-a scos afara din sat si, scuipand in ochii lui si punandu-Si mainile peste el, l-a intrebat daca vede ceva.
24. Si el, ridicandu-si ochii, a zis: zaresc oamenii; ii vad ca pe niste copaci umbland.
25. Dupa aceea a pus iarasi mainile pe ochii lui, si el a vazut bine si s-a indreptat, caci vedea toate, lamurit.
26. Si l-a trimis la casa sa, zicandu-i: Sa nu intri in sat, nici sa spui cuiva din sat.
27. Si a iesit Iisus si ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Si pe drum intreba pe ucenicii Sai, zicandu-le: Cine zic oamenii ca sunt?
28. Ei au raspuns Lui, zicand: Unii spun ca esti Ioan Botezatorul, altii ca esti Ilie, iar altii ca esti unul din prooroci.
29. Si El i-a intrebat: Dar voi cine ziceti ca sunt Eu? Raspunzand, Petru a zis Lui: Tu esti Hristosul.
30. Si El le-a dat porunca sa nu spuna nimanui despre El.
31. Si a inceput sa-i invete ca Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, iar dupa trei zile sa invieze.
32. Si spunea acest cuvant pe fata. Si luandu-L Petru de o parte, a inceput sa-L dojeneasca.
33. Dar El, intorcandu-Se si uitandu-Se la ucenicii Sai, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi, inapoia mea, satano! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
34. Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
35. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
36. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
38. Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.

CAPITOLUL 9
Schimbarea la fata. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor. Cearta pentru locul intai. Prilejul de pacat.
1. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.
2. Si dupa sase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte, pe ei singuri, si S-a schimbat la fata inaintea lor.
3. Si vesmintele Lui s-au facut stralucitoare, albe foarte, ca zapada, cum nu poate inalbi asa pe pamant inalbitorul.
4. Si li s-a aratat Ilie impreuna cu Moise si vorbeau cu Iisus.
5. Si raspunzand Petru, a zis lui Iisus: Invatatorule, bine este ca noi sa fim aici; si sa facem trei colibe: Tie una si lui Moise una si lui Ilie una.
6. Caci nu stia ce sa spuna, fiindca erau inspaimantati.
7. Si s-a facut un nor care ii umbrea, iar un glas din nor a venit zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta sa-L ascultati.
8. Dar, deodata, privind ei imprejur, n-au mai vazut pe nimeni decat pe Iisus, singur cu ei.
9. Si coborandu-se ei din munte, le-a poruncit ca nimanui sa nu spuna cele ce vazusera, decat numai cand Fiul Omului va invia din morti.
10. Iar ei au tinut cuvantul, intrebandu-se intre ei: Ce inseamna a invia din morti?
11. Si L-au intrebat pe El, zicand: Pentru ce zic fariseii si carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie?
12. Iar El le-a raspuns: Ilie, venind intai, va aseza iarasi toate. Si cum este scris despre Fiul Omului ca va sa patimeasca multe si sa fie defaimat?
13. Dar va zic voua ca Ilie a si venit si i-au facut toate cate au voit, precum s-a scris despre el.
14. Si venind la ucenici, a vazut multime mare imprejurul lor si pe carturari sfadindu-se intre ei.
15. Si indata toata multimea, vazandu-L, s-a spaimantat si, alergand, I se inchina.
16. Si Iisus a intrebat pe carturari: Ce va sfaditi intre voi?
17. Si I-a raspuns Lui unul din multime: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Si oriunde-l apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste. Si am zis ucenicilor Tai sa-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, raspunzand lor, a zis: O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi rabda pe voi? Aduceti-l la Mine.
20. Si l-au adus la El. Si vazandu-L pe Iisus, duhul indata a zguduit pe copil, si, cazand la pamant, se zvarcolea spumegand.
21. Si l-a intrebat pe tatal lui: Cata vreme este de cand i-a venit aceasta? Iar el a raspuns: din pruncie.
22. Si de multe ori l-a aruncat si in foc si in apa ca sa-l piarda. Dar de poti ceva, ajuta-ne, fiindu-Ti mila de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede.
24. Si indata strigand tatal copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele.
25. Iar Iisus, vazand ca multimea da navala, a certat duhul cel necurat, zicandu-i: Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!
26. Si racnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit; iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit.
27. Dar Iisus, apucandu-l de mana, l-a ridicat, si el s-a sculat in picioare.
28. Iar dupa ce a intrat in casa, ucenicii Lui L-au intrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut sa-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post.
30. Si, iesind ei de acolo, strabateau Galileea, dar El nu voia sa stie cineva.
31. Caci invata pe ucenicii Sai si le spunea ca Fiul Omului se va da in mainile oamenilor si-L vor ucide, iar dupa ce-L vor ucide, a treia zi va invia.
32. Ei insa nu intelegeau cuvantul si se temeau sa-L intrebe.
33. Si au venit in Capernaum. Si fiind in casa, i-a intrebat: Ce vorbeati intre voi pe drum?
34. Iar ei taceau, fiindca pe cale se intrebasera unii pe altii cine dintre ei este mai mare.
35. Si sezand jos, a chemat pe cei doisprezece si le-a zis: Daca cineva vrea sa fie intaiul, sa fie cel din urma dintre toti si slujitor al tuturor.
36. Si luand un copil, l-a pus in mijlocul lor si, luandu-l in brate, le-a zis:
37. Oricine va primi, in numele Meu, pe unul din acesti copii pe Mine Ma primeste; si oricine Ma primeste, nu pe Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
38. Si I-a zis Ioan: Invatatorule, am vazut pe cineva scotand demoni in numele Tau, care nu merge dupa noi, si l-am oprit, pentru ca nu merge dupa noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau.
40. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi.
41. Iar oricine va va da sa beti un pahar de apa, in numele Meu, fiindca sunteti ai lui Hristos, adevarat zic voua ca nu-si va pierde plata sa.
42. Si cine va sminti pe unul din acestia mici, care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui daca si-ar lega de gat o piatra de moara si sa fie aruncat in mare.
43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului.
48. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
49. Caci fiecare (om) va fi sarat cu foc, dupa cum orice jertfa va fi sarata cu sare.
50. Buna este sarea; daca insa sarea isi pierde puterea, cu ce o veti drege? Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii.

CAPITOLUL 10
Despre despartirea sotilor. Iisus binecuvinteaza pe copii. Tanarul cel bogat. A treia vestire a Patimilor. Fiii lui Zevedeu. Bartimeu.
1. Si sculandu-Se de acolo, a venit in hotarele Iudeii, de cealalta parte a Iordanului, si multimile s-au adunat iarasi la El si iarasi le invata, dupa cum obisnuia.
2. Si apropiindu-se fariseii, Il intrebau, ispitindu-L, daca este ingaduit unui barbat sa-si lase femeia.
3. Iar El, raspunzand, le-a zis: Ce v-a poruncit voua Moise?
4. Iar ei au zis: Moise a dat voie sa-i scrie carte de despartire si sa o lase.
5. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;
6. Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu.
7. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa.
8. Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu mai desparta.
10. Dar in casa ucenicii L-au intrebat iarasi despre aceasta.
11. Si El le-a zis: Oricine va lasa pe femeia sa si va lua alta, savarseste adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-si va lasa barbatul ei si se va marita cu altul, savarseste adulter.
13. Si aduceau la El copii, ca sa-Si puna mainile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, vazand, S-a mahnit si le-a zis: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este imparatia lui Dumnezeu.
15. Adevarat zic voua: Cine nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra in ea.
16. Si, luandu-i in brate, i-a binecuvantat, punandu-Si mainile peste ei.
17. Si cand iesea El in drum, alergand la El unul si ingenunchind inaintea Lui, Il intreba: Invatatorule bun, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?
18. Iar Iisus i-a raspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat unul Dumnezeu.
19. Stii poruncile: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, sa nu inseli pe nimeni, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.
20. Iar el I-a zis: Invatatorule, acestea toate le-am pazit din tineretile mele.
21. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru iti mai lipseste: Mergi, vinde tot ce ai, da saracilor si vei avea comoara in cer; si apoi, luand crucea, vino si urmeaza Mie.
22. Dar el, intristandu-se de cuvantul acesta, a plecat mahnit, caci avea multe bogatii.
23. Si Iisus, uitandu-Se in jur, a zis catre ucenicii Sai: Cat de greu vor intra bogatii in imparatia lui Dumnezeu!
24. Iar ucenicii erau uimiti de cuvintele Lui. Dar Iisus, raspunzand iarasi, le-a zis: Fiilor, cat  de greu este celor ce se incred in bogatii sa intre in imparatia lui Dumnezeu!
25. Mai lesne este camilei sa treaca prin urechile acului, decat bogatului sa intre in imparatia lui Dumnezeu.
26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii catre altii: Si cine poate sa se mantuiasca?
27. Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinta, dar nu la Dumnezeu. Caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta.
28. Si a inceput Petru a-I zice: Iata, noi am lasat toate si Ti-am urmat.
29. Iisus i-a raspuns: Adevarat graiesc voua: Nu este nimeni care si-a lasat casa, sau frati, sau surori, sau mama, sau tata, sau copii, sau tarine pentru Mine si pentru Evanghelie,
30. Si sa nu ia insutit - acum, in vremea aceasta, de prigoniri - case si frati si surori si mame si copii si tarine, iar in veacul ce va sa vina: viata vesnica.
31. Si multi dintre cei dintai vor fi pe urma, si din cei de pe urma intai.
32. Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. Si ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample:
33. Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor.
34. Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia.
35. Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine.
36. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac?
37. Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta.
38. Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu?
39. Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza.
40. Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit.
41. Si auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan.
42. Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc.
43. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru.
44. Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga.
45. Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi.
46. Si au venit in Ierihon. Si iesind din Ierihon El, ucenicii Lui si multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea jos, pe marginea drumului.
47. Si, auzind ca este Iisus Nazarineanul, a inceput sa strige si sa zica: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma!
48. Si multi il certau ca sa taca, el insa cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma!
49. Si Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemati-l! Si l-au chemat pe orb, zicandu-i: Indrazneste, scoala-te! Te cheama.
50. Iar orbul, lepadand haina de pe el, a sarit in picioare si a venit la Iisus.
51. Si l-a intrebat Iisus, zicandu-i: Ce voiesti sa-ti fac? Iar orbul I-a raspuns: Invatatorule, sa vad iarasi.
52. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si urma lui Iisus pe cale.

CAPITOLUL 11
Intrarea in Ierusalim. Smochinul neroditor. Curatirea templului. Puterea credintei. Botezul lui Ioan.
1. Si cand s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe si la Betania, langa Muntele Maslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Sai,
2. Si le-a zis: Mergeti in satul care este inaintea voastra si, intrand in el, indata veti afla un manz legat, pe care n-a sezut pana acum nici un om. Dezlegati-l si aduceti-l.
3. Iar de va va zice cineva: De ce faceti aceasta? Spuneti ca Domnul are trebuinta de el si indata il va trimite aici.
4. Deci au mers si au gasit manzul legat la o poarta, afara la raspantie, si l-au dezlegat.
5. Si unii din cei ce stateau acolo, le-au zis: De ce dezlegati manzul?
6. Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, si i-au lasat.
7. Si au adus manzul la Iisus si si-au pus hainele pe el si Iisus a sezut pe el.
8. Si multi isi asterneau hainele pe cale, iar altii asterneau ramuri, pe care le taiau de prin gradini.
9. Iar cei ce mergeau inainte si cei ce veneau pe urma strigau, zicand: Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!
10. Binecuvantata este imparatia ce vine a parintelui nostru David! Osana intru cei de sus!
11. Si a intrat Iisus in Ierusalim si in templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece.
12. Si a doua zi, iesind ei din Betania, El a flamanzit.
13. Si vazand de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va gasi ceva in el; si, ajungand la smochin, n-a gasit nimic decat frunze. Caci nu era timpul smochinelor.
14. Si, vorbind, i-a zis: De acum inainte, rod din tine nimeni in veac sa nu manance. Si ucenicii Lui ascultau.
15. Si au venit in Ierusalim. Si, intrand in templu, a inceput sa dea afara pe cei ce vindeau si pe cei ce cumparau in templu, iar mesele schimbatorilor de bani si scaunele vanzatorilor de porumbei le-a rasturnat.
16. Si nu ingaduia sa mai treaca nimeni cu vreun vas prin templu.
17. Si-i invata si le spunea: Nu este, oare, scris: “Casa Mea casa de rugaciune se va chema, pentru toate neamurile”? Voi insa ati facut din ea pestera de talhari.
18. Si au auzit arhiereii si carturarii. Si cautau cum sa-L piarda. Caci se temeau de El, pentru ca toata multimea era uimita de invatatura Lui.
19. Iar cand s-a facut seara, au iesit afara din cetate.
20. Dimineata, trecand pe acolo, au vazut smochinul uscat din radacini.
21. Si Petru, aducandu-si aminte, I-a zis: Invatatorule, iata smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.
22. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu.
23. Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
24. De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea.
25. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre.
26. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealele voastre.
27. Si au intrat iarasi in Ierusalim. Si pe cand se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, carturarii si batranii.
28. Si I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ti-a dat Tie puterea aceasta, ca sa le faci?
29. Iar Iisus le-a zis: Va voi intreba si Eu un cuvant: raspundeti-Mi si va voi spune si Eu cu ce putere fac acestea:
30. Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Raspundeti-Mi!
31. Si ei vorbeau intre ei, zicand: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ati crezut in el?
32. Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de multime, caci toti il socoteau ca Ioan era intr-adevar prooroc.
33. Si raspunzand, au zis lui Iisus: Nu stim. Si Iisus le-a zis: Nici Eu nu va spun voua cu ce putere fac acestea.

CAPITOLUL 12
Pilda lucratorilor viei. Plata dajdiei. Invierea mortilor. Cea mai mare porunca din Lege. Domnul si Fiul lui David. Banul vaduvei.
1. Si a inceput sa le vorbeasca in pilde: Un om a sadit o vie, a imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
2. Si la vreme, a trimis la lucratori o sluga, ca sa ia de la ei din roadele viei.
3. Dar ei, punand mana pe ea, au batut-o si i-au dat drumul fara nimic.
4. Si a trimis la ei, iarasi, alta sluga, dar si pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul si au ocarat-o.
5. Si a trimis alta. Dar si pe aceea au ucis-o; si pe multe altele: pe unele batandu-le, iar pe altele ucigandu-le.
6. Mai avea si un fiu iubit al sau si in cele din urma l-a trimis la lucratori, zicand: Se vor rusina de fiul meu.
7. Dar acei lucratori au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si mostenirea va fi a noastra.
8. Si prinzandu-l l-au omorat si l-au aruncat afara din vie.
9. Ce va face acum stapanul viei? Va veni si va pierde pe lucratori, iar via o va da altora.
10. Oare nici Scriptura aceasta n-ati citit-o: “Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului?
11. De la Domnul s-a facut aceasta si este lucru minunat in ochii nostri”.
12. Si cautau sa-L prinda, dar se temeau de popor. Caci intelesesera ca impotriva lor zisese pilda aceasta. Si lasandu-L, s-au dus.
13. Si au trimis la El pe unii din farisei si din irodiani, ca sa-L prinda in cuvant.
14. Iar ei, venind, I-au zis: Invatatorule, stim ca spui adevarul si nu-Ti pasa de nimeni, fiindca nu cauti la fata oamenilor, ci cu adevarat inveti calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu? Sa dam sau sa nu dam?
15. El insa, cunoscand fatarnicia lor, le-a zis: Pentru ce Ma ispititi? Aduceti-Mi un dinar ca sa-l vad.
16. Si I-au adus. Si i-a intrebat Iisus: Al cui e chipul acesta in inscriptia de pe el? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului.
17. Iar Iisus a zis: Dati Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Si se mirau de El.
18. Si au venit la El saducheii care zic ca nu este inviere si-L intrebau zicand:
19. Invatatorule, Moise ne-a lasat scris, ca de va muri fratele cuiva si va lasa femeia fara copil, sa ia fratele sau pe femeia lui si sa ridice urmas fratelui.
20. Si erau sapte frati. Si cel dintai si-a luat femeie, dar, murind, n-a lasat urmas.
21. Si a luat-o pe ea al doilea, si a murit, nelasand urmas. Tot asa si al treilea.
22. Si au luat-o toti sapte si n-au lasat urmas. In urma tuturor a murit si femeia.
23. La inviere, cand vor invia, a caruia dintre ei va fi femeia? Caci toti sapte au avut-o de sotie.
24. Si le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25. Caci, cand vor invia din morti, nici nu se mai insoara, nici nu se mai marita, ci sunt ca ingerii din ceruri.
26. Iar despre morti ca vor invia, n-ati citit, oare, in cartea lui Moise, cand i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicand: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov”?
27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morti, ci a celor vii. Mult rataciti.
28. Si apropiindu-se unul din carturari, care ii auzise vorbind intre ei si, vazand ca bine le-a raspuns, L-a intrebat: Care porunca este intaia dintre toate?
29. Iisus i-a raspuns ca intaia este: “Asculta Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”.
30. Si: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta”. Aceasta este cea dintai porunca.
31. Iar a doua e aceasta: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Mai mare decat acestea nu este alta porunca.
32. Si I-a zis carturarul: Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca unul este Dumnezeu si nu este altul afara de El.
33. Si a-L iubi pe El din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toata puterea si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele.
34. Iar Iisus, vazandu-l ca a raspuns cu intelepciune, i-a zis: Nu esti departe de imparatia lui Dumnezeu. Si nimeni nu mai indraznea sa-L mai intrebe.
35. Si invatand Iisus in templu, graia zicand: Cum zic carturarii ca Hristos este Fiul lui David?
36. Insusi David a zis intru Duhul Sfant: “Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea pana ce voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale”.
37. Deci insusi David Il numeste pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Si multimea cea multa Il asculta cu bucurie.
38. Si le zicea in invatatura Sa: Luati seama la carturari carora le place sa se plimbe in haine lungi si sa li se plece lumea in piete,
39. Si sa stea in bancile dintai in sinagogi si sa stea in capul mesei la ospete,
40. Ei, care secatuiesc casele vaduvelor si de ochii lumii se roaga indelung, isi vor lua mai multa osanda.
41. Si sezand in preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum multimea arunca bani in cutie. Si multi bogati aruncau mult.
42. Si venind o vaduva saraca, a aruncat doi bani, adica un codrant.
43. Si chemand la Sine pe ucenicii Sai le-a zis: Adevarat graiesc voua ca aceasta vaduva saraca a aruncat in cutia darurilor mai mult decat toti ceilalti.
44. Pentru ca toti au aruncat din prisosul lor, pe cand ea, din saracia ei, a aruncat tot ce avea, toata avutia sa.

CAPITOLUL 13
Iisus vorbeste despre daramarea Ierusalimului si despre a doua venire a Fiului Omului. Indemnuri la priveghere. 
1. Si iesind din templu, unul dintre ucenicii Sai I-a zis: Invatatorule, priveste ce fel de pietre si ce cladiri!
2. Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari cladiri? Nu va ramane piatra peste piatra sa nu se risipeasca.
3. Si sezand pe Muntele Maslinilor, in fata templului, Il intrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan si cu Andrei:
4. Spune-ne noua cand vor fi acestea? Si care va fi semnul cand va fi sa se implineasca toate acestea?
5. Iar Iisus a inceput sa le spuna: Vedeti sa nu va insele cineva.
6. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand ca sunt Eu, si vor amagi pe multi.
7. Iar cand veti auzi de razboaie, si de zvonuri de razboaie, sa nu va tulburati, caci trebuie sa fie, dar inca nu va fi sfarsitul.
8. Si se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie, vor fi cutremure pe alocuri si foamete si tulburari vor fi. Iar acestea sunt inceputul durerilor.
9. Luati seama la voi insiva. Ca va vor da in adunari si veti fi batuti in sinagogi si veti sta inaintea conducatorilor si a regilor, pentru Mine, spre marturie lor.
10. Ci mai intai Evanghelia trebuie sa se propovaduiasca la toate neamurile.
11. Iar cand va vor duce ca sa va predea, nu va ingrijiti dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant.
12. Si va da frate pe frate la moarte si tata pe copil si copiii se vor razvrati impotriva parintilor si ii vor ucide.
13. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana la urma, acela se va mantui.
14. Iar cand veti vedea uraciunea pustiirii, stand unde nu se cuvine - cine citeste sa inteleaga - atunci cei ce vor fi in Iudeea sa fuga in munti,
15. Si cel de pe acoperis sa nu se coboare in casa, nici sa intre ca sa-si ia ceva din casa sa,
16. Si cel ce va fi in tarina sa nu se intoarca indarat, ca sa-si ia haina.
17. Dar vai celor ce vor avea in pantece si celor ce vor alapta in zilele acelea!
18. Rugati-va, dar, ca sa nu fie fuga voastra iarna.
19. Caci in zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost pana acum, de la inceputul fapturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, si nici nu va mai fi.
20. Si de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scapa nici un trup, dar pentru cei alesi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile.
21. Si atunci daca va va zice cineva: Iata, aci este Hristos, sau iata acolo, sa nu credeti.
22. Se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor face semne si minuni, ca sa duca in ratacire, de se poate, pe cei alesi.
23. Dar voi luati seama. Iata dinainte v-am spus voua toate.
24. Ci in acele zile, dupa necazul acela, soarele se va intuneca si luna nu-si va mai da lumina ei.
25. Si stelele vor cadea din cer si puterile care sunt in ceruri se vor clatina.
26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multa si cu slava.
27. Si atunci El va trimite pe ingeri si va aduna pe alesii Sai din cele patru vanturi, de la marginea pamantului pana la marginea cerului.
28. Invatati de la smochin pilda: Cand mladita lui se face frageda si infrunzeste, cunoasteti ca vara este aproape.
29. Tot asa si voi, cand veti vedea implinindu-se aceste lucruri, sa stiti ca El este aproape, langa usi.
30. Adevarat graiesc voua ca nu va trece neamul acesta pana ce nu vor fi toate acestea.
31. Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32. Iar despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal.
33. Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti cand va fi acea vreme.
34. Este ca un om care a plecat in alta tara si, lasandu-si casa, a dat puterea in mana slugilor, dand fiecaruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit sa vegheze.
35. Vegheati, dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cantatul cocosilor, sau dimineata.
36. Ca nu cumva venind fara veste, sa va afle pe voi dormind.
37. Iar ceea ce zic voua, zic tuturor: Privegheati!

CAPITOLUL 14 
Ungerea din Betania. Cina cea de Taina. Ghetsimani. Prinderea. Infatisarea la Caiafa. Lepadarea lui Petru. 
1. Si dupa doua zile erau Pastile si Azimile. Si arhiereii si carturarii cautau cum sa-l prinda cu viclesug, ca sa-L omoare.
2. Dar ziceau: Nu la sarbatoare, ca sa nu fie tulburare in popor.
3. Si fiind El in Betania, in casa lui Simon Leprosul, si sezand la masa, a venit o femeie avand un alabastru, cu mir de nard curat, de mare pret, si, spargand vasul, a varsat mirul pe capul lui Iisus.
4. Dar erau unii mahniti intre ei, zicand: Pentru ce s-a facut aceasta risipa de mir?
5. Caci putea sa se vanda acest mir cu peste trei sute de dinari, si sa se dea saracilor. Si carteau impotriva ei.
6. Dar Iisus a zis: Lasati-o. De ce ii faceti suparare? Lucru bun a facut ea cu Mine.
7. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi si, oricand voiti, puteti sa le faceti bine, dar pe mine nu Ma aveti totdeauna.
8. Ea a facut ceea ce avea de facut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre inmormantare.
9. Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia, in toata lumea, se va spune si ce-a facut aceasta, spre pomenirea ei.
10. Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca sa li-L dea pe Iisus.
11. Si, auzind ei, s-au bucurat si au fagaduit sa-i dea bani. Si el cauta cum sa-L dea lor, la timp potrivit.
12. Iar in ziua cea dintai a Azimilor, cand jertfeau Pastile, ucenicii Lui L-au intrebat: Unde voiesti sa gatim, ca sa mananci Pastile?
13. Si a trimis doi din ucenicii Lui, zicandu-le: Mergeti in cetate si va va intampina un om, ducand un urcior cu apa; mergeti dupa el.
14. Si unde va intra, spuneti stapanului casei ca Invatatorul zice: Unde este odaia in care sa mananc Pastile impreuna cu ucenicii Mei?
15. Iar el va va arata un foisor mare asternut gata. Acolo sa pregatiti pentru noi.
16. Si au iesit ucenicii si au venit in cetate si au gasit asa precum le-a spus si au pregatit Pastile.
17. Iar facandu-se seara, a venit cu cei doisprezece.
18. Pe cand sedeau la masa si mancau, Iisus a zis: Adevarat graiesc voua ca unul dintre voi, care mananca impreuna cu Mine, Ma va vinde.
19. Ei au inceput sa se intristeze si sa-I zica, unul cate unul: Nu cumva sunt eu?
20. Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care intinge cu Mine in blid.
21. Ca Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului. Bine era de omul acela daca nu s-ar fi nascut.
22. Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu.
23. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti.
24. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa.
25. Adevarat graiesc voua ca de acum nu voi mai bea din rodul vitei pana in ziua aceea cand il voi bea nou in imparatia lui Dumnezeu.
26. Si dupa ce au cantat cantari de lauda, au iesit la Muntele Maslinilor.
27. Si le-a zis Iisus: Toti va veti sminti, ca scris este: “Bate-voi pastorul si se vor risipi oile”.
28. Dar dupa invierea Mea, voi merge mai inainte de voi in Galileea.
29. Iar Petru I-a zis: Chiar daca toti se vor sminti intru Tine, totusi eu nu.
30. Si i-a zis Iisus: Adevarat graiesc tie: Ca tu astazi, in noaptea aceasta, mai inainte de a canta de doua ori cocosul, de trei ori te vei lepada de Mine.
31. El insa spunea mai staruitor: Si de-ar fi sa mor cu Tine, nu Te voi tagadui. Si tot asa ziceau toti.
32. Si au venit la un loc al carui nume este Ghetsimani, si acolo a zis catre ucenicii Sai: Sedeti aici pana ce Ma voi ruga.
33. Si a luat cu El pe Petru si pe Iacov si pe Ioan si a inceput a Se tulbura si a Se mahni.
34. Si le-a zis lor: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegeheati.
35. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant si Se ruga, ca, de este cu putinta, sa treaca de la El ceasul (acesta).
36. Si zicea: Avva Parinte, toate sunt Tie cu putinta. Departeaza paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiesti Tu.
37. Si a venit si i-a gasit dormind si a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tarie ca sa veghezi un ceas?
38. Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul neputincios.
39. Si iarasi mergand, s-a rugat, acelasi cuvant zicand.
40. Si iarasi venind, i-a gasit dormind, caci ochii lor erau ingreuiati si nu stiau ce sa-I raspunda.
41. Si a venit a treia oara si le-a zis: Dormiti de acum si va odihniti! E gata! A sosit ceasul. Iata Fiul Omului este dat in mainile pacatosilor.
42. Sculati-va sa mergem. Iata, cel ce M-a vandut s-a apropiat.
43. Si indata, inca vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, si cu el multime cu sabii si cu ciomege, de la arhierei, de la carturari si de la batrani.
44. Iar vanzatorul le daduse semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este. Prindeti-L si duceti-L cu paza.
45. Si venind indata si apropiindu-se de El, a zis Lui: Invatatorule! Si L-a sarutat.
46. Iar ei au pus mana pe El si L-au prins.
47. Unul din cei ce stateau pe langa El, scotand sabia, a lovit pe sluga arhiereului si i-a taiat urechea.
48. Si raspunzand, Iisus le-a zis: Ca la un talhar ati iesit cu sabii si cu toiege, ca sa Ma prindeti.
49. In fiecare zi eram la voi in templu, invatand, si nu M-ati prins. Dar acestea sunt ca sa se implineasca Scripturile.
50. Si, lasandu-L, au fugit toti.
51. Iar un tanar mergea dupa El, infasurat intr-o panzatura, pe trupul gol, si au pus mana pe el.
52. El insa, smulgandu-se din panzatura, a fugit gol.
53. Si au dus pe Iisus la arhiereu si s-au adunat acolo toti arhiereii si batranii si carturarii.
54. Iar Petru, de departe, a mers dupa El, pana a intrat inauntru in curtea arhiereului si sedea impreuna cu slugile, incalzindu-se la foc.
55. Arhiereii si tot sinedriul cautau impotriva lui Iisus marturie ca sa-L dea la moarte, dar nu gaseau.
56. Ca multi marturiseau mincinos impotriva Lui, dar marturiile nu se potriveau.
57. Si ridicandu-se unii, au dat marturie mincinoasa impotriva Lui, zicand:
58. Noi L-am auzit zicand: Voi darama acest templu facut de mana, si in trei zile altul, nefacut de mana, voi cladi.
59. Dar nici asa marturia lor nu era la fel.
60. Si, sculandu-se in mijlocul lor, arhiereul L-a intrebat pe Iisus, zicand: Nu raspunzi nimic la tot ce marturisesc impotriva Ta acestia?
61. Iar El tacea si nu raspundea nimic. Iarasi L-a intrebat arhiereul si I-a zis: Esti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvantat?
62. Iar Iisus a zis: Eu sunt si veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta Celui Atotputernic si venind pe norii cerului.
63. Iar arhiereul, sfasiindu-si hainele, a zis: Ce trebuinta mai avem de martori?
64. Ati auzit hula. Ce vi se pare voua? Iar ei toti au judecat ca El este vinovat de moarte.
65. Si unii au inceput sa-L scuipe si sa-I acopere fata si sa-L bata cu pumnii si sa-I zica: Prooroceste! Si slugile Il bateau cu palmele.
66. Si Petru fiind jos in curte, a venit una din slujnicele arhiereului,
67. Si vazandu-l pe Petru, incalzindu-se, s-a uitat la el si a zis: Si tu erai cu Iisus Nazarineanul.
68. El insa a tagaduit, zicand: Nici nu stiu, nici nu inteleg ce zici. Si a iesit afara inaintea curtii; si a cantat cocosul.
69. Iar slujnica, vazandu-l, a inceput iarasi sa spuna celor de fata ca acesta este dintre ei.
70. Iar el a tagaduit iarasi. Si dupa putin timp, cei de fata ziceau iarasi lui Petru: Cu adevarat esti dintre ei, caci esti si galileian si vorbirea ta se aseamana.
71. Iar el a inceput sa se blesteme si sa se jure: Nu stiu pe omul acesta despre care ziceti.
72. Si indata cocosul a cantat a doua oara. Si Petru si-a adus aminte de cuvantul pe care i-l spusese Iisus: Inainte de a canta de doua ori cocosul , de trei ori te vei lepada de Mine. Si a inceput sa planga.

CAPITOLUL 15
Iisus inaintea lui Pilat. Judecata si osanda. Cununa de spini. Rastignirea si inmormantarea. 
1. Si indata dimineata, arhiereii, tinand sfat cu batranii, cu carturarii si cu tot sinedriul si legand pe Iisus, L-au dus si L-au predat lui Pilat.
2. Si L-a intrebat Pilat: Tu esti regele iudeilor? Iar El, raspunzand, i-a zis: Tu zici.
3. Iar arhiereii Il invinuiau de multe.
4. Iar Pilat L-a intrebat: Nu raspunzi nimic? Iata cate spun impotriva Ta.
5. Dar Iisus nimic n-a mai raspuns, incat Pilat se mira.
6. Iar la sarbatoarea Pastilor, le elibera un intemnitat pe care-l cereau ei.
7. Si era unul cu numele Baraba inchis impreuna cu niste razvratiti, care in rascoala savarsisera ucidere.
8. Si multimea, venind sus, a inceput sa ceara lui Pilat sa le faca precum obisnuia pentru ei.
9. Iar Pilat le-a raspuns, zicand: Voiti sa va eliberez pe regele iudeilor?
10. Fiindca stia ca arhiereii Il dadusera in mana lui din invidie.
11. Dar arhiereii au atatat multimea ca sa le elibereze mai degraba pe Baraba.
12. Iar Pilat, raspunzand iarasi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceti ca este regele iudeilor?
13. Ei iarasi au strigat: Rastigneste-L!
14. Iar Pilat le-a zis: Dar ce rau a facut? Iar ei mai mult strigau: Rastigneste-L!
15. Si Pilat, vrand sa faca pe voia multimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca sa fie rastignit.
16. Iar ostasii L-au dus inauntrul curtii, adica in pretoriu, si au adunat toata cohorta.
17. Si L-au imbracat in purpura si, impletindu-I o cununa de spini, I-au pus-o pe cap
18. Si au inceput sa se plece in fata Lui, zicand: Bucura-Te regele iudeilor!
19. Si-L bateau peste cap cu o trestie si-L scuipau si, cazand in genunchi, I se inchinau.
20. Si dupa ce L-au batjocorit, L-au dezbracat de purpura si L-au imbracat cu hainele Lui. Si L-au dus afara ca sa-L rastigneasca.
21. Si au silit pe un trecator, care venea din tarina, pe Simon Cirineul, tatal lui Alexandru si al lui Ruf, ca sa duca crucea Lui.
22. Si L-au dus la locul zis Golgota, care se talmaceste “locul Capatanii”.
23. Si I-au dat sa bea vin amestecat cu smirna, dar El n-a luat.
24. Si L-au rastignit si au impartit intre ei hainele Lui, aruncand sorti pentru ele, care ce sa ia.
25. Iar cand L-au rastignit, era ceasul al treilea.
26. Si vina Lui era scrisa deasupra: Regele iudeilor.
27. Si impreuna cu El au rastignit doi talhari: unul de-a dreapta si altul de-a stanga Lui.
28. Si s-a implinit Scriptura care zice: Cu cei fara de lege a fost socotit.
29. Iar cei ce treceau pe acolo Il huleau, clatinandu-si capetele si zicand: Huu! Cel care darami templul si in trei zile il zidesti.
30. Mantuieste-Te pe Tine Insuti, coborandu-Te de pe cruce!
31. De asemenea si arhiereii, batjocorindu-L intre ei, impreuna cu carturarii, ziceau: Pe altii a mantuit, dar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca!
32. Hristos, regele lui Israel, sa Se coboare de pe cruce, ca sa vedem si sa credem. Si cei impreuna rastigniti cu El Il ocarau.
33. Iar cand a fost ceasul al saselea, intuneric s-a facut peste tot pamantul pana la ceasul al noualea.
34. Si la al noualea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se talmaceste: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?
35. Iar unii din cei ce stateau acolo, auzind, ziceau: Iata, il striga pe Ilie.
36. Si, alergand, unul a inmuiat un burete in otet, l-a pus intr-o trestie si I-a dat sa bea, zicand: Lasati sa vedem daca vine Ilie ca sa-L coboare.
37. Iar Iisus, scotand un strigat mare, Si-a dat duhul.
38. Si catapeteasma templului s-a rupt in doua, de sus pana jos.
39. Iar sutasul care statea in fata Lui, vazand ca astfel Si-a dat duhul, a zis: Cu adevarat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
40. Si erau si femei care priveau de departe; intre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic si a lui Iosi, si Salomeea,
41. Care, pe cand era El in Galileea, mergeau dupa El si Ii slujeau, si multe altele care se suisera cu El la Ierusalim.
42. Si facandu-se seara, fiindca era vineri, care este inaintea sambetei,
43. Si venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus.
44. Iar Pilat s-a mirat ca a si murit si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult.
45. Si afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul.
46. Si Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca, si a pravalit o piatra la usa mormantului.
47. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

CAPITOLUL 16 
Invierea Domnului. Trei aratari. Porunca botezului. Inaltarea la cer. 
1. Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga.
2. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant.
3. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului?
4. Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare.
5. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat.
6. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus.
7. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea, mai inainte de voi; acolo il veti vedea, dupa cum v-a spus.
8. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau.
9. Si inviind dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii (Duminica) El s-a aratat intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni.
10. Aceea, mergand, a vestit pe cei ce fusesera cu El si care se tanguiau si plangeau.
11. Si ei, auzind ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut.
12. Dupa aceea, S-a aratat in alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o tarina.
13. Si aceia, mergand, au vestit celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14. La urma, pe cand cei unsprezece sedeau la masa, li S-a aratat si I-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat.
15. Si le-a zis: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
16. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
18. Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
19. Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei, plecand, au propovaduit pretutindeni si Domnul lucra cu ei si intarea cuvantul, prin semnele care urmau. 

Amin. 

 http://www.biblia-ortodoxa.ro

Biblia - Vechiul testament Iesirea - A Doua Carte a lui Moise

Iesirea - A Doua Carte a lui Moise


CAPITOLUL 1
Asuprirea fiilor lui Israel in Egipt.
l. Numele fiilor lui Israel, care au intrat in Egipt impreuna cu Iacov, tatal lor, aducand fiecare toata casa sa, sunt acestea:
2. Ruben, Simeon, Levi si Iuda;
3. Isahar, Zabulon si Veniamin;
4. Dan, Neftali, Gad si Aser.
5. Sufletele insa iesite din Iacov erau de toate saptezeci si cinci, iar Iosif era de mai inainte in Egipt.
6. Dar au murit si Iosif si toti fratii lui si toti cei de pe vremea lor.
7. Iar fiii lui Israel s-au nascut in numar mare si s-au inmultit, au crescut si s-au intarit foarte, foarte tare, si s-a umplut tara de ei.
8. Dar s-a ridicat alt rege peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif.
9. Acesta a zis catre poporul sau: “Iata, neamul fiilor lui Israel e multime mare si e mai tare decat noi.
10. Veniti dar sa-i impilam, ca sa nu se mai inmulteasca si ca nu cumva la vreme de razboi sa se uneasca cu vrajmasii nostri si, batandu-ne, sa iasa din tara noastra!”
11. De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrari, ca sa-i impileze cu munci grele. Atunci a zidit Israel cetati tari lui Faraon: Pitom si Ramses, care serveau lui Faraon ca hambare, si cetatea On sau Iliopolis.
12. Insa cu cat ii impilau mai mult, cu atat mai mult se inmulteau si se intareau foarte, foarte tare, asa ca Egiptenii se ingrozeau de fiii lui Israel.
13. De aceea Egiptenii sileau inca si mai strasnic la munca pe fiii lui Israel
14. Si le faceau viata amara prin munci grele, la lut, la caramida si la tot felul de lucru de camp si prin alte felurite munci, la care-i sileau cu strasnicie.
15. Ba, regele Egiptului a poruncit moaselor evreiesti, care se numeau: una Sifra si alta Pua,
16. Si le-a zis: “Cand mositi la evreice, sa luati seama cand nasc: de va fi baiat, sa-l omorati, iar de va fi fata, sa o crutati!”
17. Moasele insa s-au temut de Dumnezeu si n-au facut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lasat si pe baieti sa traiasca.
18. Atunci a chemat regele Egiptului pe moase si le-a zis: “pentru ce ati facut asa si ati lasat sa traiasca si copiii de parte barbateasca?”
19. Iar moasele au raspuns lui Faraon: “Femeile evreice nu sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice si nasc pana nu vin moasele la ele”.
20. De aceea Dumnezeu a facut bine moaselor, iar poporul lui Israel se inmultea si se intarea mereu.
21. Si fiindca moasele se temeau de Dumnezeu, de aceea El le-a intarit neamul.
22. Atunci Faraon a poruncit la tot poporul sau si a zis: “Tot copilul de parte barbateasca, ce se va naste Evreilor, sa-l aruncati in Nil, iar fetele sa le lasati sa traiasca toate!”
CAPITOLUL 2
Moise.
l. Un om oarecare, din semintia lui Levi, si-a luat femeie din fetele lui Levi.
2. Femeia aceea a luat in pantece si a nascut un baiat si, vazand ca e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni.
3. Dar, fiindca nu putea sa-l mai doseasca, a luat mama lui un cos de papura si l-a uns cu catran si cu smoala si punand copilul in el l-a asezat in papuris, la marginea raului.
4. Iar sora copilului pandea de departe ca sa vada ce are sa i se intample.
5. Atunci s-a pogorat fata lui Faraon la rau sa se scalde, si roabele ei o insorira pe malul raului. Si vazand cosul in papuris, ea a trimis pe una din roabele sale sa-l aduca.
6. Si, deschizandu-l, a vazut copilul: era un baiat care plangea. Atunci i s-a facut mila de el fetei lui Faraon si a zis: “Acesta este dintre copiii Evreilor”.
7. Iar sora copilului a zis catre fata lui Faraon: “Voiesti sa ma duc sa-ti chem o doica dintre evreice, ca sa alapteze copilul?”
8. Fata lui Faraon i-a zis: “Du-te!” Si s-a dus copila si a chemat pe mama pruncului.
9. Atunci fata lui Faraon i-a zis: “Ia-mi copilul acesta si mi-l alapteaza, ca eu am sa-ti platesc! ” si a luat femeia copilul si l-a alaptat.
10. Dupa ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon si i-a fost ca fiu si i-a pus numele Moise, pentru ca isi zicea: “Din apa l-am scos!”
11. Iar dupa multa vreme, cand se facuse mare, Moise a iesit la fiii lui Israel, fratii sai, si a vazut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a vazut el pe un egiptean ca batea pe un evreu dintre fiii lui Israel, fratii sai;
12. Si cautand incoace si incolo si nevazand pe nimeni, el a ucis pe egiptean si l-a ascuns in nisip.
13. Apoi iesind iarasi a doua zi, a vazut doi evrei certandu-se si a zis asupritorului: “pentru ce bati pe aproapele tau?”
14. Acela insa i-a raspuns: “Cine te-a pus capetenie si judecator peste noi? Nu cumva vrei sa ma omori si pe mine, cum ai omorat ieri pe egipteanul acela?” Si s-a spaimantat Moise si a zis: “Cu adevarat s-a vadit fapta aceasta!”
15. Iar daca a aflat Faraon de fapta aceasta, el a voit sa ucida pe Moise. Moise insa a fugit de la fata lui Faraon si s-a dus in tara Madian; si sosind in tara Madian, s-a oprit la o fantana.
16. Preotul din Madian insa avea sapte fete, care pasteau oile tatalui lor. Si venind acestea au scos apa si au umplut adapatorile, ca sa adape oile tatalui lor.
17. Dar pastorii venind, le-au alungat. Atunci s-a sculat Moise si le-a aparat, le-a scos apa si le-a adapat oile.
18. Mergand ele la tatal lor Raguel, acesta le-a zis: “Cum de ati venit astazi asa de curand?”
19. Iar ele au zis: “Un egiptean oarecare ne-a aparat de pastori, ne-a scos apa si ne-a adapat oile noastre!”
20. Zis-a acela catre fiicele sale: “Dar unde este acela? De ce l-ati lasat? Chemati-l si dati-i sa manance paine!”
21. Si a ramas Moise la omul acela si i-a dat pe fiica sa Sefora de sotie.
22. Aceasta, luand in pantece, a nascut un fiu si i-a pus Moise numele Gherson, zicand: “Am ajuns pribeag in tara straina”. Si luand iarasi in pantece, femeia a nascut alt fiu si i-a pus numele Eliezer, pentru ca si-a zis: “Dumnezeul tatalui meu mi-a fost ajutor si m-a scapat din mana lui Faraon”.
23. Apoi, dupa trecere de vreme multa, a murit regele Egiptului, de care fugise Moise. Fiii lui Israel insa gemeau sub povara muncilor si strigau si strigarea lor din munca s-a suit pana la Dumnezeu.
24. Auzind suspinele lor, Dumnezeu Si-a adus aminte de legamantul Sau pe care il facuse cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov.
25. De aceea a cautat Dumnezeu spre fiii lui Israel si S-a gandit la ei.
CAPITOLUL 3
Chemarea lui Moise.
1. In vremea aceea, Moise pastea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul sau. Si departandu-se odata cu turma in pustie, a ajuns pana la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;
2. Iar acolo i S-a aratat ingerul Domnului intr-o para de foc, ce iesea dintr-un rug; si a vazut ca rugul ardea, dar nu se mistuia.
3. Atunci Moise si-a zis: “Ma duc sa vad aceasta aratare minunata: ca rugul nu se mistuieste”.
4. Iar daca a vazut Domnul ca se apropie sa priveasca, a strigat la el Domnul din rug si a zis: “Moise! Moise!”. Si el a raspuns: “Iata-ma, Doamne!”
5. Si Domnul a zis: “Nu te apropia aici! Ci scoate-ti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care calci este pamant sfant!”
6. Apoi i-a zis iarasi: “Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov!” Si si-a acoperit Moise fata sa, ca se temea sa priveasca pe Dumnezeu.
7. Zis-a Domnul catre Moise: “Am vazut necazul poporului Meu in Egipt si strigarea lui de sub apasatori am auzit si durerea lui o stiu.
8. M-am pogorat dar sa-l izbavesc din mana Egiptenilor, sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-un pamant roditor si larg, in tara unde curge miere si lapte, in tinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor si al Iebuseilor.
9. Iata dar ca strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum pana la Mine si am vazut chinurile lor, cu care-i pedepsesc Egiptenii.
10. Vino dar sa te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca sa scoti pe fiii lui Israel, poporul Meu, din tara Egiptului!”
11. Atunci a zis Moise catre Dumnezeu: “Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, regele Egiptului, si sa scot pe fiii lui Israel din tara Egiptului?”
12. Iar Dumnezeu i-a zis: “Eu voi fi cu tine si acesta iti va fi semnul ca te trimit Eu: cand vei scoate pe poporul Meu din tara Egiptului, va veti inchina lui Dumnezeu in muntele acesta!”
13. Zis-a iarasi Moise catre Dumnezeu: “Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi… Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?”
14. Atunci Dumnezeu a raspuns lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: “Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!”
15. Apoi a zis Dumnezeu iarasi catre Moise: “Asa sa spui fiilor lui Israel: “Domnul Dumnezeul parintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam in neam!”
16. Mergand dar, aduna pe batranii fiilor lui Israel si le spune: “Domnul Dumnezeul parintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov mi S-a aratat si a zis: V-am cercetat de aproape si am vazut cate vi se intampla in Egipt!”
17. Si mi-a mai zis: “Va voi scoate din impilarea Egiptului si va voi duce in pamantul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor si al Iebuseilor, in pamantul unde curge miere si lapte”.
18. Iar ei vor asculta glasul tau. Atunci vei intra tu si batranii lui Israel la Faraon, regele Egiptului, si-i veti zice: “Domnul Dumnezeul Evreilor ne-a chemat. Lasa-ne dar sa mergem in pustie, cale de trei zile, ca sa aducem jertfa Dumnezeului nostru”.
19. Eu insa stiu ca Faraon, regele Egiptului, nu are sa va lase sa plecati, pana nu il voi sili Eu cu mana tare.
20. Voi intinde deci mana Mea si voi lovi Egiptul cu toate minunile, pe care le voi face in mijlocul lui, si dupa aceea va va lasa.
21. Voi da poporului acestuia trecere inaintea Egiptenilor si cand veti iesi, nu veti iesi cu mainile goale,
22. Ci fiecare femeie va cere la vecina sa si de la cea care sta cu ea in casa vase de argint, lucruri de aur si haine si veti impodobi cu ele pe fiii vostri si pe fetele voastre si veti prada pe Egipteni”.
CAPITOLUL 4
Minunile lui Moise
1. Si raspunzand, Moise a zis: “Dar de nu ma vor crede si nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: “Nu ti S-a aratat Domnul!”, ce sa le spun?”
2. Zis-a Domnul catre el: “Ce ai in mana?” Si el a raspuns: “Un toiag!”
3. “Arunca-l jos!” ii zise Domnul. Si a aruncat Moise toiagul jos si s-a facut toiagul sarpe si a fugit Moise de el.
4. Si a zis Domnul catre Moise: “Intinde mana si-l apuca de coada!” Si si-a intins Moise mana si l-a apucat de coada si s-a facut toiag in mana lui.
5. Apoi a zis Domnul: “Asa sa faci inaintea lor, ca sa te creada ca ti S-a aratat Dumnezeul parintilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov!”
6. Zis-a Domnul iarasi: “Baga-ti mana in san!” Si cand a scos-o din san, iata mana lui era alba ca zapada de lepra.
7. Si i-a zis din nou Domnul: “Baga-ti iarasi mina in san!” Si si-a bagat Moise mana in san; si cand a scos-o din san, iata, era iar curata, ca tot trupul sau.
8. “Daca nu te vor crede si nu vor asculta glasul semnului intai, te vor crede la savarsirea semnului al doilea.
9. Iar de nu te vor crede nici dupa amandoua semnele si nu vor asculta glasul tau, atunci sa iei apa din fluviu si s-o versi pe uscat; apa luata din rau se va face pe usca: sange”.
10. Atunci Moise a zis catre Domnul: “O, Doamne, eu nu sunt om indemanatic la vorba, ci graiesc cu anevoie si sunt gangav; si aceasta nu de ieri de alaltaieri, nici de cand ai inceput Tu a grai cu robul Tau; gura mea si limba mea sunt anevoioase”.
11. Dumnezeu insa a zis catre Moise: “Cine a dat omului gura si cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul Dumnezeu?
12. Mergi dar: Eu voi deschide gura ta si te voi invata ce sa graiesti”.
13. Zis-a Moise: “Rogu-ma, Doamne, trimite pe altul, pe care vei vrea sa-l trimiti!”
14. Atunci, aprinzandu-se mania Domnului asupra lui Moise, a zis: “Nu ai tu, oare, pe fratele tau Aaron levitul? Stiu ca el poate sa vorbeasca in locul tau. Iata el te va intampina si, cand te va vedea, se va bucura in inima sa.
15. Tu-i vei grai lui si ii vei pune in gura cuvintele Mele, iar Eu voi deschide gura ta si gura lui si va voi invata ce sa faceti.
16. Va grai el poporului, in locul tau, vorbind pentru tine, iar tu ii vei fi graitor din partea lui Dumnezeu.
17. Toiagul acesta, care a fost prefacut in sarpe, ia-l in mana ta, caci cu el ai sa faci minuni”.
18. Deci, a plecat Moise de acolo si s-a intors la Ietro, socrul sau, si a zis catre el: “Ma duc inapoi la fratii mei, care sunt in Egipt, ca sa vad de mai traiesc”. Iar Ietro i-a zis: “Mergi in pace!”
19. Dupa atat de multe zile a murit regele Egiptului care prigonise pe Moise, si Domnul a grait aceasta lui Moise in pamantul Madian: “Scoala si intoarce-te in Egipt, ca au murit toti cei ce cautau sufletul tau!”
20. Luand atunci femeia si copiii, Moise i-a pus pe asini si s-a intors in Egipt. Si a luat Moise in mana sa si toiagul cel de la Dumnezeu.
21. Si a zis Domnul catre Moise: “Cand vei merge si vei ajunge in tara Egiptului, cauta sa faci inaintea lui Faraon toate minunile ce ti-am poruncit. Eu insa voi invartosa inima lui si nu va da drumul poporului.
22. Dar tu sa zici lui Faraon: Asa zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Israel este fiul Meu, intai-nascutul Meu.
23. Iti zic dar: Lasa pe fiul Meu sa Mi se inchine; iar de nu-l vei lasa, iata, iti voi ucide pe fiul tau cel intai-nascut”.
24. Insa, la un popas de noapte, pe cale, l-a intampinat ingerul Domnului si a incercat sa-l omoare.
25. Dar Sefora, luand un cutit de piatra, a taiat imprejur pe fiul sau si atingand picioarele lui Moise a zis; “Tu-mi esti un sot crud!”
26. Si S-a dus Domnul de la el; iar ea, din pricina acestei taieri imprejur, i-a zis lui Moise: “Sot crud!”
27. Atunci a zis Domnul catre Aaron: “Mergi in intampinarea lui Moise in pustie!” Si s-a dus acesta si s-a intalnit cu el in muntele lui Dumnezeu si s-au sarutat amandoi.
28. Atunci a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului, pe care i le poruncise, si toate semnele ce-i incredintase sa faca.
29. Dupa aceea s-au dus Moise si Aaron si au adunat pe toti batranii fiilor lui Israel
30. Si le-a spus Aaron toate cuvintele pe care le graise Domnul lui Moise, si a facut Moise semne inaintea poporului;
31. Si poporul a crezut si s-a bucurat ca a cercetat Domnul pe fiii lui Israel si a vazut necazurile lor si, plecandu-se, s-au inchinat.
CAPITOLUL 5
Moise la Faraon.
1. Dupa aceea Moise si Aaron au intrat la Faraon si au zis catre dansul: “Asa graieste Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi faca sarbatoare in pustie!”
2. Faraon insa a zis: “Cine este acela Domnul, ca sa-I ascult glasul si sa dau drumul fiilor lui Israel? Nu-L cunosc pe Domnul si nu voi da drumul lui Israel!”
3. Zis-au ei catre dansul: “Dumnezeul Evreilor ne-a chemat; lasa-ne sa mergem in pustie cale de trei zile, ca sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru, ca sa nu pierim de ciuma sau de sabie!”
4. Iar regele Egiptului le-a zis: “Moise si Aaron, pentru ce-mi stingheriti poporul de la lucru? Duceti-va fiecare din voi la treburile voastre!”
5. Apoi Faraon a zis iar: “Iata acum s-a inmultit poporul acesta in tara si voi il intrerupeti de la lucru”.
6. Si chiar in ziua aceea a poruncit Faraon capeteniilor si slujbasilor poporului si le-a zis:
7. “De acum inainte sa nu mai dati poporului paie pentru facerea caramizii, ca ieri si ca alaltaieri, ci sa se duca ei sa-si adune paie.
8. Dar caramizi sa faca tot atatea cate faceau in fiecare zi; sa-i siliti si sa nu le imputinati munca; fiindca sunt fara treaba si de aceea striga si zic: Haidem sa aducem jertfa Dumnezeului nostru!
9. Sa fie dar impovarati de lucru oamenii acestia si sa se indeletniceasca cu acestea, iar nu sa se indeletniceasca cu vorbe mincinoase!”
10. Si au iesit capeteniile lor si slujbasii poporului si au zis catre popor: “Asa zice Faraon: Nu va mai dau paie.
11. Mergeti voi insiva si va adunati paie de unde veti gasi, dar din lucrul vostru nu vi se va scadea nimic!”
12. Atunci s-a risipit poporul in tot Egiptul, ca sa stranga trestie in loc de paie.
13. Iar slujbasii ii sileau, zicand: “Impliniti-va lucrul dat pentru fiecare zi, ca atunci cand vi se dadea paie”.
14. Iar pe slujbasii pusi peste ei de capeteniile lui Faraon ii bateau, zicand: “Pentru ce n-ati facut si astazi numarul vostru de caramizi, ca ieri si ca alaltaieri?”
15. Atunci s-au dus slujbasii fiilor lui Israel si au strigat catre Faraon, zicand: “Pentru ce faci asa cu robii tai?
16. Paie nu se dau robilor tai, dar ne zic: Faceti caramida. Si robii tai sunt batuti si poporul tau e mereu vinovat”.
17. Iar el le-a zis: “Sunteti lenesi si de aceea ziceti: Haidem sa aducem jertfa Dumnezeului nostru.
18. Acum duceti-va dar si munciti! Paie nu vi se vor da, dar numarul de caramizi randuit sa-l faceti!”
19. Deci au vazut slujbasii fiilor lui Israel pacostea cazuta peste ei, cand le spunea: “Numarul de caramizi lucrate pentru fiecare zi nu vi se va imputina”.
20. Si, iesind de la Faraon, s-au intalnit ei cu Moise si cu Aaron, care veneau inaintea lor
21. Si au zis catre ei: “Sa va vada si sa va judece Dumnezeu, ca ne-ati facut urati inaintea lui Faraon si a slujitorilor lui si le-ati dat sabie la mana, ca sa ne omoare”.
22. Atunci Moise s-a intors la Domnul si a zis: “Doamne, pentru ce ai adus necazul acesta asupra acestui popor si la ce m-ai trimis pe mine?
23. Caci de cand am mers eu la Faraon si i-am grait in numele Tau, el a inceput sa necajeasca si mai rau pe poporul acesta, iar de izbavit Tu nu l-ai izbavit pe poporul Tau”.
CAPITOLUL 6
Moise trimis din nou la Faraon. Neamul sau.
l. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Acum ai sa vezi ce am sa fac lui Faraon, ca sub lucrarea mainii Mele celei tari el ii va lasa si sub lucrarea bratului Meu celui puternic el ii va alunga din pamantul sau”.
2. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis catre el: “Eu sunt Domnul
3. Si M-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov ca Dumnezeu Atotputernic, iar cu numele Meu de Domnul nu M-am facut cunoscut lor.
4. Mai mult: am facut legamant cu ei, ca sa le dau pamantul Canaan, pamantul pribegiei lor, in care rataceau ei.
5. Si, in sfarsit, am auzit suspinul fiilor lui Israel, pe care ii tin Egiptenii in robie, si Mi-am adus aminte de legamantul Meu cu voi.
6. Mergi dar de vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Eu sunt Domnul si am sa va scot de la munca cea grea a Egiptenilor si am sa va izbavesc din robia lor; am sa va izbavesc cu brat inalt si cu pedepse mari;
7. Am sa va primesc sa-Mi fiti popor, iar Eu sa va fiu Dumnezeu si voi veti cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-a scos din pamantul Egiptului si de sub munca apasatoare a Egiptenilor.
8. Apoi am sa va duc in pamantul acela pentru care Mi-am ridicat mana sa-l dau lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, si pe care am sa-l dau voua in stapanire, caci Eu sunt Domnul!”
9. Si a grait Moise asa fiilor lui Israel; dar ei n-au ascultat pe Moise din pricina deznadejdii si a greutatii muncilor lor.
10. Si iarasi a grait Domnul cu Moise si i-a zis:
11. “Intra si spune lui Faraon, regele Egiptului, ca sa lase pe fiii lui Israel sa iasa din tara lui!”
12. Dar Moise a grait inaintea Domnului si a zis: “Iata, fiii lui Israel nu ma asculta. Cum, dar, ma va asculta Faraon? Si apoi eu sunt si gangav”.
13. Domnul insa a grait lui Moise si Aaron si le-a poruncit sa spuna lui Faraon, regele Egiptului, sa dea drumul fiilor lui Israel din tara Egiptului.
14. Iata acum incepatorii familiilor stramosesti: Fiii lui Ruben, intai-nascutul lui Israel: Enoh si Falu, Hetron si Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben.
15. Fiii lui Simeon: Iemuel si Iamin, Ohad si Iachin, Tohar si Saul, fiii canaaneencii. Acestea sunt familiile lui Simeon.
16. Iar numele fiilor lui Levi, insirati cum s-au nascut, sunt acestea: Gherson, Cahat si Merari. Iar anii vietii lui Levi au fost o suta treizeci si sapte.
17. Fiii lui Gherson: Libni si Simei, cu familiile lor.
18. Fiii lui Cahat: Amram, Ithar, Hebron si Uziel. Iar anii vietii lui Cahat au fost o suta treizeci si trei de ani.
19. Fiii lui Merari: Mahli si Musi. Acesta este neamul lui Levi, dupa familiile lui.
20. Amram insa a luat de femeie pe Iochebed, fata unchiului sau, si aceasta i-a nascut pe Aaron si pe Moise, precum si pe Mariam, sora lor. Iar anii vietii lui Amram au fost o suta treizeci si sapte de ani.
21. Fiii lui Ithar: Core, Nefeg si Zicri.
22. Fiii lui Uziel: Misael, Eltafan si Sitri.
23. Iar Aaron si-a luat de sotie pe Elisaveta, fata lui Aminadab si sora lui Naason; aceasta i-a nascut pe Nadab si pe Abiud, pe Eleazar si pe Itamar.
24. Fiii lui Core: Asir, Elcana si Abiasaf. Acestea sunt familiile lui Core.
25. Eleazar, fiul lui Aaron, si-a luat de femeie pe una din fiicele lui Putiel si aceasta i-a nascut pe Finees. Acestia sunt incepatorii familiilor stramosesti ale levitilor.
26. Acesta este acel Aaron si acel Moise, carora Dumnezeu le-a zis: “Scoateti pe fiii lui Israel din pamantul Egiptului cu ostirea lor!”
27. Si acestia au spus lui Faraon, regele Egiptului, sa dea drumul fiilor lui Israel din pamantul Egiptului. Acesta este acel Aaron si acesta este acel Moise
28. Din timpul cand a grait Domnul cu Moise in tara Egiptului
29. Si i-a zis lui: “Eu sunt Domnul!” Spune lui Faraon, regele Egiptului, cate-ii vorbesc Eu
30. Iar Moise a raspuns Domnului: “Iata eu sunt greoi la vorba. Cum dar ma va asculta Faraon?”
CAPITOLUL 7
Plagile Egiptului.
1. Raspuns-a Domnul lui Moise si i-a zis: “Iata, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tau, iti va fi prooroc.
2. Tu dar vei grai lui Aaron toate cate iti voi porunci, iar Aaron, fratele tau, va spune lui Faraon, ca sa lase pe fiii lui Israel sa iasa din pamantul lui.
3. Eu insa voi invartosa inima lui Faraon si voi arata multimea semnelor Mele si a minunilor Mele in pamantul Egiptului.
4. Faraon nu va va asculta, dar Eu imi voi pune mana asupra Egiptului si voi scoate ostirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pamantul Egiptului, cu mare izbanda.
5. Cand voi intinde mana Mea asupra Egiptului si voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaste toti Egiptenii ca Eu sunt Domnul”.
6. Moise si Aaron s-au supus; cum le-a poruncit Domnul, asa au facut.
7. Cand au inceput a grai lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci si trei de ani.
8. Si a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
9. “Daca Faraon va va zice: Da-ne vreun semn sau vreo minune, atunci tu sa zici fratelui tau Aaron: Ia toiagul si-l arunca jos inaintea lui Faraon si inaintea slujitorilor lui, si se va face sarpe”.
10. S-au dus deci Moise si Aaron la Faraon si la slujitorii lui si au facut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul sau inaintea lui Faraon si inaintea slujitorilor lui si s-a facut sarpe.
11. Atunci a chemat si Faraon pe inteleptii Egiptului si pe vrajitori si au facut si vrajitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrajile lor:
12. Fiecare din ei si-a aruncat toiagul si s-a facut sarpe. Dar toiagul lui Aaron a inghitit toiegele lor.
13. De aceea s-a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul.
14. Zis-a Domnul catre Moise: “Inima lui Faraon se indaratniceste si nu lasa poporul.
15. Du-te dar la Faraon dimineata; iata el are sa iasa la apa, iar tu sa stai in calea lui, pe malul raului, si toiagul acesta, care s-a prefacut in sarpe, sa-l iei in mana ta;
16. Si sa zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor m-a trimis la tine sa-ii spun: Lasa pe poporul Meu sa-Mi faca slujba in pustie; si iata pana acum nu M-ai ascultat.
17. Asa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaste ca Eu sunt Domnul: iata, cu acest toiag, care e in mana mea, voi lovi apa din rau si se va preface in sange;
18. Pestele din rau va muri, raul se va imputi si Egiptenii nu vor putea bea apa din rau”.
19. Si a mai zis Domnul catre Moise: “Sa zici lui Aaron, fratele tau: Ia toiagul in mana si intinde-ti mana asupra apelor Egiptului: asupra raurilor lui, asupra lacurilor lui si asupra oricarei adunari de apa; si se vor preface in sange si va fi sange in toata tara Egiptului, in vasele de lemn si in cele de piatra!”
20. Si au facut Moise si Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul sau si a lovit apa raului, inaintea ochilor lui Faraon si inaintea ochilor slujitorilor lui, si toata apa din rau s-a prefacut in sange.
21. Atunci pestele din rau a murit, raul s-a imputit si Egiptenii nu puteau sa bea apa din rau; si era sange in toata tara Egiptului.
22. Si au facut asa si magii Egipteni cu vrajile lor. De aceea s-a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, precum le spusese Domnul.
23. Intorcandu-se, Faraon a intrat in casa sa si nu a pus la inima aceasta.
24. Atunci au sapat toti Egiptenii in preajma raului, ca sa gaseasca sa bea apa, caci din rau nu puteau sa bea apa.
25. Se implinisera sapte zile de cand lovise Domnul apa.
CAPITOLUL 8
Alte trei plagi asupra Egiptului: broaste, tantari si tauni.
l. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Intra la Faraon si-i zi: Asa graieste Domnul: Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi slujeasca.
2. Iar de nu vei vrea sa-l lasi, iata Eu voi lovi toate tinuturile tale cu broaste.
3. Raul va misuna de broaste si, iesind, acestea se vor sui in casele tale, in dormitoarele tale, pe paturile tale, in casele slujitorilor tai si ale poporului tau, in cuptoarele tale si in aluaturile tale;
4. Pe tine, pe poporul tau si pe toate slugile tale se vor sui broaste”.
5. Si a mai zis Domnul catre Moise: “Spune lui Aaron, fratele tau: intinde toiagul cu mana ta spre rauri, spre lacuri si spre balti si fa sa iasa broaste in pamantul Egiptului!”
6. Si si-a intins Aaron mana sa asupra apelor Egiptului si ele au scos broaste; si au iesit broaste si au acoperit pamantul Egiptului.
7. Dar au facut asemenea si vrajitorii Egiptenilor cu vrajile lor si au scos broaste in pamantul Egiptului.
8. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si a zis: “Rugati-va pentru mine Domnului sa departeze broastele de la mine si de la poporul meu si voi lasa poporul lui Israel sa jertfeasca Domnului!”
9. Moise insa a zis catre Faraon: “Soroceste-mi insuti cand sa ma rog pentru tine, pentru slugile tale si pentru poporul tau, ca sa piara broastele de la tine, de la poporul tau si din casele voastre si sa ramana numai in rau”,
10. Iar el a zis: “Maine”. Zis-a Moise: “Va fi cum ai zis, ca sa stii ca nu este altul ca Domnul Dumnezeul nostru.
11. Se vor departa broastele de la tine, din casele tale, din tarine, de la slugile tale si de la poporul tau si numai in rau vor ramane”.
12. Iesind deci Moise si Aaron de la Faraon, a strigat Moise catre Domnul ca sa piara broastele pe care le trimisese impotriva lui Faraon.
13. Si a facut Domnul dupa cuvantul lui Moise si au murit broastele de prin case, de prin curti si ds prin tarini;
14. Si le-au adunat gramezi, gramezi, si s-a imputit pamantul.
15. Vazand insa ca s-a facut usurare, Faraon si-a invartosat inima si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul.
16. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Spune lui Aaron: Intinde-ti toiagul tau cu mana si loveste tarana pamantului si vor fi tantari pe oameni, pe vite, pe Faraon si in casa lui si pe slugile lui; toata tarana pamantului se va face tantari in tot pamantul Egiptului”.
17. Si au facut ei asa: Aaron si-a intins toiagul cu mana sa si a lovit tarana pamantului si s-au ivit tantari pe oameni si pe vite. Toata tarana pamantului s-a facut tantari in tot pamantul Egiptului.
18. Au incercat atunci si magii cu vrajile lor sa faca tantari, dar n-au putut. Si au ramas tantari pe oameni si pe vite.
19. Si au zis magii catre Faraon: “Acesta e degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul.
20. Zis-a Domnul catre Moise: “Scoala maine de dimineata si iesi inaintea lui Faraon in vremea cand el are sa iasa la apa, iar tu sa-i zici: Asa graieste Domnul: Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca in pustie!
21. Daca insa nu vei lasa pe poporul Meu, iata Eu voi trimite asupra ta, asupra slujitorilor tai, asupra poporului tau si asupra caselor voastre tauni si se vor umple casele Egiptenilor de tauni si pamantul pe care traiesc ei.
22. Si voi osebi in ziua aceea pamantul Gosen in care locuieste poporul Meu, ca acolo nu vor fi tauni ca sa stii ca Eu sunt Domnul, in mijlocul acestei tari.
23. Voi face deosebire intre poporul Meu si poporul tau si chiar maine va fi semnul acesta pe pamant”.
24. Si a facut Domnul asa si a venit multime de tauni in casa lui Faraon, in casele slujitorilor lui si in tot pamantul Egiptului, incat s-a pustiit tara de tauni.
25. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si a zis: “Mergeti si aduceti jertfa Domnului Dumnezeului vostru in tara!”
26. Moise insa a zis: “Nu este cu putinta sa se faca asa, pentru ca cele ce aducem noi jertfa Domnului Dumnezeului nostru sunt uraciune inaintea Egiptenilor. Si de vom jertfi noi inaintea Egiptenilor cele ce sunt uraciune pentru ei, nu ne vor ucide, oare, cu pietre?
27. De aceea ne vom duce in pustie cale de trei zile si vom aduce acolo jertfa Domnului Dumnezeului nostru, dupa cum ne va zice Domnul”.
28. Zis-a Faraon: “Eu va voi lasa sa aduceti jertfa Domnului Dumnezeului vostru, in pustie, dar sa nu va duceti departe. Rugati-va dar Domnului pentru mine!”
29. Iar Moise a zis: “Iata, cum voi iesi de la tine, ma voi ruga Domnului Dumnezeu si maine se vor indeparta taunii de la Faraon, de la slujitorii lui si de la poporul lui, dar Faraon sa inceteze a mai insela, nedand drumul poporului sa aduca jertfa Domnului!”
30. Si iesind Moise de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu.
31. Si a facut Domnul dupa cum zisese Moise: a indepartat taunii de la Faraon, de la slujitorii lui si de la poporul lui si n-a mai ramas nici unul.
32. Dar Faraon si-a invartosat inima si de data aceasta si n-a lasat poporul sa se duca.
CAPITOLUL 9
Alte trei plagi asupra Egiptului: moarte mare in vite, bube pe Egipteni si grindina.
1. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Intra la Faraon si-i spune: Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu sa-Mi slujeasca!
2. Iar de nu vei vrea sa lasi pe poporul Meu, ci-l vei mai tine,
3. Iata, mana Domnului va fi peste vitele tale cele de la camp: peste cai, peste asini, peste camile, peste boi si oi si va fi moarte foarte mare.
4. Dar va face Domnul osebire in ziua aceea intre vitele Israelitilor si vitele Egiptenilor: din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una”.
5. Si a pus Domnul soroc si a zis: “Maine va face Domnul aceasta in tara aceasta!”
6. Si a doua zi a facut Domnul aceasta si au murit toate vitele Egiptenilor, iar din vitele fiilor lui Israel n-a murit nici una.
7. Atunci a trimis Faraon sa afle si iata din toate vitele fiilor lui Israel nu murise nici una. Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu a lasat poporul sa se duca.
8. Iarasi a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: “Luati-va cate o mana plina de cenusa din cuptor si s-o arunce Moise spre cer inaintea lui Faraon si a slujitorilor lui.
9. Si se va starni pulbere in tot pamantul Egiptului si vor fi pe oameni si pe vite rani si basici usturatoare in toata tara Egiptului”.
10. Deci, au luat ei cenusa din cuptor, au mers inaintea lui Faraon, a aruncat-o Moise spre cer si s-au facut bube cu puroi pe oameni si pe vite;
11. Si magii n-au putut sta impotriva lui Moise din pricina ranilor, pentru ca erau bube pe ei si in tot Egiptul.
12. Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, cum zisese Domnul lui Moise.
13. Zis-a Domnul catre Moise: “Sa te scoli maine de dimineata, sa te infatisezi lui Faraon si sa-i zici: Asa graieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca,
14. Fiindca de data aceasta voi trimite toate pedepsele Mele impotriva ta, a slugilor tale si a poporului tau, ca sa vezi ca nu este altul asemenea Mie in tot pamantul.
15. De Mi-as fi intins mana si te-as fi lovit pe tine si pe poporul tau cu ciuma, tu ai fi fost sters de pe fata pamantului;
16. Dar te-am crutat, ca sa-Mi arat puterea Mea si ca sa se vesteasca numele Meu in tot pamantul,
17. Si tu tot te mai impotrivesti poporului Meu si nu-l lasi.
18. Iata, Eu voi ploua maine, pe vremea asta, grindina foarte multa, cum n-a mai fost in Egipt de la intemeierea lui si pana in ziua aceasta.
19. Trimite dar acum sa adune turmele tale si toate cate ai la camp, ca asupra tuturor oamenilor si vitelor, care vor fi in tarina si nu vor intra in casa, va cadea grindina si vor muri”.
20. Acei dintre robii lui Faraon, care s-au temut de Domnul, au adunat in graba pe oamenii si turmele lor acasa,
21. Iar cei ce n-au luat aminte la cuvantul Domnului, aceia si-au lasat slugile si vitele lor in camp.
22. Si a zis Domnul catre Moise: “Intinde mana ta spre cer si va cadea grindina peste tot pamantul Egiptului: peste oameni, peste turme si peste toata iarba campului din pamantul Egiptului!”
23. Atunci si-a intins Moise mana spre cer si a slobozit Domnul tunete, grindina si foc pe pamant; si a plouat Domnul grindina in pamantul Egiptului.
24. Aceasta a fost o grindina foarte mare si printre grindina ardea foc, cum nu mai fusese in tot pamantul Egiptului, de cand se asezasera oamenii pe el.
25. Grindina aceasta a batut in tot pamantul Egiptului, tot ce era pe camp, oameni si dobitoace; toata iarba campului a batut-o grindina si toti pomii de pe camp i-a rupt grindina.
26. Numai in tinutul Gosen, unde traiau fiii lui Israel, n-a fost grindina.
27. Atunci trimitand, Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si a zis catre ei: “Acum vad ca am pacatuit! Domnul este drept, iar eu si poporul meu suntem vinovati.
28. Rugati-va Domnului pentru mine, sa inceteze tunetele, grindina si focul pe pamant si va voi lasa si, mai mult, nu va voi impiedica!”
29. Iar Moise i-a zis: “Indata ce voi iesi din oras, voi intinde mana mea spre cer, catre Domnul, si vor inceta tunetele; nu va mai fi nici grindina, nici ploaie, ca sa cunosti ca al Domnului este pamantul.
30. Dar stiu ca tu si slujitorii tai nu va temeti inca de Domnul Dumnezeu”.
31. Atunci inul si orzul s-au stricat, pentru ca orzul era inspicat si inul in floare.
32. Iar graul si ovazul nu s-au stricat, pentru ca acestea erau mai tarzii.
33. Iesind deci Moise de la Faraon si din cetate si intinzandu-si mainile catre Domnul, au incetat tunetele si grindina si s-a oprit ploaia.
34. Vazand insa ca au incetat ploaia, grindina si tunetele, pacatuit-a Faraon inainte si si-a invartosat inima si el si slugile sale.
35. Si invartosata fiind inima lui Faraon si a slugilor lui, el n-a lasat pe fiii lui Israel sa plece cum poruncise Dumnezeu prin mana lui Moise.
CAPITOLUL 10
Lacuste si intuneric in pamantul Egiptului.
1. Atunci a grait iarasi Domnul cu Moise si a zis: “Intra la Faraon, ca i-am invartosat inima lui si a slugilor lui, ca sa arat intre ei pe rand aceste semne ale Mele;
2. Ca sa istorisiti in auzul fiilor vostri si al fiilor fiilor vostri cate am facut in Egipt si semnele Mele, pe care le-am aratat intr-insul, si ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul!”
3. Si a intrat Moise si Aaron la Faraon si i-au zis: “Asa graieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Pana cand nu vei vrea sa te smeresti inaintea Mea? Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi slujeasca!
4. Iar de nu vei lasa pe poporul Meu, iata maine, pe vremea asta, voi aduce lacuste multe in toate hotarele tale;
5. Si vor acoperi ele fata pamantului, incat pamantul nu se va putea vedea, si vor manca tot ce a mai ramas la voi, pe pamant, nestricat de grindina; toti pomii ce cresc prin campiile voastre;
6. Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale si toate casele in tot pamantul Egiptenilor, cum n-au vazut parintii tai, nici parintii parintilor tai de cand traiesc ei pe pamant si pana in ziua de astazi”. Apoi s-a intors Moise si a iesit de la Faraon.
7. Atunci dregatorii lui Faraon au zis catre acesta: “Oare mult are sa ne chinuiasca omul acesta? Da drumul oamenilor acestora, ca sa faca slujba Dumnezeului lor! Sau vrei sa vezi Egiptul pierind?”
8. Si ei au intors pe Moise si pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis catre ei: “Duceti-va si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie sa mearga?”
9. Raspuns-a Moise: “Vom merge cu cei tineri si cu cei batrani ai nostri, cu fiii nostri, cu fiicele noastre, cu oile noastre si cu boii nostri, caci e sarbatoarea Domnului Dumnezeului nostru”.
10. Faraon insa le-a zis: “Fie asa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata sa va dau drumul. Dar la ce sa va duceti cu copiii? Se vede ca aveti gand rau.
11. Nu! Duceti-va numai barbatii si faceti slujba Domnului, cum ati cerut!” Si au fost dati afara de la Faraon.
12. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Intinde-ti mana ta asupra pamantului Egiptului si vor navali lacustele asupra pamantului Egiptului si vor manca toata iarba pamantului, toate roadele pomilor si tot ce a ramas nestricat de grindina”.
13. Deci si-a ridicat Moise toiagul sau asupra pamantului Egiptului si a adus Domnul asupra pamantului acestuia vant de la rasarit toata ziua aceea si toata noaptea si, cand s-a facut ziua, vantul de la rasarit a adus lacuste.
14. Si au navalit ele in tot pamantul Egiptului, s-au asezat in toate tinuturile Egiptului multime multa; asemenea lacuste n-au mai fost si nu vor mai fi.
15. Si au acoperit ele toata tara, cat nu se mai vedea pamantul; si au mancat toata iarba pamantului si toate roadele pomilor, care nu fusesera stricate de grindina; si n-a ramas nici un fir de verdeata, nici in arbori, nici in iarba campului in tot pamantul Egiptului.
16. Atunci Faraon a chemat in graba pe Moise si pe Aaron si le-a zis: “Gresit-am inaintea Domnului Dumnezeului vostru si inaintea voastra!
17. Iertati-mi acum inca o data greseala mea si va rugati Domnului Dumnezeului vostru sa abata in orice chip de la mine prapadul acesta!”
18. Si iesind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19. Si Domnul a starnit vant puternic de la apus si acesta a dus lacustele si le-a aruncat in Marea Rosie si n-a ramas nici o lacusta in tot pamantul Egiptului.
20. Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.
21. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Intinde mana ta spre cer si se va face intuneric in pamantul Egiptului, incat sa-l pipai cu mana”.
22. Si si-a intins Moise mana sa spre cer si s-a facut intuneric bezna trei zile in tot pamantul Egiptului,
23. De nu se vedea om cu om, si nimeni nu s-a urnit de la locul sau trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumina peste tot in locuintele lor.
24. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: “Duceti-va si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, dar sa ramana aici vitele voastre marunte si mari, iar copiii sa mearga cu voi”.
25. Moise insa a zis: “Ba nu, ci da-ne vite pentru jertfele si arderile de tot ce avem sa aducem Domnului Dumnezeului nostru.
26. Deci, sa mearga cu noi si turmele noastre si sa nu ramana nici un picior, caci din ele avem sa luam ca sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru; dar, pana nu vom ajunge acolo, nu stim ce avem sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru”.
27. Domnul a invartosat inima lui Faraon si el n-a vrut sa le dea drumul,
28. Ci a zis Faraon catre Moise: “Du-te de aici! Dar baga de seama sa nu te mai arati in fata mea, caci in ziua cand vei vedea fata mea, vei muri”.
29. Raspuns-a Moise: “Cum ai zis, asa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fata ta!”
CAPITOLUL 11
Vestirea plagii a zecea.
1. Dupa aceea a zis Domnul catre Moise: “Inca o plaga voi mai aduce asupra lui Faraon si asupra Egiptului si dupa aceea va vor da drumul de aici. Dar cand va vor da drumul, cu grabire va vor alunga de aici.
2. Spune dar poporului in taina, ca fiecare barbat de la vecinul sau si fiecare femeie de la vecina ei sa ceara imprumut vase de argint si vase de aur si haine”.
3. Si a dat Domnul poporului Sau trecere inaintea Egiptenilor si acestia le-au imprumutat cele cerute. Dar si Moise ajunsese mare foarte in pamantul Egiptului, inaintea lui Faraon si a slujitorilor lui Faraon si a tot poporul.
4. Si a zis Moise: “Asa graieste Domnul: La miezul noptii voi trece prin Egipt
5. Si va muri tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, de la intaiul nascut al lui Faraon, care urmeaza sa sada pe tronul sau, pana la intaiul nascut al roabei de la rasnita si pana la intaiul nascut al dobitoacelor.
6. Si va fi plangere mare in tot pamantul Egiptului, cum n-a mai fost si cum nu va mai fi.
7. Iar la toti fiii lui Israel nici caine nu va latra, nici la om, nici la dobitoc, ca sa cunoasteti ce deosebire face Domnul intre Egipteni si Israeliti.
8. Si se vor pogori toti acesti slujitori ai tai la mine si, inchinandu-se mie, vor zice: Iesi impreuna cu tot poporul tau, pe care-l povatuiesti tu. Si dupa aceea voi si iesi”. Si a iesit Moise de la Faraon infierbantat de manie.
9. Apoi a zis Domnul catre Moise: “Nu va va asculta nici acum Faraon, ca sa se inmulteasca semnele Mele si minunile Mele in pamantul Egiptului!”
10. A facut deci Moise si Aaron toate semnele si minunile acestea inaintea lui Faraon. Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si el n-a ascultat sa lase pe Israel sa iasa din pamantul sau.
CAPITOLUL 12
Mielul pascal si moartea intailor nascuti ai Egiptenilor.
l. Apoi a grait Domnul cu Moise si Aaron in pamantul Egiptului si le-a zis:
2. “Luna aceasta sa va fie inceputul lunilor, sa va fie intaia intre lunile anului.
3. Vorbeste deci la toata obstea fiilor lui Israel si le spune: In ziua a zecea a lunii acesteia sa-si ia fiecare din capii de familie un miel; cate un miel de familie sa luati fiecare.
4. Iar daca vor fi putini in familie, incat sa nu fie deajuns ca sa poata manca mielul, sa ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dansul un numar de suflete: numarati-va la un miel atatia cat pot sa-l manance.
5. Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel, sau un ied,
6. Sa-l tineti pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l junghie catre seara.
7. Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance.
8. Si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare.
9. Dar sa nu-l mancati nefript deajuns sau fiert in apa, ci sa mancati totul fript bine pe foc, si capul cu picioarele si maruntaiele.
10. Sa nu lasati din el pe a doua zi si oasele lui sa nu le zdrobiti. Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti in foc.
11. Sa-l mancati insa asa: sa aveti coapsele incinse, incaltamintea in picioare si toiegele in mainile voastre; si sa-l mancati cu graba, caci este Pastile Domnului.
12. In noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului si voi lovi pe tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor in pamantul Egiptului, caci Eu sunt Domnul.
13. Iar la voi sangele va fi semn pe casele in care va veti afla: voi vedea sangele si va voi ocoli si nu va fi intre voi rana omoratoare, cand voi lovi pamantul Egiptului.
14. Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti intr-insa sarbatoarea Domnului, din neam in neam; ca asezare vesnica s-o praznuiti.
15. Sapte zile sa mancati azime; din ziua intai sa departati din casele voastre dospitura, caci cine va manca dospit din ziua intai pana in ziua a saptea, sufletul aceluia se va starpi din Israel.
16. In ziua intai sa aveti adunare sfanta, in ziua a saptea iar adunare sfanta; si in acele zile sa nu faceti nici un fel de lucru decat numai cele ce trebuie fiecaruia de mancat, numai acelea sa vi le faceti.
17. Paziti sarbatoarea azimilor, ca in ziua aceea am scos taberele voastre din pamantul Egiptului; paziti ziua aceasta in neamul vostru ca asezamant vesnic.
18. Incepand din seara zilei a paisprezecea a lunii intai si pana in seara zilei a douazeci si una a aceleiasi luni, sa mancati paine nedospita.
19. Sapte zile sa nu se afle dospitura in casele voastre; tot cel care va manca dospit, sufletul acela se va starpi din obstea lui Israel, fie strain sau bastinas al pamantului aceluia.
20. Tot ce e dospit sa nu mancati, ci in toate asezarile voastre sa mancati azima”.
21. Apoi a chemat Moise pe toti batranii fiilor lui Israel si le-a zis: “Mergeri si va luati miei dupa familiile voastre si junghiati Pastile.
22. Dupa aceea sa luati un manunchi de isop si, muindu-l in sangele strans de la miel intr-un vas, sa ungeti pragul de sus si amandoi usorii  usii cu sangele cel din vas, iar voi sa nu iesiti nici unul din casa pana dimineata;
23. Caci are sa treaca Domnul sa loveasca Egiptul; si vazand sangele de pe pragul de sus si de pe cei doi usori, Domnul va trece pe langa usa si nu va ingadui pierzatorului sa intre in casele voastre, ca sa va loveasca.
24. Paziti acestea ca un asezamant vesnic pentru voi si pentru copiii vostri.
25. Iar dupa ce veti intra in pamantul pe care Domnul il va da voua, cum a zis, sa paziti randuiala aceasta.
26. Si cand va vor zice copiii vostri: Ce inseamna randuiala aceasta?
27. Sa le spuneti: Aceasta este jertfa ce o aducem de Pasti Domnului, Care in Egipt a trecut pe langa casele fiilor lui Israel, cand a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbavit”. Si s-a plecat poporul si s-a inchinat.
28. Au mers deci fiii lui Israel si au facut toate cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut.
29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor.
30. Si s-a sculat noaptea Faraon insusi, toate slugile lui si toti Egiptenii, si s-a facut bocet mare in toata tara Egiptului, caci nu era casa unde sa nu fie mort.
31. In aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: “Sculati-va si iesiti din pamantul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-va de faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis.
32. Luati cu voi si oile si boii vostri, cum ati cerut, si va duceti si ma binecuvantati si pe mine!”
33. Si sileau Egiptenii pe poporul evreu sa iasa degraba din tara aceea, caci ziceau: “Pierim cu totii!”
34. Atunci poporul a luat pe umeri aluatul sau pana a nu se dospi, cu covetile invelite in hainele lor.
35. Si facand fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint si de aur si haine;
36. Iar Domnul a dat poporului Sau trecere inaintea Egiptenilor, ca sa-i dea tot ce a cerut. Si astfel au fost pradati Egiptenii.
37. Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa sase sute de mii de barbati pedestri, afara de copii.
38. Si a mai iesit impreuna cu ei multime de oameni de felurite neamuri, si oi, si boi, si turme foarte mari.
39. Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, ca nu se dospise inca, pentru ca i-au scos Egiptenii si nu putusera zabovi nici macar sa-si faca de mancare pentru drum.
40. Timpul insa, cat fiii lui Israel si parintii lor au trait in Egipt si in tara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.
41. Iar dupa trecerea celor patru sute treizeci de ani a iesit toata ostirea Domnului din pamantul Egiptului, noaptea.
42. Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din tara Egiptului si pe aceasta noapte de priveghere pentru Domnul o vor pazi toti fiii lui Israel din neam in neam.
43. Dupa aceea a zis Domnul catre Moise si Aaron: “Randuiala Pastelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam sa nu manance din el.
44. Dar tot robul cumparat cu bani si taiat imprejur sa manance din el.
45. Strainul si simbriasul asijderea sa nu manance din el.
46. Sa se manance in aceeasi casa; sa nu lasati pe a doua zi; carnea sa nu o scoateti afara din casa si oasele sa nu le zdrobiti.
47. Sa-l praznuiasca toata obstea fiilor lui Israel.
48. Iar de va veni la voi vreun strain sa faca Pastile Domnului, sa tai imprejur pe toti cei de parte barbateasca ai lui si numai atunci sa-l savarseasca si va fi ca si locuitorul de bastina al tarii; dar tot cel netaiat imprejur sa nu manance din el.
49. O lege sa fie si pentru bastinas si pentru strainul ce se va aseza la voi!”
50. Si au facut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut.
51. Deci, in ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din tara Egiptului, cu ostirea lor.
CAPITOLUL 13
Sfintirea celor intai-nascuti.
1. In vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise si i-a zis:
2. “Sa-Mi sfintesti pe tot intaiul nascut, pe tot cel ce se naste intai la fiii lui Israel, de la om pana la dobitoc, ca este al Meu!”
3. Iar Moise a zis catre popor: “Sa va aduceti aminte de ziua aceasta, in care ati iesit din pamantul Egiptului, din casa robiei, caci cu mana tare v-a scos Domnul de acolo si sa nu mancati dospit;
4. Ca astazi iesiti voi, in luna Aviv.
5. Iar cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaaneilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor si a Ferezeilor, pentru care S-a jurat El parintilor tai sa-ti dea tara unde curge miere si lapte, sa faci slujba aceasta in aceasta luna.
6. Sapte zile sa mananci azime, iar in ziua a saptea este sarbatoarea Domnului:
7. Azime sa mancati sapte zile si sa nu se gaseasca la tine paine dospita, nici aluat dospit in toate hotarele tale.
8. In ziua aceea sa spui fiului tau si sa zici: Acestea sunt pentru cele ce a facut Domnul cu mine, cand am iesit din Egipt.
9. Sa fie acestea ca un semn pe mana ta si aducere aminte inaintea ochilor tai, pentru ca legea Domnului sa fie in gura ta, caci cu mana tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt.
10. Sa paziti dar legea aceasta din an in an, la vremea hotarata.
11. Si cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaanului, cum S-a jurat tie si parintilor tai, si ti-o va da tie,
12. Atunci sa osebesti Domnului pe tot cel de parte barbateasca de la oameni, care se naste intai; si pe tot cel de parte barbateasca, care se va naste intai din turmele sau de la vitele ce vei avea, sa-l inchini Domnului.
13. Pe tot intai-nascutul de la asina sa-l rascumperi cu un miel; iar de nu-l vei rascumpara, ii vei frange gatul; sa rascumperi si pe tot intai-nascutul din oameni in neamul tau.
14. Cand insa te va intreba dupa aceea fiul tau si va zice: Ce inseamna aceasta?, sa-i spui: Cu mana puternica ne-a scos Domnul din pamantul Egiptului, din casa robiei.
15. Ca atunci cand se indaratnicea Faraon sa ne dea drumul, Domnul a omorat pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul oamenilor pana la intai-nascutul dobitoacelor. De aceea jertfesc eu Domnului pe tot intai-nascutul de parte barbateasca si pe tot intai-nascutul din fiii mei il rascumpar.
16. Sa fie dar aceasta ca un semn la mana ta si ca o tablita deasupra ochilor tai, caci cu mana tare ne-a scos Domnul din Egipt!”
17. Iar dupa ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus pe calea cea catre pamantul Filistenilor, care era mai scurta; caci a zis Dumnezeu: “Nu cumva poporul, vazand razboi, sa-i para rau si sa se intoarca in Egipt”.
18. Ci a dus Dumnezeu poporul imprejur, pe calea pustiului, catre Marea Rosie. Si fiii lui Israel au iesit in buna randuiala din pamantul Egiptului.
19. Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; caci Iosif legase pe fiii lui Israel cu juramant, zicand: “Are sa va cerceteze Dumnezeu si atunci sa luati cu voi si oasele mele de aici!”
20. Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot si si-au asezat tabara la Etam, la capatul pustiului.
21. Iar Domnul mergea inaintea lor: ziua in stalp de nor, aratandu-le calea, iar noaptea in stalp de foc,  luminandu-le, ca sa poata merge si ziua si noaptea.
22. Si n-a lipsit stalpul de nor ziua, nici stalpul de foc noaptea dinaintea poporului.
CAPITOLUL 14
Trecerea prin Marea Rosie.
l. Atunci a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Spune fiilor lui Israel sa se intoarca si sa-si aseze tabara in fata Pi-Hahirotului, intre Migdal si mare, in preajma lui Baal-Tefon. Acolo, in preajma lui, langa mare, sa tabarati.
3. Ca Faraon va zice catre poporul sau: Fiii acestia ai lui Israel s-au ratacit in pamantul acesta si i-a inchis pustiul.
4. Iar Eu voi invartosa inima lui Faraon si va alerga dupa ei. Si-Mi voi arata slava Mea asupra lui Faraon si asupra a toata ostirea lui; si vor cunoaste toti Egiptenii ca Eu sunt Domnul!” Si au facut asa.
5. Atunci s-a dat de stire regelui Egiptului ca poporul evreu a fugit. si s-a intors inima lui Faraon si a slujitorilor lui asupra poporului acestuia si ei au zis: “Ce am facut noi? Cum de am lasat pe fiii lui Israel sa se duca si sa nu ne mai robeasca noua?”
6. A inhamat deci Faraon carele sale de razboi si a luat poporul sau cu sine:
7. A luat cu sine sase sute de carute alese si toata calarimea Egiptului si capeteniile lor.
8. Iar Domnul a invartosat inima lui Faraon, regele Egiptului, si a slujitorilor lui, si a alergat acesta dupa fiii lui Israel; dar fiii lui Israel iesisera sub mana inalta.
9. Si au alergat dupa ei Egiptenii cu toii caii si carele lui Faraon, cu calaretii si cu toata ostirea lui si i-au ajuns cand poposisera ei la mare, langa Pi-Hahirot, in fata lui Baal-Tefon.
10. Dar cand s-a apropiat Faraon si cand s-au uitat fiii lui Israel inapoi si au vazut ca Egiptenii vin dupa ei, s-au spaimantat foarte tare fiii lui Israel si au strigat catre Domnul;
11. Si au zis catre Moise: “Oare nu erau morminte in tara Egiptului, de ce ne-ai adus sa murim in pustie? Ce ai facut tu cu noi, scotandu-ne din Egipt?
12. Nu ti-am spus noi, oare, de aceasta in Egipt, cand ti-am zis: Lasa-ne sa robim Egiptenilor, ca e mai bine sa fim robi Egiptenilor decat sa murim in pustia aceasta?”
13. Moise insa a zis catre popor: “Nu va temeti! Stati si veti vedea minunea cea de la Domnul, pe care va va face-o El astazi, caci pe Egiptenii pe care ii vedeti astazi nu-i veti mai vedea niciodata.
14. Domnul are sa Se lupte pentru voi, iar voi fiti linistiti!”
15. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Ce strigi catre Mine? Spune fiilor lui Israel sa porneasca,
16. Iar tu ridica-n toiagul si-ti intinde mana asupra marii si o desparte si vor trece fiii lui Israel prin mijlocul marii, ca pe uscat.
17. Iata, Eu voi invartosa inima lui Faraon si a tuturor Egiptenilor, ca sa mearga pe urmele lor. Si-Mi voi arata slava Mea asupra lui Faraon si asupra a toata ostirea lui, asupra carelor lui si asupra calaretilor lui.
18. Si vor cunoaste toti Egiptenii ca Eu sunt Domnul, cand Imi voi arata slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui si asupra calaretilor lui”.
19. Atunci s-a ridicat ingerul Domnului, care mergea inaintea taberei fiilor lui Israel, si s-a mutat in urma lor; si s-a ridicat stalpul cel de nor dinaintea lor si a stat in urma lor.
20. Astfel a trecut el si a stat intre tabara Egiptenilor si tabara fiilor lui Israel; si era negura si intuneric pentru unii, iar pentru ceilalti lumina, noaptea, si toata noaptea nu s-au apropiat unii de altii.
21. Iar Moise si-a intins mana sa asupra marii si a alungat Domnul marea toata noaptea cu vant puternic de la rasarit si s-a facut marea uscat, ca s-au despartit apele.
22. Si au intrat fiii lui Israel prin mijlocul marii, mergand ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta si la stanga lor.
23. Iar Egiptenii urmarindu-i, au intrat dupa ei in mijlocul marii toii caii lui Faraon, carele si calaretii lui.
24. Dar in straja diminetii a cautat Domnul din stalpul cel de foc si din nor spre tabara Egiptenilor si a umplut tabara Egiptenilor de spaima.
25. Si a facut sa sara rotile de la carele lor, incat cu anevoie mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: “Sa fugim de la fata lui Israel, ca Domnul se lupta pentru ei cu Egiptenii!”
26. Iar Domnul a zis catre Moise: “Intindeti mana asupra marii, ca sa se intoarca apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor si asupra calaretilor lor”.
27. Si si-a intins Moise mana asupra marii si spre ziua s-a intors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau impotriva apei. Si asa a inecat Dumnezeu pe Egipteni in mijlocul marii.
28. Iar apele s-au tras la loc si au acoperit carele si calaretii intregii ostiri a lui Faraon, care intrase dupa Israeliti in mare, si nu a ramas nici unul dintre ei.
29. Fiii lui Israel insa au trecut prin mare ca pe uscat si apa le-a fost perete la dreapta si stanga lor.
30. Asa a izbavit Domnul in ziua aceea pe Israeliti din mainile Egiptenilor; si au vazut fiii lui Israel pe Egipteni morti pe malurile marii.
31. Vazut-a Israel mana cea tare pe care a intins-o Domnul asupra Egiptenilor, si s-a temut poporul de Domnul si a crezut in Domnul si in Moise, sluga Lui.
CAPITOLUL 15
Cantarea lui Moise.
l. Atunci Moise si fiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta si au zis: “Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret in mare i-a aruncat!
2. Taria mea si marirea mea este Domnul, caci El m-a izbavit. Acesta este Dumnezeul meu si-L voi preaslavi, Dumnezeul parintelui meu si-L voi preainalta!
3. Domnul este viteaz in lupta; Domnul este numele Lui.
4. Carele lui Faraon si ostirea lui in mare le-a aruncat; Pe capeteniile cele de seama ale lui, Marea Rosie le-a inghitit,
5. Adancul le-a acoperit, In fundul marii ca o piatra s-au pogorat.
6. Dreapta Ta, Doamne, si-a aratat taria. Mana Ta cea dreapta, Doamne, pe vrajmasi i-a sfaramat.
7. Cu multimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mania Ta Si i-a mistuit ca pe niste paie. 8. La suflarea narilor Tale s-a despartit apa, Stransu-s-au la un loc apele ca un perete Si s-au inchegat valurile in inima marii.
9. Vrajmasul zicea: “Alerga-voi dupa ei si-i voi ajunge; Prada voi imparti si-mi voi satura sufletul de razbunare; Voi scoate sabia si mana mea ii va starpi”.
10. Dar ai trimis Tu duhul Tau Si marea i-a inghitit; Afundatu-s-au ca plumbul In apele cele mari.
11. Doamne, cine este asemenea tie intre dumnezei? Cine este asemenea tie preaslavit in sfintenie, Minunat intru slava Si facator de minuni?
12. Intins-ai dreapta Ta Si i-a inghitit pamantul!
13. Calauzit-ai cu mila Ta acest popor si l-ai izbavit; Tu il povatuiesti cu puterea Ta, Spre locasul sfinteniei Tale.
14. Auzit-au neamurile si s-au cutremurat, Frica a cuprins pe cei din Filisteia.
15. Atunci s-au spaimantat capeteniile Edomului, Pe conducatorii Moabului cutremur i-a cuprins; Si toti cati traiesc in Canaan si-au pierdut cumpatul.
16. Frica si groaza va cadea peste ei. Si de maretia bratului Tau, Ca pietrele vor incremeni, Pana va trece poporul Tau, Doamne, Pana va trece poporul Tau acesta, pe care l-ai castigat Tu.
17. Tu il vei duce si-l vei sadi in muntele mostenirii Tale, In locul ce ti l-ai facut salasluire, Doamne, In locasul sfant cel zidit de mainile Tale, Doamne!
18. Imparati-va Domnul in veac si in veacul veacului.
19. Caci caii lui Faraon cu carele si calaretii lui au intrat in mare. Intors-a Domnul asupra lor apele marii, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!”
20. Atunci a luat Mariam proorocita, sora lui Aaron, timpanul in mana sa, si au iesit dupa dansa toate femeile cu timpane si dantuind.
21. Si raspundea Mariam inaintea lor: “Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret in mare i-a aruncat!”
22. Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Rosie si i-a dus in pustia Sur si au mers trei zile prin pustie si n-au gasit apa.
23. Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut sa bea apa nici din Mara, ca era amara, pentru care s-a si numit locul acela Mara.
24. De aceea cartea poporul impotriva lui Moise si zicea: “Ce sa bem?”
25. Atunci Moise a strigat catre Domnul si Domnul i-a aratat un lemn; si l-a aruncat in apa si s-a indulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Sau randuieli si porunci si acolo l-a incercat si i-a zis:
26. “De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tau si vei face lucruri drepte inaintea Lui si de vei lua aminte la poruncile Lui si vei pazi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau Care te vindeca”.
27. Apoi au venit in Elim. Si erau acolo douasprezece izvoare de apa si saptezeci de pomi de finic. Si au tabarat acolo langa apa.
CAPITOLUL 16
Mana.
1. Plecand apoi din Elim, a venit toata obstea fiilor lui Israel in pustia Sin, care este intre Elim si intre Sinai, in ziua a cincisprezecea a lunii a doua, dupa iesirea din Egipt.
2. In pustia aceasta toata obstea fiilor lui Israel a cartit impotriva lui Moise si Aaron.
3. Si au zis catre ei fiii lui Israel: “Mai bine muream batuti de Domnul in pamantul Egiptului, cand sedeam imprejurul caldarilor cu carne si mancam paine de ne saturam! Dar voi ne-ati adus in pustia aceasta, ca toata obstea aceasta sa moara de foame”.
4. Domnul insa a zis catre Moise: “Iata Eu le voi ploua paine din cer. Sa iasa dar poporul si sa adune in fiecare zi cat trebuie pentru o zi, ca sa-l incerc daca va umbla sau nu dupa legea Mea.
5. Iar in ziua a sasea sa adune de doua ori mai mult decat adunau in celelalte zile, pentru o zi”.
6. Atunci au zis Moise si Aaron catre toata adunarea fiilor lui Israel: “Diseara veti cunoaste ca Domnul v-a scos din pamantul Egiptului.
7. Si dimineata veti vedea slava Domnului, ca El a auzit cartirea voastra impotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cartiti impotriva noastra?”
8. Si a mai zis Moise: “Cand Domnul va va da diseara carne sa mancati si dimineata paine sa va saturati, din aceea veri afla ca a auzit Domnul cartirea ce ati ridicat asupra Lui. Caci noi ce suntem? Cartirea voastra nu este impotriva noastra, ci impotriva lui Dumnezeu”.
9. Apoi a zis Moise catre Aaron: “Spune la toata adunarea fiilor lui Israel: Apropiati-va inaintea lui Dumnezeu, ca a auzit cartirea voastra!”
10. Iar cand vorbea Aaron catre toata adunarea fiilor lui Israel, au cautat ei spre pustie si iata slava Domnului s-a aratat in nor.
11. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
12. “Am auzit cartirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseara carne veti manca, iar dimineata va veti satura de paine si veti cunoaste ca Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru”.
13. Iar, daca s-a facut seara, au venit prepelite si au acoperit tabara, iar dimineata, dupa ce s-a luat roua dimprejurul taberei,
14. Iata, se afla pe fata pustiei ceva marunt, ca niste graunte, si albicios, ca grindina pe pamant.
15. Si vazand fiii lui Israel, au zis unii catre altii: “Ce e asta?” Ca nu stiau ce e. Iar Moise le-a zis: “Aceasta e painea pe care v-o da Dumnezeu sa o mancati.
16. Iata ce a poruncit Domnul: Adunati fiecare cat sa va ajunga de mancat; cate un omer de om, dupa numarul sufletelor voastre; fiecare cati are in cort, atatea omere sa adune!”
17. Si au facut asa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, altii mai putin;
18. Dar masurand cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase putin n-a lipsit, ci fiecare, cat era deajuns la cei ce erau cu sine, atat a adunat.
19. Zis-a iarasi Moise catre ei: “Nimeni sa nu lase din aceasta pe a doua zi”.
20. Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lasat din aceasta pe a doua zi; dar a facut viermi si s-a stricat. Si s-a maniat pe ei Moise.
21. Fiecare aduna mana dimineata cat ii trebuia pentru mancat in ziua aceea, caci, daca se infierbanta soarele, ceea ce ramanea se topea.
22. Iar in ziua a sasea adunara de doua ori mai multa: cate doua omere de fiecare. Si au venit toate capeteniile adunarii sa-l instiinteze pe Moise.
23. Iar Moise le-a zis: “Iata ce a zis Domnul: Maine e odihna, odihna cea sfanta in cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceti, ce trebuie fiert, fierbeti astazi, si ce va ramane, pastrati pe a doua zi!”
24. Si au lasat din acestea pana dimineata, dupa cum le poruncise Moise, si nu s-au stricat nici n-au facut viermi.
25. Apoi a zis Moise: “Mancati aceasta astazi, ca astazi este odihna in cinstea Domnului si nu veti gasi de aceasta astazi pe camp.
26. Sase zile sa adunati, iar ziua a saptea este zi de odihna si nu veti afla din ea in aceasta zi”.
27. Dar unii din popor au iesit sa adune si in ziua a saptea si n-au gasit.
28. Atunci Domnul a zis catre Moise: “Pana cand nu veti voi sa ascultati de poruncile Mele si de invataturile Mele?
29. Vedeti ca Domnul v-a dat ziua aceasta de odihna si de aceea va da El in ziua a sasea si paine pentru doua zile; ramaneti fiecare in casele voastre si nimeni sa nu iasa de la locul sau in ziua a saptea”.
30. Si s-a odihnit poporul in ziua a saptea.
31. Casa lui Israel i-a pus numele mana si aceasta era alba, ca samanta de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.
32. Dupa aceea Moise a zis: “Iata ce porunceste Domnul: Umpleti cu mana un omer, ca sa se pastreze in viitor urmasilor vostri, ca sa vada painea cu care v-am hranit Eu in pustie, dupa ce v-am scos din tara Egiptului”.
33. Iar catre Aaron a zis Moise: “Ia un vas de aur si toarna in el un omer plin cu mana si pune-l inaintea Domnului, ca sa se pastreze in viitor pentru urmasii vostri!”
34. Si l-a pus Aaron inaintea chivotului marturiei, ca sa se pastreze, cum poruncise Domnul lui Moise.
35. Iar fiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana ce au ajuns in tara locuita; pana ce au ajuns in hotarele pamantului Canaan au mancat mana.
36. Iar omerul este a zecea parte dintr-o efa.
CAPITOLUL 17
Apa din piatra.
1. Dupa aceea a plecat la drum toata obstea fiilor lui Israel din pustia Sin, dupa porunca Domnului, si a tabarat la Rafidim, unde poporul nu avea apa de baut.
2. Si poporul cauta cearta lui Moise, zicand: “Da-ne apa sa bem!” Iar Moise le-a zis: “De ce ma banuiti si de ce ispititi pe Domnul?”
3. Atunci poporul, apasat de sete, cartea impotriva lui Moise si zicea: “Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca sa ne omori cu sete pe noi, pe copiii nostri si turmele noastre?”
4. Iar Moise a strigat catre Domnul si a zis: “Ce sa fac cu poporul acesta? Caci putin lipseste ca sa ma ucida cu pietre”.
5. Zis-a Domnul catre Moise: “Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine cativa din batranii lui Israel; ia in mana si toiagul cu care ai lovit Nilul si du-te.
6. Iata Eu voi sta inaintea ta acolo la stanca din Horeb, iar tu vei lovi in stanca si va curge din ea apa si va bea poporul”. Si a facut Moise asa inaintea batranilor lui Israel.
7. De aceea s-a pus locului aceluia numele: Masa si Meriba, pentru ca acolo cartisera fiii lui Israel si pentru ca ispitisera pe Domnul, zicand: “Este, oare, Domnul in mijlocul nostru sau nu?”
8. Atunci au venit Amalecitii sa se bata cu Israelitii la Rafidim.
9. Iar Moise a zis catre Iosua: “Alege-fi barbati voinici si du-te de te lupta cu Amalecitii! Iar eu ma voi sui maine in varful muntelui si toiagul lui Dumnezeu va fi in mana mea”.
10. A facut deci Iosua cum ii zisese Moise si s-a dus sa bata pe Amaleciti; iar Moise cu Aaron si Or s-au suit in varful muntelui.
11. Cand isi ridica Moise mainile, biruia Israel; iar cand isi lasa el mainile, biruiau Amalecitii.
12. Dar obosind mainile lui Moise, au luat o piatra si au pus-o langa el si a sezut Moise pe piatra; iar Aaron si Or ii sprijineau mainile, unul de o parte si altul de alta parte. Si au stat mainile lui ridicate pana la asfintitul soarelui.
13. Si a zdrobit Iosua pe Amalec si tot poporul lui cu ascutisul sabiei.
14. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Scrie acestea in carte spre pomenire si spune lui Iosua ca voi sterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub cer!”
15. Atunci a facut Moise un jertfelnic Domnului si i-a pus numele: “Domnul este scaparea mea!”
16. Caci zicea: “Pentru ca mi-au fost mainile ridicate spre scaunul Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam in neam!”
CAPITOLUL 18
Ietro la Moise.
1. Auzind insa Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, de toate cate facuse Dumnezeu pentru Moise si pentru Israel, poporul Sau, cand a scos Domnul pe Israel din Egipt,
2. A luat Ietro, socrul lui Moise, pe Sefora, femeia lui Moise, care fusese trimisa inainte de acesta acasa,
3. Si pe cei doi fii ai ei, din care unul se chema Ghersom, pentru ca Moise isi zisese: “Ratacit sunt eu in pamant strain”,
4. Iar pe altul il chema Eliezer, pentru ca-si zisese el: “Dumnezeul parintilor mei mi-a fost ajutor si m-a scapat de sabia lui Faraon!”
5. Si a venit Ietro, socrul lui Moise, cu fiii acestuia si cu femeia lui, la Moise in pustie, unde-si asezase el tabara, la muntele lui Dumnezeu.
6. Atunci el a trimis vorba lui Moise, zicand: “Iata, eu, Ietro, socrul tau, si femeia ta si cei doi fii ai ei impreuna cu ea venim la tine”.
7. Deci a iesit Moise in intampinarea socrului sau, s-a plecat inaintea lui si l-a sarutat. Iar dupa ce s-au binecuvantat unul pe altul, au intrat in cort.
8. Apoi a povestit Moise socrului sau toate cate a facut Domnul cu Faraon si cu toti Egiptenii pentru Israel, toate suferintele ce le-au intalnit ei in cale si cum i-a izbavit Domnul din mainile lui Faraon si din mainile Egiptenilor.
9. Iar Ietro s-a bucurat de toate binefacerile ce a aratat Domnul lui Israel, cand l-a izbavit din mana Egiptenilor si din mana lui Faraon.
10. si a zis Ietro: “Binecuvantat este Domnul, Care v-a izbavit din mainile Egiptenilor si din mana tui Faraon, Cel ce a izbavit pe poporul acesta din stapanirea Egiptenilor.
11. Acum am cunoscut si eu ca Domnul este mare peste toti dumnezeii, pentru ca a smerit pe acestia”.
12. Apoi Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu ardere de tot si jertfa. si au venit Aaron si toti batranii lui Israel sa manance paine cu socrul lui Moise inaintea lui Dumnezeu.
13. Iar a doua zi a sezut Moise sa judece poporul si a stat poporul inaintea lui Moise de dimineata pana seara.
14. Vazand Ietro, socrul lui Moise, tot ceea ce facea el cu poporul, i-a zis: “Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur si tot poporul tau sta inaintea ta de dimineata pana seara?”
15. Iar Moise a zis catre socrul sau: “Poporul vine la mine sa ceara judecata de la Dumnezeu.
16. Cand se ivesc intre ei neintelegeri, vin la mine si judec pe fiecare si-i invat poruncile lui Dumnezeu si legile Lui”.
17. Iar socrul lui Moise a zis catre acesta: “Ceea ce faci, nu faci bine.
18. Caci te vei prapadi si tu, si poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta si nu o vei putea implini singur.
19. Acum dar asculta-ma pe mine: Am sa-ti dau un sfat si Dumnezeu sa fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor inaintea lui Dumnezeu si infatiseaza la Dumnezeu nevoile lui.
20. Invata-i poruncile si legile Lui; arata-le calea Lui, pe care trebuie sa mearga, si faptele ce trebuie sa faca.
21. Iar mai departe alege-ti din tot poporul oameni drepti si cu frica lui Dumnezeu; oameni drepti, care urasc lacomia, si-i pune capetenii peste mii, capetenii peste sute, capetenii peste cincizeci, capetenii peste zeci.
22. Acestia sa judece poporul in toata vremea: pricinile grele sa le aduca la tine, iar pe cele mici sa le judece ei toate. Usureaza-ti povara si ei sa o poarte impreuna cu tine!
23. De vei face lucrul acesta si te va intari si Dumnezeu cu porunci, vei putea sa faci fata, si tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul sau”.
24. Si a ascultat Moise glasul socrului sau si a facut toate cate i-a zis.
25. A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici si i-a pus capetenii in popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci.
26. Si judecau acestia poporul in toata vremea; toate pricinile grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai usoare le judecau ei toate.
27. Dupa aceea a petrecut Moise pe socrul sau si acesta s-a dus in tara lui.
CAPITOLUL 19
Pregatirea pentru primirea legii.
1. Iar in luna a treia de la iesirea fiilor lui Israel din pamantul Egiptului, chiar in ziua de luna plina, au ajuns in pustia Sinai.
2. Plecase deci Israel de la Rafidim si ajungand in pustia Sinai, au tabarat acolo in pustie, in fata muntelui.
3. Apoi s-a suit Moise in munte, la Dumnezeu; si l-a strigat Domnul din varful muntelui si i-a zis: “Graieste casei lui Iacov si vesteste fiilor lui Israel asa:
4. “Ati vazut ce am facut Egiptenilor si cum v-am luat pe aripi de vultur si v-am adus la Mine.
5. Deci, de veti asculta glasul Meu si de veti pazi legamantul Meu, dintre toate neamurile Imi veti fi popor ales ca al Meu este tot pamantul;
6. Imi veti fi imparatie preoteasca si neam sfant!” Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel”.
7. Si venind, Moise a chemat pe batranii poporului si le-a spus toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul.
8. Atunci tot poporul, raspunzand intr-un glas, a zis: “Toate cate a zis Domnul vom face si vom fi ascultatori!” Si a dus Moise cuvintele poporului la Domnul.
9. Iar Domnul a zis catre Moise: “Iata voi veni la tine in stalp de nor des, ca sa auda poporul ca Eu graiesc cu tine, si sa te creada pururea”. Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
10. Zis-a Domnul catre Moise: “Pogoara-te de graieste poporului sa se tina curat astazi si maine, si sa-si spele hainele,
11. Ca sa fie gata pentru poimaine, caci poimaine Se va pogori Domnul inaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai.
12. Sa-i tragi poporului hotar imprejurul muntelui si sa-i spui: Paziti-va de a va sui in munte si de a va atinge de ceva din el, ca tot cel ce se va atinge de munte va muri.
13. Nici cu mana sa nu se atinga de el, ca va fi ucis cu pietre sau se va sageta cu sageata; nu va ramane in viata, fie om, fie dobitoc. Iar daca se vor indeparta tunetele si trambitele si norul de pe munte, se vor putea sui in munte”.
14. Pogorandu-se deci Moise din munte la popor, el a sfintit poporul si, spalandu-si ei hainele,
15. Le-a zis Moise: “Sa fiti gata pentru poimaine si de femei sa nu va atingeti!”
16. Iar a treia zi, cand s-a facut ziua, erau tunete si fulgere si nor des pe Muntele Sinai si sunet de trambite foarte puternic. Si s-a cutremurat tot poporul in tabara.
17. Atunci a scos Moise poporul din tabara in intampinarea lui Dumnezeu si au stat la poalele muntelui.
18. Iar Muntele Sinai fumega tot, ca Se pogorase Dumnezeu pe el in foc; si se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, si tot muntele se cutremura puternic.
19. De asemenea si sunetul trambitei se auzea din ce in ce mai tare; si Moise graia, iar Dumnezeu ii raspundea cu glas.
20. Deci, fiind pogorat Domnul pe Muntele Sinai, pe varful muntelui, a chemat Domnul pe Moise in varful muntelui si s-a suit Moise acolo.
21. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Pogoara-te si opreste poporul, ca sa nu navaleasca spre Domnul, sa vada slava Lui, ca vor cadea multi dintre ei.
22. Iar preotii, care se apropie de Domnul Dumnezeu, sa se sfinteasca, ca nu cumva sa-i loveasca Domnul”.
23. Zis-a Moise catre Domnul: “Nu se poate ca poporul sa se suie pe Muntele Sinai, pentru ca Tu ne-ai oprit din vreme, si ai zis: Trage hotar imprejurul muntelui si-l sfinteste!”
24. Iar Domnul i-a raspuns: “Du-te si te pogoara si apoi te vei sui impreuna cu Aaron; iar preotii si poporul sa nu indrazneasca a se sui la Domnul, ca sa nu-i loveasca Domnul”.
25. Si s-a pogorat Moise la popor si i-a spus toate.
CAPITOLUL 20
Cele zece porunci.
1. Atunci a rostit Domnul inaintea lui Moise toate cuvintele acestea si a zis:
2. “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei.
3. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!
4. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant!
5. Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam,
6. Si Ma milostivesc pana la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.
7. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui.
8. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti.
9. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine,
21. Ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o.
12. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie.
13. Sa nu ucizi!
14. Sa nu fii desfranat!
15. Sa nu furi!
16. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau!
17. Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cate are aproapele tau!”
18. Si tot poporul a auzit fulgerele si tunetele si sunetul trambitelor, si a vazut muntele fumegand; si vazand, tot poporul s-a dat inapoi si a stat departe, temandu-se.
19. Apoi a zis catre Moise: “Vorbeste tu cu noi si vom asculta, dar Dumnezeu sa nu graiasca cu noi, ca sa nu murim”.
20. Zis-a Moise catre popor: “Cutezati, ca Dumnezeu a venit la voi, sa va puna la incercare pentru ca frica Lui sa fie in voi, ca sa nu gresiti”.
21. Si a stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de intunericul unde era Dumnezeu.
22. Atunci Domnul a zis catre Moise: “Asa sa vorbesti casei lui Iacov si asa sa vestesti fiilor lui Israel: Ati vazut ca am grait cu voi din cer!
23. Sa nu va faceti dumnezei de argint si nici dumnezei de aur sa nu va faceti.
24. Sa-Mi faci jertfelnic de pamant si sa aduci pe el arderile de tot ale tale, jertfele de izbavire, oile si boii tai. In tot locul unde voi pune pomenirea numelui Meu, acolo voi veni la tine, ca sa te binecuvantez.
25. Iar de-Mi vei face jertfelnic de piatra, sa nu-l faci de piatra cioplita; ca de vei pune dalta ta pe ea, o vei spurca.
26. Si sa nu te sui pe trepte la jertfelnicul Meu, ca sa nu se descopere acolo goliciunea ta!”
CAPITOLUL 21
Randuieli pentru casnici si pentru ucideri.
1. “Iata acum legiuirile pe care tu le vei pune in vedere lor:
2. De vei cumpara rob evreu, el sa-ti lucreze sase ani, iar in anul al saptelea sa iasa slobod, in dar.
3. Daca acela a venit in casa ta singur, singur sa iasa; iar de a venit cu femeie, sa iasa cu el si femeia lui.
4. Daca insa ii va fi dat stapanul femeie si aceasta va fi nascut fii sau fiice, atunci femeia si copiii ei vor fi ai stapanului lui, iar el va iesi singur.
5. Iar daca robul va zice: Imi iubesc stapanul, femeia si copiii si nu voi sa ma liberez,
6. Atunci sa-l aduca stapanul lui la judecatori si, dupa ce l-a apropiat de usa sau la usori, sa-i gaureasca stapanul urechea cu o sula, si-l va robi in veci.
7. Daca cineva isi va vinde fiica roaba, ea nu va iesi cum ies roabele.
8. Daca ea nu va placea stapanului sau, care si-a ales-o, sa-i ingaduie a se rascumpara, dar el nu va avea voie s-o vanda la familie straina, dupa ce i-a fost necredincios.
9. Daca a logodit-o cu fiul sau, atunci sa se poarte cu ea dupa dreptul fiicelor.
10. Iar daca va mai lua si pe alta, atunci ea sa nu fie lipsita de hrana, de imbracaminte si de traiul cu barbatul sau.
11. Iar daca el nu-i va face aceste trei lucruri, sa iasa de la dansul in dar, fara rascumparare.
12. De va lovi cineva pe un om si acela va muri, sa fie dat mortii.
13. Iar de nu-l va fi lovit cu vointa si i-a cazut sub mana din ingaduirea lui Dumnezeu, iti voi hotari un loc, unde sa fuga ucigasul.
14. Daca insa va ucide cineva pe aproapele sau cu buna stiinta si cu viclesug si va fugi la altarul Meu, si de la altarul Meu sa-l iei si sa-l omori.
15. Cel ce va bate pe tata sau pe mama sa fie omorat.
16. Cel ce va fura un om din fiii lui Israel si, facandu-l rob, il va vinde, sau se va gasi in mainile lui, acela sa fie omorat.
17. Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, acela sa fie omorat.
18. De se vor sfadi doi oameni si unul va lovi pe celalalt cu o piatra, sau cu pumnul, si acela nu va muri, ci va cadea la pat,
19. De se va scula si va iesi din casa cu ajutorul carjei, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moarte, ci va plati numai impiedicarea aceluia de la munca si vindecarea lui.
20. Iar de va lovi cineva pe robul sau sau pe slujnica sa cu toiagul, si ei vor muri sub mana lui, aceia trebuie sa fie razbunati;
21. Iar de vor mai trai o zi sau doua, ei nu trebuie razbunati, ca sunt platiti cu argintul stapanului lor.
22. De se vor bate doi oameni si vor lovi o femeie insarcinata si aceasta va lepada copilul sau fara alta vatamare, sa se supuna cel vinovat la despagubirea ce o va cere barbatul acelei femei si el va trebui sa plateasca potrivit cu hotararea judecatorilor.
23. Iar de va fi si alta vatamare, atunci sa plateasca suflet pentru suflet,
24. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior,
25. Arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie.
26. Iar de va lovi cineva pe robul sau in ochi iar pe slujnica sa o va lovi in ochi si ea il va pierde, sa-l lase liber ca despagubire pentru ochi.
27. Si de va pricinui caderea unui dinte al robului sau sau al roabei sale, sa le dea drumul pentru acel dinte.
28. Daca un bou va impunge de moarte barbat sau femeie, boul sa fie ucis cu pietre si carnea lui sa nu se manance, iar stapanul boului sa fie nevinovat.
29. Iar daca boul a fost impungator cu o zi sau cu doua sau cu trei inainte, si stapanul lui, fiind vestit despre aceasta, nu l-a inchis si boul a ucis barbat sau femeie, boul sa fie ucis cu pietre si stapanul lui sa fie dat mortii.
30. Daca insa i se va pune stapanului pret de rascumparare, pentru sufletul sau, ce va fi pus asupra lui aceea va si plati.
31. Tot dupa aceasta lege sa se urmeze, de va impunge boul baiat sau fata.
32. Iar de va impunge boul rob sau roaba, sa se plateasca stapanului acestora treizeci de sicli de argint, iar boul sa fie ucis cu pietre.
33. De va sapa cineva o fantana sau va descoperi o fantana si nu o va acoperi si va cadea in ea un bou sau un asin,
34. Stapanul fantanii trebuie sa plateasca argint stapanului lor, iar boul sau asinul sa fie al lui.
35. Iar daca boul cuiva va impunge boul altuia si va muri, sa se vanda boul cel viu si pretul sa-l imparta pe din doua; de asemenea si pe cel ucis sa-l imparta pe din doua.
36. Iar de s-a stiut ca boul a fost impungator de multa vreme, dar stapanul lui, fiind instiintat despre aceasta, nu l-a pazit, atunci acesta trebuie sa plateasca bou pentru bou, iar cel ucis sa fie al lui”.
CAPITOLUL 22
Pedeapsa pentru furt si alte pacate.
1. “De va fura cineva un bou sau o oaie si le va junghia, sau le va vinde, sa plateasca cinci boi pentru un bou si patru oi pentru oaie!
2. Daca furul va fi prins spargand si va fi lovit incat sa moara, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui.
3. Iar de se va face aceasta dupa ce a rasarit soarele, va fi vinovat si pentru ucidere va fi ucis. Cel ce a furat va trebui sa plateasca tot si de nu are cu ce, sa fie vandut el pentru plata celor furate.
4. Iar de se va prinde furul si cele furate se vor gasi la el vii, fie bou, oaie sau asin, sa plateasca indoit.
5. De va pricinui cineva paguba intr-o tarina sau vie, lasand vitele sa pasca, stricand tarina altuia, sa plateasca din tarina sa potrivit cu stricaciunea; iar de a pascut toata tarina, sa plateasca despagubire cu ce are mai bun in tarina sa si cu ce are mai bun in via sa.
6. De va izbucni foc si va cuprinde spini si, intinzandu-se, va arde clai, sau snopi, sau holda, sa plateasca despagubire indoit cel ce a aprins focul.
7. De va da cineva vecinului sau argint sau lucruri sa le pastreze si acelea vor fi furate din casa acestui om, de se va gasi furul, sa le plateasca indoit;
8. Iar de nu se va gasi furul, sa vina stapanul casei inaintea judecatorilor si sa jure ca nu si-a intins mana asupra lucrului aproapelui sau.
9. Pentru tot lucrul care s-ar putea fura: bou sau asin, oaie sau haina, sau orice lucru pierdut, despre care va zice cineva: “Acesta este al meu!” pricina amandurora trebuie sa fie adusa inaintea judecatorilor, si cel ce va fi osandit de judecatori sa plateasca aproapelui sau indoit.
10. De va da cineva spre paza aproapelui sau asin sau bou, sau oaie, sau alt dobitoc si va muri, sau va fi vatamat, sau luat fara sa stie cineva,
11. Sa faca amandoi juramant inaintea Domnului, ca cel ce a luat pe seama sa nu si-a intins mana asupra lucrului aproapelui sau, si asa stapanul trebuie sa primeasca juramantul, iar celalalt nu va avea sa-l despagubeasca;
12. Iar de se va fura de la el, sa plateasca stapanului despagubire.
13. Daca insa va fi sfasiat de fiara, sa-i aduca ceea ce a ramas ca marturie si nu va plati despagubire pentru vita sfasiata.
14. De va imprumuta cineva de la aproapele sau vita si aceea se va vatama sau va pieri, si stapanul ei nu va fi cu ea, sa o plateasca;
15. Iar daca stapanul ei a fost cu ea, sa nu o plateasca. Iar daca a fost inchiriata cu bani, se va socoti pentru chiria aceea.
16. De va amagi cineva o fata nelogodita si se va culca cu ea, sa o inzestreze si sa o ia de sotie;
17. Iar daca tatal ei se va feri si nu va voi sa o dea lui de femeie, atunci el sa plateasca tatalui fetei bani cati se cer pentru inzestrarea fetelor.
18. Pe vrajitori sa nu-i lasati sa traiasca!
19. Tot cel ce se impreuna cu dobitoc sa fie omorat.
20. Cel ce jertfeste la alti dumnezei, afara de Domnul, sa se piarda.
21. Pe strain sa nu-l stramtorezi, nici sa-l apesi, caci si voi ati fost straini in pamantul Egiptului.
22. La nici o vaduva si la nici un orfan sa nu le faceti rau!
23. Iar de le veti face rau si vor striga catre Mine, voi auzi plangerea lor,
24. Si se va aprinde mania Mea si va voi ucide cu sabia si vor fi femeile voastre vaduve si copiii vostri orfani.
25. De vei imprumuta bani fratelui sarac din poporul Meu, sa nu-l stramtorezi si sa nu-i pui camata.
26. De vei lua zalog haina aproapelui tau, sa i-l intorci pana la asfintitul soarelui,
27. Caci aceasta este invelitoarea lui, aceasta este singura imbracaminte pentru goliciunea sa. fn ce va dormi el? Deci de va striga catre Mine, il voi auzi, pentru ca sunt milostiv.
28. Pe judecatori sa nu-i graiesti de rau si pe capetenia poporului tau sa nu o hulesti!
29. Nu intarzia a-Mi aduce parga ariei tale si a teascului tau; pe cel intai-nascut din fiii tai sa Mi-l dai Mic!
30. Asemenea sa faci cu boul tau, cu oaia ta si cu asinul tau: sapte zile sa fie ei la mama lor, iar in ziua a opta sa Mi le dai Mie!
31. Sa-Mi fiti popor sfant; sa nu mancati carnea dobitocului sfasiat de fiara in camp, ci s-o aruncati la caini!”
CAPITOLUL 23
Despre sarbatori.
l. “Sa nu iei aminte la zvon desert; sa nu te unesti cu cel nedrept, ca sa fii martor mincinos!
2. Sa nu te iei dupa cei mai multi, ca sa faci rau; si la judecata sa nu urmezi celor mai multi, ca sa te abati de la dreptate;
3. Nici saracului sa nu-i fii partinitor la judecata!
4. De vei intalni boul dusmanului tau sau asinul lui ratacit, sa-l intorci si sa I-l duci!
5. De vei vedea asinul vrajmasului tau cazut sub povara, sa nu-l treci cu vederea, ci sa-l ridici impreuna cu el.
6. Sa nu judeci stramb pricina saracului tau!
7. De orice cuvant mincinos sa te feresti; sa nu ucizi pe cel nevinovat si drept, caci Eu nu voi ierta pe nelegiuit.
8. Daruri sa nu primesti, caci darurile orbesc ochii celor ce vad si stramba pricinile cele drepte.
9. Pe strain sa nu-l obijduiesti, nici sa nu-l stramtorezi, caci voi stiti cum e sufletul pribeagului, ca si voi ati fost pribegi in tara Egiptului.
10. Sase ani sa semeni tarina ta si sa aduni roadele ei,
11. Iar in al saptelea, las-o sa se odihneasca; si se vor hrani saracii poporului tau, iar ramasitele le vor manca fiarele campului. Asa sa faci si cu via ta si cu maslinii tai.
12. In sase zile sa-ti faci treburile tale, iar in ziua a saptea sa te odihnesti, ca sa se odihneasca si boul tau si asinul tau si ca sa rasufle fiul roabei tale si strainul care e cu tine.
13. Paziti toate cate v-am spus si numele altor dumnezei sa nu le pomeniti, nici sa se auda ele din gura voastra.
14. De trei ori in an sa-Mi praznuiesti:
15. Sa tii sarbatoarea azimelor. sapte zile sa mananci azime in timpul lunii lui Aviv cum ti-am poruncit, “ci in acea luna ai iesit din Egipt; sa nu te infatisezi inaintea Mea cu mana goala.
16. Sa tii apoi sarbatoarea secerisului si a strangerii celor dintai roade ale tale, pe care le-ai semanat in tarina ta, si sarbatoarea strangerii roadelor toamna, cand aduni de pe camp munca ta.
17. De trei ori pe an sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeului tau toti cei de parte barbateasca ai tai.
18. Cand voi alunga neamurile de la fata ta si voi largi hotarele tale, sa nu torni sangele jertfei tale pe dospit, nici grasimea de la jertfa Mea cea de la sarbatori sa nu ramana pe a doua zi.
19. Parga. din roadele tarinii tale sa o aduci in casa Domnului Dumnezeului tau! Sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui!
20. Iata Eu trimit inaintea ta pe ingerul Meu, ca sa te pazeasca in cale si sa te duca la pamantul acela pe care l-am pregatit pentru tine.
21. Ia aminte la tine insuti; sa-l asculti si sa nu-i fi necredincios, ca nu te va ierta, pentru ca numele Meu este in el.
22. De vei asculta cu luare aminte glasul sau si vei face toate cate iti poruncesc si de vei pazi legamantul Meu, Imi veti fi popor ales dintre toate neamurile, ca al Meu este tot pamantul, iar voi Inli veti fi preotie imparateasca si neam sfant. Spune cuvintele acestea fiilor lui Israel: De veti asculta cu luare aminte glasul ingerului Meu si veti implini toate cate va voi spune, voi fi vrajmas vrajmasilor tai si potrivnicilor tai le voi fi potrivnic.
23. Cand va merge inaintea ta ingerul Meu, povatuitorul tau, si te va duce la Amorei, la Hetei, la Ferezei, ia Canaanei, la Gherghesei, la Hevei si la Iebusei, si-i voi starpi pe acestia de la fata voastra,
24. Atunci sa nu te inchini la dumnezeii lor, nici sa le slujesti, nici sa faci dupa faptele acelora, ci sa-i zdrobesti de tot si sa strici stalpii lor.
25. Sa slujesti numai Domnului Dumnezeului tau si El va binecuvanta painea ta, vinul tau, apa ta si voi abate bolile de la voi.
26. In fata ta nu va fi femeie care sa nasca inainte de vreme sau stearpa; si voi umple numarul zilelor tale.
27. Groaza voi trimite inaintea ta si voi ingrozi de tot pe poporul asupra caruia veti merge si voi pune pe fuga pe toti vrajmasii tai.
28. Trimite-voi inaintea ta viespi si vor alunga de la fata voastra pe Amorei, pe Hevei, pe Iebusei, pe Canaanei si pe Hetei.
29. Dar nu-i voi alunga de la fata voastra intr-un an, ca sa nu se pustiiasca pamantul si ca sa nu se inmulteasca asupra ta fiarele salbatice;
30. Ci-i voi alunga incetul cu incetul, pana ce va veti inmulti si veti lua in stapanire pamantul acela.
31. Intinde-voi hotarele tale de la Marea Rosie pana la Marea Filistenilor si de la pustie pana la raul cel mare al Eufratului, caci voi da in mainile voastre pe locuitorii pamantului acestuia si-i voi alunga de la fata ta.
32. Sa nu va amestecati si sa nu faceti legamant cu ei, nici cu dumnezeii lor.
33. Sa nu locuiasca ei in tara voastra, ca sa nu va faca sa pacatuiti impotriva Mea; ca de veti sluji dumnezeilor lor, acestia vor fi cursa pentru voi”.
CAPITOLUL 24
Moise se suie a doua oara pe Muntele Sinai.
l. Apoi a zis Dumnezeu iarasi catre Moise: “Suie-te la Domnul, tu si Aaron, Nadab, Abiud si saptezeci dintre batranii lui Israel si va inchinati Domnului de departe.
2. Numai Moise singur sa se apropie de Domnul, iar ceilalti sa nu se apropie; poporul de asemenea sa nu se suie cu el!”
3. A venit deci Moise si a spus poporului toate cuvintele Domnului si legile. Atunci a raspuns tot poporul intr-un glas si a zis: “Toate cuvintele pe care le-a grait Domnul le vom face si le vom asculta!”
4. Iar Moise a scris toate cuvintele Domnului. Si el, sculandu-se dis-de-dimineata, a zidit jertfelnic sub munte si a pus doisprezece stalpi, dupa cele douasprezece semintii ale lui Israel.
5. A trimis apoi tineri dintre fiii lui Israel, de au adus acestia arderi de tot si au jertfit vitei, ca jertfa de izbavire Domnului Dumnezeu.
6. Atunci Moise, luand jumatate din sange, l-a turnat intr-un vas, iar cu cealalta jumatate de sange a stropit jertfelnicul.
7. Dupa aceea, luand cartea legamantului, a citit in auzul poporului; iar ei au zis: “Toate cate a grait Domnul le vom face si le vom asculta!”
8. Dupa aceea, luand Moise sangele, a stropit poporul, zicand: “Acesta este sangele legamantului, pe care l-a incheiat Domnul cu voi, dupa toate cuvintele acestea”.
9. Apoi s-a suit Moise si Aaron, Nadab, Abiud si saptezeci dintre batranii lui Israel
10. Si au vazut locul unde statea Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era ceva, ce semana cu un lucru de safir, curat si limpede ca seninul cerului.
11. Dar El n-a intins mana Sa impotriva alesilor lui Israel, iar ei au vazut pe Dumnezeu, apoi au mancat si au baut.
12. Si a zis Domnul catre Moise: “Suie-te la Mine in munte si fii acolo, ca am sa-ti dau table de piatra, legea si poruncile, pe care le-am scris Eu pentru invatatura lor!”
13. Atunci, sculandu-se Moise impreuna cu Iosua, slujitorul sau, s-a suit in muntele Domnului;
14. Iar batranilor le-a zis: “Ramaneti aici pana ne vom intoarce la voi. Iata Aaron si Or sunt cu voi; de va avea cineva pricina, sa vina la ei”.
15. S-a suit deci Moise si Iosua in munte si un nor a acoperit muntele.
16. Slava Domnului s-a pogorat pe Muntele Sinai si l-a acoperit norul sase zile, iar in ziua a saptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului.
17. Chipul slavei Domnului de pe varful muntelui era in ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor.
18. Si s-a suit Moise pe munte si a intrat in mijlocul norului; si a stat Moise pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
CAPITOLUL 25
Randuieli pentru cortul adunarii.
1. Atunci a grait Dumnezeu cu Moise si a zis:
2. “Spune fiilor lui Israel sa-Mi aduca prinoase: de la tot omul, pe care-l lasa inima sa dea, sa primesti prinoase pentru Mine.
3. Iar prinoasele ce vei primi de la ei sunt acestea: aur, argint si arama;
4. Matase violeta, purpurie si stacojie, in si par de capra.
5. Piei de berbec vopsite rosu, piei de vitel de mare si lemn de salcam;
6. Untdelemn pentru candele, aromate pentru mirul de uns si pentru miresmele de tamaiere;
7. Piatra de sardiu si pietre de pus la efod si la hosen.
8. Din acestea sa-Mi faci locas sfant si voi locui in mijlocul lor.
9. Cortul si toate vasele si obiectele lui sa le faci dupa modelul ce-ti voi arata Eu; asa sa le faci!
10. Chivotul legii sa-l faci din lemn de salcam: lung de doi coti si jumatate, larg de un cot si jumatate si inalt de un cot si jumatate.
11. Sa-l fereci cu aur curat, si pe dinauntru si pe din afara. Sus, imprejurul lui, sa-i faci cununa impletita de aur.
12. Apoi sa torni pentru el patru inele de aur si sa le prinzi in cele patru colturi de jos ale lui: doua inele pe o latura si doua inele pe cealalta latura.
13. Sa faci parghii din lemn de salcam si sa le imbraci cu aur.
14. Si sa vari parghiile prin inelele de pe laturile chivotului, incat cu ajutorul lor sa se poarte chivotul.
15. Parghiile sa fie necontenit in inelele chivotului.
16. Iar in chivot sa pui legea, pe care ji-o voi da.
17. Sa faci si capac la chivot, de aur curat, lung de doi coti si jumatate, si lat de un cot si jumatate.
18. Apoi sa faci doi heruvimi de aur; si sa-i faci ca dintr-o bucata, ca si cum ar rasari din cele doua capete ale capacului;
19. Sa pui un heruvim la un capat si un heruvim la celalalt capat al capacului.
20. si heruvimii sa-i faci ca si cum ar iesi din capac. Heruvimii acestia sa fie cu aripile intinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar fetele sa si le aiba unul spre altul; spre capac sa fie fetele heruvimilor.
21. Apoi sa pui acest capac deasupra la chivot, iar in chivot sa pui legea ce iti voi da.
22. Acolo, intre cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Ma voi descoperi tie si iti voi grai de toate, cate am a porunci prin tine fiilor lui Israel.
23. Sa faci apoi masa din lemn de salcam: lunga de doi coti, lata de un cot, inalta de un cot si jumatate.
24. S-o imbraci cu aur curat si sa-i faci imprejur cununa de aur, impletita.
25. Sa mai faci imprejurul ei pervaz inalt de o palma si imprejurul pervazului sa faci cununa de aur.
26. Sa mai faci patru inele de aur si sa prinzi cele patru inele sub cununa, in cele patru colturi de la picioarele mesei.
27. Inelele sa fie in pervaz ca niste torti pentru parghii, ca sa se poarte cu ele masa.
28. Iar parghiile sa le faci din lemn de salcam, sa le fereci cu aur curat si cu ele se va purta masa.
29. Apoi sa faci pentru ea talere, cadelnite, pahare si cupe, ca sa torni cu ele; acestea sa le faci din aur curat.
30. Iar pe masa sa pui painile punerii inainte, care se vor afla pururea inaintea Mea.
31. Sa faci sfesnic din aur curat. Sfesnicul sa-l faci batut din ciocan: fusul, bratele, cupele, nodurile si florile lui sa fie dintr-o bucata.
32. Sase brate sa iasa pe cele doua laturi ale lui: trei brate ale sfesnicului sa fie pe o latura a lui si trei brate ale sfesnicului sa fie pe cealalta latura.
33. El va avea la un brat trei cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor, si la alt brat va avea trei cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor. Asa vor avea toate cele sase brate, ce ies din fusul sfesnicului.
34. Iar pe fusul sfesnicului sa fie patru cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor:
35. Un nod sub doua brate, un alt nod sub alte doua brate si un al treilea nod sub cele din urma doua brate, iar in varful fusului sfesnicului sa fie inca o cupa in forma florii de migdal cu nodul si floarea ei.
36. Nodurile si ramurile acestea sa fie dintr-o bucata cu sfesnicul. El trebuie sa fie lucrat tot cu ciocanul, dintr-o singura bucata de aur curat.
37. Sa-i faci sapte candele si sa pui in el candelele acestea, ca sa lumineze latura din fata lui.
38. Sa-i faci mucari si tavite de aur curat.
39. Dintr-un talant de aur curat sa se faca toate obiectele acestea.
40. Vezi sa faci acestea toate dupa modelul ce ti s-a aratat in munte”.
CAPITOLUL 26
Facerea cortului
1. “Cortul insa sa-l faci din zece covoare de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie; in tesatura lor sa faci chipuri de heruvimi alese cu iscusinta.
2. Lungimea fiecarui covor sa fie de douazeci si opt de coti, si latimea fiecarui covor sa fie de patru coti: toate covoarele sa aiba aceeasi masura.
3. Cinci covoare se vor uni la un loc si celelalte cinci iar se vor uni la un loc.
4. Apoi sa faci cheotori de matase violeta, pe marginea covorului din capatul jumatatii intai de acoperis, si tot asemenea cheotori sa faci pe marginea covorului din urma de la cealalta jumatate de acoperis.
5. Cincizeci de cheotori sa faci la un covor si pe marginea covorului ce are a se uni cu el sa faci tot cincizeci de cheotori. Cheotorile acestea sa raspunda unele cu altele.
6. Sa faci cincizeci de copci din aur si cu copcile acestea sa unesti cele doua jumatati de acoperis, si asa va fi acoperisul cortului o singura bucata.
7. Apoi sa faci covoare din par de capra, ca sa acoperi cortul. Unsprezece covoare de acestea sa faci.
8. Lungimea unui covor sa fie de treizeci de coti, si latimea unui covor sa fie de patru coti; cele unsprezece covoare sa aiba toate aceeasi masura.
9. Sa unesti intre ele cinci covoare si celelalte sase covoare iar sa le unesti intre ele. Jumatatea din al saselea covor sa o indoi in partea de dinainte a cortului.
10. Sa faci cincizeci de cheotori pe marginea covorului din capatul unei jumatati, ca sa se poata uni cu cealalta jumatate; si alte cincizeci de cheotori sa faci la marginea celeilalte jumatati de acoperis, care trebuie unita cu cea dintai.
11. Sa faci apoi cincizeci de copci din arama si sa vari copcile acestea in cheotori si sa unesti cele doua jumatati de acoperis, ca sa fie unul singur.
12. Iar prisosul de acoperis, o jumatate de covor, care prisoseste de la acoperisul cortului, sa atarne in partea dindarat a cortului.
13. Partea insa din lungimea acoperisului, care prisoseste de o parte si de alta a cortului, sa atarne peste peretii cortului, de o parte un cot si de alta un cot, ca sa-i apere.
14. Dupa aceea sa faci cortului un acoperis de piei rosii de berbec si inca un acoperis de piei de vitel de mare pe deasupra.
15. Sa faci apoi pentru cort scanduri din lemn de salcam, ca sa stea in picioare.
16. Fiecare scandura sa o faci lunga de zece coti si lata de un cot si jumatate sa fie fiecare scandura.
17. O scandura sa aiba doua cepuri la capat, unul in dreptul altuia. Asa sa faci la toate scandurile cortului.
18. Si scanduri de acestea pentru cort sa faci douazeci, pentru latura dinspre miazazi.
19. Sub aceste douazeci de scanduri sa faci patruzeci de postamente de argint: cate doua postamente sub o scandura, pentru cele doua cepuri ale ei si doua postamente pentru alta scandura, pentru cele doua cepuri ale ei.
20. Douazeci de scanduri sa faci pentru cealalta latura, dinspre miazanoapte.
21. Si pentru acestea sa faci patruzeci de postamente de argint, cate doua postamente sub o scandura si doua postamente pentru alta scandura;
22. Iar pentru partea dindarat a cortului, care vine spre asfintit, sa faci sase scanduri.
23. Si doua scanduri sa faci pentru unghiurile cortului din partea dindarat a lui.
24. Acestea sa fie de doua ori mai groase si sus unite prin cate un inel. Asa trebuie sa fie amandoua la fel pentru amandoua unghiurile.
25. Si asa vor fi opt scanduri in partea dindarat a cortului si pentru cele saisprezece postamente de argint, cate doua postamente sub fiecare scandura, pentru cele doua cepuri ale ei.
26. Sa faci apoi parghii din lemn de salcam: cinci parghii pentru scandurile de pe o latura a cortului,
27. Cinci parghii pentru scandurile de pe cealalta latura a cortului si cinci parghii pentru scandurile din partea de la fundul cortului, care vine spre asfintit.
28. Iar parghia din mijloc va trece prin scanduri de la un capat la celalalt al cortului.
29. Scandurile sa le imbraci cu aur; inelele, prin care se vara parghiile, sa le faci de aur si sa imbraci cu aur si parghiile.
30. Si asa sa injghebezi cortul dupa modelul care ti s-a aratat in acest munte.
31. Sa faci o perdea de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita, iar in tesatura ei sa aiba chipuri de heruvimi alese cu iscusinta;
32. Si s-o atarni cu verigi de aur pe patru stalpi din lemn de salcam, imbracati cu aur si asezati pe patru postamente de argint.
33. Dupa ce vei prinde perdeaua in copci, sa aduci acolo dupa perdea chivotul legii si perdeaua va va desparti astfel sfanta de sfanta sfintelor.
34. La chivotul legii din sfanta sfintelor sa pui capacul.
35. Iar dincoace, in afara de perdea, sa pui masa si in fata mesei sa pui sfesnicul; in partea de miazazi a cortului sa-l pui. Masa insa s-o pui in partea de miazanoapte a cortului.
36. Apoi sa faci o perdea la usa cortului, de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita si de in rasucit, cu flori alese in tesatura ei.
37. Pentru perdeaua aceasta sa faci cinci stalpi din lemn de salcam si sa-i imbraci cu aur. La ei sa faci verigi de aur si sa torni pentru ei cinci postamente de arama”.
CAPITOLUL 27
Altarul jertfelor si imprejmuirea cortului.
l. “Sa faci un jertfelnic din lemn de salcam, lung de cinci coti, lat de cinci coti. Jertfelnicul sa fie in patru colturi si inaltimea lui de trei coti.
2. In cele patru colturi ale lui sa faci coarne. Coarnele sa fie ca rasarite din el si sa-l imbraci cu arama.
3. Apoi sa-i faci caldari pentru pus cenusa, lopatele, lighene, furculite si cleste. Toate uneltele acestea sa le faci de arama.
4. Sa faci jertfelnicului o impletitura, un fel de camasa din sarma de arama, si la impletitura aceasta sa faci, in cele patru colturi ale ei, patru inele de arama.
5. Sa imbraci cu camasa aceasta partea de jos a jertfelnicului, ca sa fie impletitura pana la jumatatea jertfelnicului.
6. Sa faci pentru jertfelnic parghii, din lemn de salcam, si sa le imbraci cu arama.
7. Drugii acestia sa-i vari prin inele, pe o parte si pe alta a jertfelnicului, ca sa poata fi purtat.
8. Iar jertfelnicul sa-l faci de scanduri, gol inauntru. Dupa cum ti s-a aratat in munte, asa sa-l faci.
9. Cortului sa-i faci curte. Pe partea dinspre miazazi, perdelele sa fie de in rasucit, lungi de o suta de coti numai pe partea aceasta.
10. Pentru ele sa faci douazeci de stalpi si pentru ei douazeci de postamente de arama; carligele la stalpi si verigile lor sa fie de argint.
11. Tot asa si pe latura dinspre miazanoapte sa fie perdele de o suta de coti in lungime si la ele douazeci de stalpi, iar sub ei douazeci de postamente de arama; carligele si verigile stalpilor sa fie de argint.
12. In latul curtii, pe partea dinspre asfintit, sa fie perdelele lungi de cincizeci de coti si la ele zece stalpi si la stalpi zece postamente.
13. Tot de cincizeci de coti sa fie perdelele din latul curtii in partea dinainte, cea dinspre rasarit; si la ele zece stalpi si sub ei zece postamente.
14. Din acestia, cincisprezece coti la un capat al laturii sa fie perdelele, cu trei stalpi ai lor si cu trei postamente,
15. Si la celalalt capat cincisprezece coti sa fie perdele la fel, cu trei stalpi ai lor si cu trei postamente.
16. Iar la mijloc, poarta curtii, larga da douazeci de coti, sa aiba perdele de lana violeta, stacojie si visinie, rasucita si de in rasucit, cu patru stalpi si patru postamente.
17. Toti stalpii curtii imprejur sa fie ferecati cu argint si uniti cu legaturi de argint, iar postamentele lor sa fie de arama.
18. Asadar lungimea curtii sa fie de o suta de coti, latimea peste tot de cincizeci de coti, inaltimea de cinci coti, perdelele sa fie de in rasucit, iar postamentele stalpilor de arama.
19. Toate lucrurile, toate uneltele si toti tarusii curtii sa fie de arama.
20. Sa poruncesti fiilor lui Israel sa-ti aduca untdelemn curat pentru luminat, stors din masline, ca sa arda sfesnicul in toata vremea, in cortul adunarii, in fata perdelei celei de dinaintea chivotului legii.
21. Sfesnicul il va aprinde Aaron si fiii lui, de seara pana dimineata, inaintea Domnului. Aceasta e lege vesnica pentru fiii lui Israel din neam in neam”.
CAPITOLUL 28
Vesmintele sfintite.
1. “Sa iei la tine pe Aaron, fratele tau, si pe fiii lui, ca dintre fiii lui Israel sa-Mi fie preoti Aaron si fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar si Itamar.
2. Sa faci lui Aaron, fratele tau, vesminte sfintite, spre cinste si podoaba.
3. Sa spui dar, la toti cei iscusiti, pe care i-am umplut de duhul intelepciunii si al priceperii, sa faca lui Aaron vesminte sfintite pentru ziua sfintirii lui, cu care sa-Mi slujeasca.
4. Iata dar vesmintele ce trebuie sa faca: hosen, efod, meil, hiton, chidar si cingatoare. Acestea sunt vesmintele sfintite, ce trebuie sa faca ei lui Aaron, fratele tau, si fiilor lui, ca sa-Mi slujeasca ei ca preoti.
S. Pentru acestea vor lua aur curat si matasuri violete, purpurii si stacojii si in subtire
6. Si vor face efod lucrat cu iscusinta din fire de aur, de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita si de in rasucit.
7. Acesta va fi din doua bucati: una pe piept si alta pe spate, unite pe umeri cu doua incheietori.
8. Cingatoarea efodului, care vine peste el, sa fie lucrata la fel cu el, din fire de aur curat, de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita si de in rasucit
9. Apoi sa iei doua pietre, amandoua pietrele sa fie de smarald, si sa sapi pe ele numele fiilor lui Israel:
10. Sase nume pe o piatra si celelalte sase nume pe cealalta piatra, dupa randuiala in care s-au nascut ei.
11. Cum fac sapatorii in piatra, care sapa peceti, asa sa fie sapatura pe cele doua pietre cu numele fiilor lui Israel si sa asezi pietrele in cuibulete de aur curat.
12. Aceste doua pietre sa le pui incheietori la efod. Pietrele acestea vor fi spre pomenirea fiilor lui Israel si Aaron va purta numele fiilor lui Israel, spre pomenire inaintea Domnului, pe amandoi umerii sai.
13. Sa faci cuibulete de aur curat.
14. Apoi sa faci doua lantisoare tot de aur curat; acestea sa le faci, rasucite ca sfoara; si sa prinzi lantisoarele cele rasucite de cuibuletele de la incheietorile efodului, in partea de dinainte.
15. Sa faci hosenul judecatii, lucrat cu iscusinta, la fel cu efodul: din fire de aur, de matase violeta, stacojie, visinie si de in rasucit.
16. Acesta sa fie indoit, in patru colturi, lung de o palma si lat de o palma.
17. Pe el sa asezi o infloritura de pietre scumpe, insirate in patru randuri. Un rand de pietre sa fie: un sardeon, un topaz si un smarald; acesta e randul intai.
18. In randul al doilea: un rubin, un safir si un diamant;
19. In randul al treilea: un opal, o agata si un ametist;
20. Si in randul al patrulea: un hrisolit, un onix si un iaspis. Acestea trebuie sa fie asezate dupa randuiala lor in cuibulete de aur.
21. Pietrele acestea trebuie sa fie in numar de douasprezece, dupa numarul numelor celor doisprezece fii ai lui Israel, insirate pe cele doua pietre de pe umeri, dupa numele lor si dupa randuiala in care s au nascut ei. Pe fiecare trebuie sa sapi, ca pe pecete, cate un nume din numarul celor douasprezece semintii.
22. Apoi sa faci pentru hosen lantisoare de aur curat, lucrat rasucit, ca sfoara.
23. Sa mai faci pentru hosen doua verigi de aur si aceste doua verigi de aur sa le prinzi de cele doua colturi de sus ale hosenului;
24. Sa introduci cele doua lantisoare impletite de aur in cele doua verigi din cele doua colturi ale hosenului
25. Si sa prinzi celelalte doua capete ale lantisoarelor de cuibuletele efodului de pe umeri, in partea de dinainte.
26. Si sa mai faci doua verigi de aur si sa le prinzi de colturile de jos ale hosenului, care cad pe cingatoarea efodului.
27. Apoi sa mai faci inca doua verigi de aur si sa le prinzi de cele doua margini de jos ale efodului, pe partea de dinainte, deasupra cingatorii efodului
28. Si sa prinzi verigile hosenului de verigile efodului cu un snur de matase albastra, ca sa stea peste cingatoarea efodului si ca hosenul sa nu se miste de pe efod.
29. Si va purta Aaron, cand va intra in cortul adunarii, numele fiilor lui Israel pe hosenul judecatii, la inima sa, spre vesnica pomenire inaintea Domnului.
30. In hosenul judecatii sa pui Urim si Tumim; si vor fi acestea la inima lui Aaron, cand va intra el in cortul adunarii sa se infatiseze inaintea Domnului. Astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecata fiilor lui Israel, inaintea Domnului.
31. Sa faci apoi meilul de sub efod tot de matase visinie.
32. Acesta va avea la mijloc, sus, o deschizatura pentru cap si deschizatura sa aiba imprejur un guler tesut ca platosa, ca sa nu se rupa.
33. Iar pe la poale ii vei face de jur imprejur ciucuri tot de matase violeta, stacojie, visinie si de in rasucit;
34. Si printre ciucuri vei pune clopotei de aur de jur imprejur asa: un ciucure si un clopotel de aur, un ciucure si un clopotel de aur.
35. Si acesta va fi pe Aaron in timpul slujbei, cand va intra in cortul sfant, inaintea Domnului, si cand va iesi, ca sa se auda sunetul clopoteilor si sa nu moara.
36. Sa faci dupa aceea o tablita slefuita, de aur curat, si sa sapi pe ea, cum se sapa pe pecete, cuvintele: “Sfintenia Domnului”,
37. Si s-o prinzi cu snur de matase violeta de chidar, asa ca sa vina in partea de dinainte a chidarului.
38. Aceasta va fi pe fruntea lui Aaron si Aaron va purta pe fruntea sa neajunsurile prinoaselor afierosite de fiii lui Israel si ale tuturor darurilor aduse de ei; ea va fi pururea pe fruntea lui, pentru a atrage bunavointa Domnului spre ei.
39. Hitonul sa-l faci de in si tot de in sa faci si mitra, iar cingatoarea sa o faci brodata cu matase de felurite culori.
40. Sa faci de asemenea si fiilor lui Aaron hitoane si cingatori; si sa le faci si turbane pentru cinste si podoaba.
41. Sa imbraci cu acestea pe fratele tau Aaron si impreuna cu el si pe fiii lui, sa-i ungi, sa-i intaresti in slujbele lor si sa-i sfintesti, ca sa-Mi fie preoti.
42. Sa le faci pantaloni de in, de la brau pana sub genunchi, ca sa-si acopere goliciunea trupului lor;
43. Aaron si fiii lui sa se imbrace cand vor intra in cortul adunarii sau cand se vor apropia de jertfelnic, in sfanta, ca sa slujeasca, pentru a nu-si atrage pacat asupra lor si sa moara. Aceasta sa fie lege vesnica pentru el si pentru urmasii lui e
CAPITOLUL 29
Sfintirea preotilor.
l. “Iata ce trebuie sa savarsesti asupra lor, cand ii vei sfinti sa-Mi fie preoti: sa iei un vitel din cireada, doi berbeci fara meteahna,
2. Paini nedospite, azime framantate cu untdelemn si turte nedospite, unse cu untdelemn. Acestea sa le faci din faina de grau aleasa.
3. Sa le pui intr-un paner si sa le aduci in paner la cortul adunarii o data cu vitelul si cu berbecii.
4. Apoi sa aduci pe Aaron si pe fiii lui la intrarea cortului adunarii si sa-i speli cu apa.
5. Si, luand vesmintele sfinte, sa imbraci pe Aaron, fratele tau, cu hitonul si cu meilul, cu efodul si cu hosenul, si sa-l incingi peste efod;
6. Sa-i pui pe cap mitra, iar la mitra sa prinzi diadema sfinteniei.
7. Apoi sa iei untdelemn de ungere si sa-i torni pe cap si sa-l ungi.
8. Dupa aceea sa aduci si pe fiii lui si sa-i imbraci cu hitoane;
9. Sa-i incingi cu braie si sa le pui turbanele; si-Mi vor fi preoti in veac. Asa vei sfinti tu pe Aaron si pe fiii lui.
10. Sa aduci apoi vitelul inaintea cortului adunarii si sa-si puna Aaron si fiii lui mainile pe capul vitelului, inaintea Domnului, la usa cortului adunarii.
11. Sa junghii vitelul inaintea Domnului, la usa cortului adunarii.
12. Sa iei din sangele vitelului si sa pui cu degetul tau pe coarnele jertfelnicului, iar celalalt sange sa-l torni tot la temelia jertfelnicului.
13. Apoi sa iei toata grasimea cea de pe maruntaie, seul de pe ficat, amandoi rarunchii si grasimea de pe ei si sa le arzi pe jertfelnic.
14. Iar carnea vitelului, pielea lui si necurateniile lui sa le arzi cu foc afara din tabara. Caci e jertfa pentru pacat.
15. Dupa aceea sa iei un berbec si sa-si puna Aaron si fiii lui mainile pe capul berbecului;
16. Sa junghii berbecul si, luand sangele lui, sa stropesti jertfelnicul de jur imprejur.
17. Sa tai apoi berbecul in bucati, sa speli cu apa maruntaiele si picioarele si sa le pui pe bucati langa capatana lui.
18. Si sa arzi berbecul tot pe jertfelnic. Aceasta este ardere de tot Domnului, jertfa Domnului, mireasma placuta inaintea Lui.
19. Sa iei si celalalt berbec, sa-si puna Aaron si fiii lui mainile pe capul berbecului si sa-l junghii;
20. Sa iei din sangele lui si sa pui pe varful urechii drepte a lui Aaron, pe varful degetului mare al mainii drepte, pe varful degetului mare al piciorului drept si pe varful urechilor drepte ale fiilor lui si pe varful degetelor mari ale mainilor drepte ale lor si pe varful degetelor mari ale picioarelor drepte ale lor. Si sa stropesti cu sange jertfelnicul pe toate partile.
21. Sa iei din sangele de pe jertfelnic si din untdelemnul de ungere si sa stropesti asupra lui Aaron si asupra vesmintelor lui, asupra fiilor lui si asupra vesmintelor fiilor lui, si se va sfinti el si vesmintele lui, fiii lui si vesmintele fiilor lui. Iar celalalt sange al berbecului sa-l torni langa altar imprejur.
22. Apoi sa iei din berbec grasimea si coada lui, grasimea ce acopera maruntaiele, seul de pe ficat, amandoi rarunchii si grasimea de pe ei si soldul drept; pentru ca acesta este berbecul pentru sfintirea in preot;
23. Sa mai iei o paine, din cele cu untdelemn, o turta cu untdelemn si o azima din panerul ce este pus inaintea Domnului;
24. Sa le pui toate pe bratele lui Aaron si pe bratele fiilor lui, ca sa le aduca, leganandu-le, inaintea Domnului.
25. Apoi sa iei acestea din mainile lor si sa le arzi pe jertfelnic, ardere de tot, spre buna mireasma inaintea Domnului; aceasta este jertfa Domnului.
26. Sa iei pieptul berbecului, care este pentru sfintirea lui Aaron, si sa-l duci inaintea Domnului leganandu-l; aceasta va fi partea ta.
27. Sa sfintesti pieptul leganat si spata leganata, care au fost ridicate inaintea Domnului, din berbecul cel pentru sfintirea lui Aaron si a fiilor lui.
28. Si acestea sa fie prin lege vesnica pentru Aaron si fiii lui din cele ce aduc fiii lui Israel, caci acesta e dar ridicat din cele ce vor aduce fiii lui Israel ca jertfa de pace, darul ridicat Domnului.
29. Vesmintele sfinte cele pentru Aaron sa fie, dupa el, ale fiilor sai, si sa fie unsi si sfintiti, imbracati cu ele.
30. Marele preot dintre fiii lui, care-i va urma si care va intra in cortul adunarii, ca sa slujeasca in locul cel sfant, se va imbraca cu ele sapte zile.
31. Sa iei apoi berbecul cel pentru sfintire si sa fierbi carnea lui in locul cel sfant;
32. Si sa manance Aaron si fiii lui carnea berbecului acestuia si painile cele din paner, la usa cortului adunarii,
33. Ca prin aceasta s-a facut curatirea lor pentru a fi sfintiti si pentru a li se incredinta preotia; nimeni altul sa nu manance, ca sunt sfintite.
34. Iar de va ramane din aceasta carne de sfintire si din paini pe a doua zi, sa arzi ramasitele cu foc si sa nu se manance, ca este lucru sfintit.
35. Deci asa sa faci cu Aaron si cu fiii lui, dupa cum ti-am poruncit: sapte zile sa tina sfintirea lor.
36. Vitelul cel de jertfa pentru pacat sa-l aduci in fiecare zi pentru curatire; jertfa pentru pacat s-o savarsesti pe jertfelnic pentru curatirea lui si sa-l ungi pentru sfintirea lui.
37. Sapte zile sa cureti astfel jertfelnicul si sa-l sfintesti si va fi jertfelnicul sfintenie mare; tot ce se va atinge de el se va sfinti.
38. Iata ce vei aduce tu pe jertfelnic: doi miei de un an fara meteahna vei aduce in fiecare zi, jertfa necontenita:
39. Un miel sa-l aduci dimineata si celalalt miel sa-l aduci seara.
40. A zecea parte dintr-o efa de faina de grau, framantata cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn curat, iar pentru turnare, a patra parte de hin de vin, pentru un miel.
41. Al doilea miel sa-l aduci seara cu dar de faina, ca si pe cel de dimineata, si cu aceeasi turnare de vin; sa-l aduci jertfa Domnului intru miros cu buna mireasma.
42. Aceasta va fi jertfa necontenita in neamul vostru, la usile cortului marturiei, unde Ma voi arata pe Mine Insumi voua ca sa graiesc cu tine.
43. Acolo Ma voi pogori Eu Insumi la fiii lui Israel si se va sfinti locul acesta de slava Mea.
44. Voi sfinti cortul adunarii si jertfelnicul; pe Aaron si pe fiii lui de asemenea ii voi sfinti, ca sa-Mi fie preoti.
45. Si voi locui in mijlocul fiilor lui Israel si le voi fi Dumnezeu;
46. Si vor cunoaste ca Eu, Domnul, sunt Dumnezeul lor, Cel ce i-am scos din pamantul Egiptului, ca sa locuiesc in mijlocul lor si sa le fiu Dumnezeu!”
CAPITOLUL 30
Altarul tamaierii.
1. “Sa faci de asemenea un jertfelnic de tamaiere, din lemn de salcam.
2. Dar sa-l faci patrat, lung de un cot si lat de un cot si inalt de doi coli; coarnele lui sa fie din el.
3. Sa imbraci cu aur curat partea lui de sus, peretii imprejur si coarnele lui; si sa-i faci imprejur o cununa de aur impletita.
4. Sub cununa lui impletita sa-i faci doua inele de aur curat si sa le pui la doua colturi pe doua laturi ale lui. Acestea sa fie de bagat parghiile pentru a-l purta cu ele.
5. Parghiile sa i le faci din lemn de salcam si sa le imbraci cu aur.
6. Jertfelnicul sa-l asezi in fata perdelei, care este dinaintea chivotului legii, unde am sa Ma arat Eu tie.
7. Pe el Aaron va arde tamaie mirositoare in fiecare dimineata, cand pregateste candelele.
8. Cand va aprinde Aaron seara candelele, iar va arde miresme. Aceasta tamaiere neintrerupta se va face pururea inaintea Domnului din neam in neam.
9. Sa nu aduceti pe el nici o ardere de tamaie straina, nici ardere de tot, nici dar de paine, nici turnare sa nu turnati pe el.
10. Aaron va savarsi jertfa de curatire peste coarnele lui o data pe an; cu sange din jertfa de curatire cea pentru pacat il va curati el o data pe an; in neamul vostru aceasta este mare sfintenie inaintea Domnului”.
11. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis:
12. “Cand vei face numaratoarea fiilor lui Israel, la cercetarea lor, sa dea fiecare Domnului rascumparare ca sa nu vina nici o nenorocire asupra lor in timpul numaratului.
13. Cel ce intra la numaratoare sa dea jumatate de siclu, dupa siclul sfant, care are douazeci de ghere; deci darul Domnului va fi o jumatate de siclu.
14. Tot cel ce intra la numaratoare, de la douazeci de ani in sus, sa aduca aceasta dare Domnului.
15. Sa nu dea bogatul mai mult, nici saracul mai putin de jumatate de siclu dar Domnului, pentru rascumpararea sufletului.
16. Sa iei argintul de rascumparare de la fiii lui Israel si sa-l dai la trebuintele cortului adunarii si va fi pentru fiii lui Israel spre pomenire inaintea Domnului, ca sa crute sufletele voastre”.
17. Si iarasi a grait Domnul cu Moise si a zis:
18. “Sa faci o baie de arama, cu postament de arama, pentru spalat; s-o pui intre cortul adunarii si jertfelnic si sa torni intr-insa apa.
19. Aaron si fiii lui isi vor spala in ea mainile si picioarele lor cu apa.
20. Cand trebuie sa intre ei in cortul marturiei, sa se spele cu apa de aceasta, ca sa nu moara; si cand trebuie sa se apropie de jertfelnic, ca sa slujeasca si ca sa aduca ardere de tot Domnului, sa-si spele mainile lor si picioarele lor cu apa, ca sa nu moara.
21. Si va fi aceasta randuiala vesnica pentru el si pentru urmasii lui, din neam in neam”.
22. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis:
23. “Sa iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli de smirna aleasa; jumatate din aceasta, adica doua sute cincizeci sicli de scortisoara mirositoare; doua sute cincizeci sicli trestie mirositoare;
24. Cinci sute sicli casie, dupa siclul sfant, si untdelemn de masline un hin,
25. Si sa faci din acestea mir pentru ungerea sfanta, mir alcatuit dupa mestesugul facatorilor de aromate; acesta va fi mirul pentru sfanta ungere.
26. Sa ungi cu el cortul adunarii, chivotul legii si toate lucrurile din cort,
27. Masa si toate cele de pe ea, sfesnicul si toate lucrurile lui, jertfelnicul tamaierii,
28. Jertfelnicul arderii de tot si toate lucrurile lui si baia si postamentul ei.
29. Si sa le sfintesti pe acestea si va fi sfintenie mare; tot ce se va atinge de ele se va sfinti.
30. Sa ungi de asemenea si pe Aaron si pe fiii lui si sa-i sfintesti, ca sa-Mi fie preoti.
31. Iar fiilor lui Israel sa le spui: Acesta va fi pentru voi mirul sfintei ungeri, in numele Meu, in neamul vostru.
32. Trupurile celorlalti oameni sa nu le ungi cu el si dupa chipul alcatuirii lui sa nu va faceti pentru voi mir la fel. Acesta este lucru sfant si sfant trebuie sa fie si pentru voi.
33. Cine isi va face ceva asemanator lui, sau cine se va unge cu el din cei ce nu trebuie sa se unga, acela se va starpi din poporul sau”.
34. Apoi a zis Domnul catre Moise: “Ia-ti mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor si tamaie curata, din toate aceeasi masura,
35. Si fa din ele, cu ajutorul mestesugului facatorilor de aromate, un amestec de tamaiat, cu adaos de sare, curat si sfant;
36. Piseaza-l marunt si-l pune inaintea chivotului legii, in cortul adunarii, unde am sa Ma arat tie. Aceasta va fi pentru voi sfintenie mare.
37. Tamaie, alcatuita in felul acesta, sa nu va faceti pentru voi: sfintenie sa va fie ea pentru Domnul.
38. Cine isi va face asemenea amestec, ca sa afume cu el, sufletul acela se va starpi din poporul sau”.
CAPITOLUL 31
Mesterii cortului. Serbarea zilei de odihna si tablele legii.
1. Dupa aceea a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Iata, Eu am randuit anume pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Or, din semintia lui Iuda,
3. Si l-am umplut de duh dumnezeiesc, de intelepciune, de pricepere, de stiinta si de iscusinta la tot lucrul,
4. Ca sa faca lucruri de aur, de argint si de arama, de matase violeta, stacojie si visinie, si de in rasucit,
5. Sa slefuiasca pietre scumpe pentru podoabe si sa sape in lemn tot felul de lucruri.
6. Si iata, i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan, si am pus intelepciune in mintea oricarui om iscusit, ca sa faca toate cate ti-am poruncit:
7. Cortul adunarii, chivotul legii, capacul cel de deasupra lui si toate lucrurile cortului;
8. Masa si toate vasele ei; sfesnicul cel de aur curat cu toate obiectele lui si jertfelnicul tamaierii;
9. Jertfelnicul pentru arderile de tot cu toate obiectele lui; baia si postamentul ei;
10. tesaturile pentru invelis, vesmintele sfintite pentru Aaron preotul si vesmintele de slujba pentru fiii lui;
11. Mirul pentru ungere si aromatele mirositoare pentru locasul cel sfant; toate le vor face ei asa, cum ti-am poruncit Eu tie”.
12. Si a mai vorbit Domnul cu Moise si a zis:
13. “Spune fiilor lui Israel asa: Bagati de seama sa paziti zilele Mele de odihna, caci acestea sunt semn intre Mine si voi din neam in neam, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Cel ce va sfinteste.
14. Paziti deci ziua de odihna, caci ea este sfanta pentru voi. Cel ce o va intina, acela va fi omorat; tot cel ce va face intr-insa vreo lucrare, sufletul acela va fi starpit din poporul Meu;
15. Sase zile sa lucreze, iar ziua a saptea este zi de odihna, inchinata Domnului; tot cel ce va munci in ziua odihnei va fi omorat.
16. Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic.
17. Acesta este semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit”.
18. Dupa ce a incetat Dumnezeu de a grai cu Moise, pe Muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale legii, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 32
Vitelul de aur.
1. Vazand insa poporul ca Moise intarzie a se pogori din munte, s-a adunat la Aaron si i-a zis: “Scoala si ne fa dumnezei, care sa mearga inaintea noastra, caci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a intamplat”.
2. Iar Aaron le-a zis: “Scoateti cerceii de aur din urechile femeilor voastre, ale feciorilor vostri si ale fetelor voastre si-i aduceti la mine”.
3. Atunci tot poporul a scos cerceii cei de aur din urechile alor sai si i-a adus la Aaron.
4. Luandu-i din mainile lor, i-a turnat in tipar si a facut din ei un vitel turnat si l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: “Iata, Israele, dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului!
5. Vazand aceasta, Aaron a zidit inaintea lui un jertfelnic; si a strigat Aaron si a zis: “Maine este sarbatoarea Domnului!”
6. A doua zi s-au sculat ei de dimineata si au adus arderi de tot si jertfe de pace; apoi a sezut poporul de a mancat si a baut si pe urma s-a sculat si a jucat.
7. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Grabeste de te pogoara de aici, caci poporul tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului, s-a razvratit.
8. Curand s-au abatut de la calea pe care le-am poruncit-o, si-au facut un vitel turnat si s-au inchinat la el, aducandu-i jertfe si zicand: “Iata, Israele, dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului!”
9. Si a mai zis Domnul catre Moise: “Eu Ma uit la poporul acesta si vad ca este popor tare de cerbice;
10. Lasa-Ma dar acum sa se aprinda mania Mea asupra lor, sa-i pierd si sa fac din tine un popor mare!”
11. Moise insa a rugat pe Domnul Dumnezeul sau si a zis: “Sa nu se aprinda, Doamne, mania Ta asupra poporului Tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului cu putere mare si cu bratul Tau cel inalt,
12. Ca nu cumva sa zica Egiptenii: I-a dus la pieire, ca sa-i ucida in munti si sa-i stearga de pe fala pamantului. Intoarce-Ti iutimea maniei Tale, milostiveste-Te si nu cauta la rautatea poporului Tau.
13. Adu-ti aminte de Avraam, de Isaac si de Iacov, robii Tai, carora Te-ai jurat Tu pe Tine Insuti, zicand: Voi inmulti foarte tare neamul vostru, ca stelele cerului; si tot pamantul acesta, de care v-am vorbit, il voi da urmasilor vostri si-l vor stapani in veci!”
14. Atunci a abatut Domnul pieirea ce zisese s-o aduca asupra poporului Sau.
15. Dupa aceea Moise, intorcandu-se; s-a pogorat din munte, cu cele doua table ale legii in mana, scrise pe amandoua partile lor - pe o parte si pe alta erau scrise.
16. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu si scrierea era scrierea lui Dumnezeu, sapata pe table.
17. Atunci, auzind Iosua glasul poporului rasunand, a zis catre Moise: “In tabara se aud strigate de razboi”.
18. Iar Moise a zis: “Acesta nu este glas de biruitori, nici glas de biruiti; ci eu aud glas de oameni beli”.
19. Iar dupa ce s-a apropiat de tabara, el a vazut vitelul si jocurile si, aprinzandu-se de manie, a aruncat din mainile sale cele doua table si le-a sfaramat sub munte.
20. Apoi luand vitelul, pe care-l facusera ei, l-a ars in foc, l-a facut pulbere si, presarandu-l in apa, a dat-o sa o bea fiii lui Israel.
21. Dupa aceea a zis catre Aaron: “Ce ti-a facut poporul acesta, de l-ai varat intr-un pacat asa de mare?”
22. Iar Aaron a raspuns lui Moise: “Sa nu se aprinda mania domnului meu! Tu stii pe poporul acesta ca e razvratitor.
23. Caci ei mi-au zis: Fa-ne dumnezei, care sa mearga inaintea noastra, caci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a intamplat.
24. Atunci eu le-am zis: Cine are aur sa-l scoata. Si ei l-au scos si mi l-au dat mie si eu l-am aruncat in foc si a iesit acest vitel”.
25. Moise, vazand ca poporul acesta e neinfranat, caci Aaron ingaduise sa ajunga neinfranat si de ras inaintea dusmanilor lui,
26. A stat la intrarea taberei si a zis: “Cine este pentru Domnul sa vina la mine!” Si s-au adunat la el toti fiii lui Levi.
27. Iar Moise le-a zis: “Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Sa-si incinga fiecare din voi sabia sa la sold si strabatand tabara de la o intrare pana la cealalta, inainte si inapoi, sa ucida fiecare pe fratele sau, pe prietenul sau si pe aproapele sau”.
28. Si au facut fiii lui Levi dupa cuvantul lui Moise. In ziua aceea au cazut din popor ca la trei mii de oameni.
29. Caci Moise le zisese fiilor lui Levi: “Afierositi-va astazi mainile voastre Domnului, fiecare prin fiul sau sau prin fratele sau, ca sa va trimita El astazi binecuvantare!”
30. Iar a doua zi a zis Moise catre popor: “Ati facut pacat mare; ma voi sui acum la Domnul sa vad nu cumva voi sterge pacatul vostru”.
31. Si s-a intors Moise la Domnul si a zis: “O, Doamne, poporul acesta a savarsit pacat mare, facandu-si dumnezeu de aur.
32. Rogu-ma acum, de vrei sa le ierti pacatul acesta, iarta-i; iar de nu, sterge-ma si pe mine din cartea Ta, in care m-ai scris!”
33. Zis-a Domnul catre Moise: “Pe acela care a gresit inaintea Mea il voi sterge din cartea Mea.
34. Iar acum mergi si du poporul acesta la locul unde ti-am zis. Iata ingerul Meu va merge inaintea ta si in ziua cercetarii Mele voi pedepsi pacatul lor”.
35. Astfel a lovit Domnul poporul, pentru vitelul ce isi facuse, pe care-l turnase Aaron.
CAPITOLUL 33
Moise se roaga pentru popor. Doreste sa vada slava Domnului.
1. Apoi a zis Domnul catre Moise: “Du-te de aici tu si poporul tau, pe care l-ai scos din pamantul Egiptului, si suiti-va in pamantul, pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicand: Urmasilor vostri il voi da.
2. Eu voi trimite inaintea ta pe ingerul Meu si va izgoni pe Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei si pe Iebusei,
3. Si te voi duce in tara unde curge lapte si miere. Dar Eu nu voi merge in mijlocul vostru, ca sa nu va pierd pe cale, pentru ca sunteti popor indaratnic!
4. Auzind insa acest cuvant grozav, poporul a plans cu jale si nimeni n-a mai pus pe sine podoabele sale.
5. Caci Domnul zisese lui Moise: “Spune fiilor lui Israel: Voi sunteti popor indaratnic. De voi merge Eu in mijlocul vostru, intr-o clipeala va voi pierde. Dezbracati acum de pe voi hainele voastre cele frumoase si podoabele voastre si voi vedea ce voi face cu voi”.
6. Atunci fiii lui Israel au dezbracat de pe ei podoabele lor si hainele cele frumoase cand au plecat de la Muntele Horeb.
7. Iar Moise, luandu-si cortul, l-a intins afara din tabara, departe de ea, si-l numi cortul adunarii; si tot cel ce cauta pe Domnul venea la cortul adunarii, care se afla afara din tabara.
8. Si cand se indrepta Moise spre cort, tot poporul se scula si sta fiecare la usa cortului sau si se uita dupa Moise, pana ce intra el in cort.
9. Iar dupa ce intra Moise in cort, se pogora un stalp de nor si se oprea la intrarea cortului si Domnul graia cu Moise.
10. Si vedea tot poporul stalpul cel de nor, care statea la usa cortului, si se scula tot poporul si se inchina fiecare din usa cortului sau.
11. Domnul insa graia cu Moise fata catre fata, cum ar grai cineva cu prietenul sau. Dupa aceea Moise se intorcea in tabara; iar tanarul sau slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu parasea cortul.
12. Atunci a zis Moise catre Domnul: “Iata, Tu imi spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai sa trimiti cu mine, desi mi-ai spus: Te cunosc pe nume si ai aflat bunavointa inaintea ochilor Mei.
13. Deci, de am aflat bunavointa in ochii Tai, arata-Te sa Te vad, ca sa cunosc si sa aflu bunavointa in ochii Tai si ca acest neam e poporul Tau”.
14. Si a zis Domnul catre el: “Eu Insumi voi merge inaintea Ta si Te voi duce la odihna!”
15. Zis-a Moise catre Domnul: “Daca nu mergi Tu Insuti cu noi, atunci sa nu ne scoti de aici;
16. Caci prin ce se va cunoaste cu adevarat ca eu si poporul Tau am aflat bunavointa inaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu sa fii insotitorul nostru? Atunci eu si poporul Tau vom fi cei mai slaviti dintre toate popoarele de pe pamant”.
17. Si a zis Domnul catre Moise: “Voi face si ceea ce zici tu, pentru ca tu ai aflat bunavointa inaintea Mea si te cunosc pe tine mai mult decat pe toti”.
18. Si Moise a zis: “Arata-mi slava Ta! ”
19. Zis-a Domnul catre Moise: “Eu voi trece pe dinaintea ta toata slava Mea, voi rosti numele lui Iahve inaintea ta si pe cel ce va fi de miluit il voi milui si cine va fi vrednic de indurare, de acela Ma voi indura”.
20. Apoi a adaugat: “Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate vedea omul fata Mea si sa traiasca”.
21. Si iarasi a zis Domnul: “Iata aici la Mine un loc: sezi pe stanca aceasta;
22. Cand va trece slava Mea, te voi ascunde in scobitura stancii si voi pune mana Mea peste tine pana voi trece;
23. Iar cand voi ridica mana Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar fata Mea nu o vei vedea!”
CAPITOLUL 34
Alte table ale legii
1. Zis-a Domnul catre Moise: “Ciopleste doua table de piatra, ca cele dintai, si suie-te la Mine in munte si voi scrie pe aceste table cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintai, pe care le-ai sfaramat.
2. Sa fii gata dis-de-dimineata si dimineata sa te sui in Muntele Sinai si sa stai inaintea Mea acolo pe varful muntelui.
3. Dar nimeni sa nu se suie cu tine, nici sa se arate in tot muntele: nici oi, nici vite mari sa nu pasca imprejurul acestui munte”.
4. Deci a cioplit Moise doua table de piatra, asemenea cu cele dintai, si, sculandu-se dis-de-dimineata, a luat Moise in maini cele doua table de piatra si s-a suit in Muntele Sinai, cum ii poruncise Domnul.
5. Atunci S-a pogorat Domnul in nor, a stat acolo si a rostit numele lui Iahve.
6. Si Domnul, trecand pe dinaintea lui, a zis: “Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor da oameni, milostiv, indelung-rabdator, plin de indurare si de dreptate,
7. Care pazeste adevarul si arata mila la mii de neamuri; Care iarta vina si razvratirea si pacatul, dar nu lasa nepedepsit pe cel ce pacatuieste; Care pentru pacatele parintilor pedepseste pe copii si pe copiii copiilor pana la al treilea si al patrulea neam!”
8. Atunci a cazut Moise indata la pamant si s-a inchinat lui Dumnezeu,
9. Zicand: “De am aflat bunavointa in ochii Tai, Stapane, sa mearga Stapanul in mijlocul nostru, caci poporul acesta e indaratnic; dar, iarta nelegiuirile noastre si pacatele si ne fa mostenirea Ta!”
10. Domnul insa a zis catre Moise: “Iata, Eu inchei legamant inaintea a tot poporul tau: Voi face lucruri slavite, cum n-au fost in tot pamantul si la toate popoarele; si tot poporul in mijlocul caruia te vei afla tu, va vedea lucrurile Domnului, caci infricosator va fi ceea ce voi face pentru tine.
11. Pastreaza ceea ce iti poruncesc Eu acum: Iata Eu voi izgoni de la fata ta pe Amorei, pe Canaanei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Hevei, pe Gherghesei si pe Iebusei.
12. Fereste-te sa intri in legatura cu locuitorii tarii aceleia, in care ai sa intri, ca sa nu fie ei o cursa intre voi.
13. Jertfelnicele lor sa le stricati, stalpii lor sa-i sfaramati; sa taiati dumbravile lor cele sfintite si dumnezeii lor cei ciopliti sa-i ardeti in foc,
14. Caci tu nu trebuie sa te inchini la alt dumnezeu, fara numai Domnului Dumnezeu, pentru ca numele Lui este “Zelosul”; Dumnezeu este zelos.
15. Nu cumva sa intri in legatura cu locuitorii tarii aceleia, pentru ca ei, urmand dupa dumnezeii lor si aducand jertfe dumnezeilor lor, te vor pofti si pe tine sa gusti din jertfa lor.
16. Si vei lua fetele lor sotii pentru fiii tai si fetele tale le vei marita dupa feciorii lor; si vor merge fetele tale dupa dumnezeii lor si fiii tai vor merge dupa dumnezeii lor.
17. Sa nu-ti faci dumnezei turnati.
18. Sarbatoarea azimelor sa o pazesti: sapte zile, cum ti-am poruncit Eu, sa mananci azime, la vremea randuita in luna Aviv, caci in luna Aviv ai iesit tu din Egipt.
19. Tot intaiul nascut de parte barbateasca este al Meu; asemenea si tot intaiul nascut al vacii si tot intaiul nascut al oii.
20. Iar intaiul nascut al asinei sa-l rascumperi cu un miel, iar de nu-l vei rascumpara, sa-i frangi gatul. Toti intaii nascuti din fiii tai sa-i rascumperi si nimeni sa nu se infatiseze inaintea Mea cu mana goala.
21. Sase zile lucreaza, iar in ziua a saptea sa te odihnesti; chiar in vremea semanatului si a secerisului sa te odihnesti.
22. Sa tii si sarbatoarea saptamanilor, sarbatoarea pargei, la secerisul graului, si sarbatoarea strangerii roadelor, la sfarsitul toamnei.
23. De trei ori pe an sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeului lui Israel toti cei de parte barbateasca ai tai,
24. Caci cand voi goni popoarele de la fata ta si voi largi hotarele tale, nimeni nu va pofti ogorul tau, de te vei sui sa te infatisezi inaintea Domnului Dumnezeului tau de trei ori pe an.
25. Sa nu torni sangele jertfei Mele pe paine dospita si jertfa de la sarbatoarea Pastilor sa nu ramana pana a doua zi.
26. Cele dintai roade ale tarinii tale sa le aduci in casa Domnului Dumnezeului tau. Sa nu fierbi iedul in laptele mamei sale”.
27. Si a mai zis Domnul catre Moise: “Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe cuvintele acestea inchei Eu legamant cu tine si cu Israel!”
28. Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici paine n-a mancat, nici apa n-a baut. Si a scris Moise pe table cuvintele legamantului: cele zece porunci.
29. Iar cand se pogora Moise din Muntele Sinai, avand in maini cele doua table ale legii, el nu stia ca fata sa stralucea, pentru ca graise Dumnezeu cu el.
30. Deci Aaron si toti fiii lui Israel, vazand pe Moise ca are fata stralucitoare, s-au temut sa se apropie de el.
31. Atunci i-a chemat Moise si au venit la el Aaron si toate capeteniile obstei si Moise a grait cu ei.
32. Dupa aceasta s-au apropiat de el toti fiii lui Israel si el le-a poruncit tot ce-i graise Domnul in Muntele Sinai.
33. Iar dupa ce a incetat de a grai cu ei, Moise si-a acoperit fata cu un val.
34. Cand insa intra el inaintea Domnului, ca sa vorbeasca cu El, atunci isi ridica valul pana cand iesea; iar la iesire spunea fiilor lui Israel cele ce i se poruncisera de catre Domnul.
35. Si vedeau fiii lui Israel ca fata lui Moise stralucea si Moise isi punea iar valul peste fata sa, pana cand intra din nou sa vorbeasca cu Domnul.
CAPITOLUL 35
Pazirea zilei de odihna. Darea de buna voie. Chemarea mesterilor.
1. Atunci a adunat Moise toata obstea fiilor lui Israel si le-a zis: “Iata ce a poruncit Domnul sa faceti:
2. sase zile sa lucrati, iar ziua a saptea sa fie sfanta pentru voi, zi de odihna, odihna Domnului; tot cel ce va lucra in ziua aceea va fi omorat.
3. In ziua odihnei sa nu faceti foc in toate locasurile voastre. Eu sunt Domnul!”
4. Apoi a grait Moise la toata obstea fiilor lui Israel si a zis: “Iata ce a mai poruncit Domnul sa va spun:
5. Aduceti din ale voastre, daruri Domnului; fiecare sa aduca Domnului daruri cat il lasa inima: aur, argint si arama;
6. Matase violeta, stacojie si visinie, vison rasucit si par de capra;
7. Piei de berbec vopsite rosu, piei de vitel de mare si lemn de salcam;
8. Untdelemn pentru sfesnic si aromate pentru mirul de uns si pentru facut miresme de tamaie,
9. Piatra de sardiu, pietre pentru prins la efod si la hosen.
10. Tot cel cu minte inteleapta dintre voi sa vina si sa faca toate cate a poruncit Domnul:
11. Cortul si acoperamintele lui, acoperisul lui cel de deasupra, verigile si scandurile lui, parghiile, stalpii si postamentele lor;
12. Chivotul legii si parghiile lui, capacul lui si perdeaua despartitoare, pietre de smarald, tamaie si mir de ungere;
13. Masa cu parghiile si toate uneltele ei si painile pentru punerea inainte,
14. Sfesnicul pentru luminat cu toate obiectele lui, candelele lui si untdelemnul de ars;
15. Jertfelnicul tamaierii si parghiile lui si miresme pentru tamaiere,
16. Jertfelnicul pentru arderile de tot, impletitura de sarma pentru el, parghiile lui si toate cele de trebuinta pentru el; baia si postamentul ei,
17. Perdelele curtii, stalpul ei cu postamentele lor si perdeaua de la intrarea in curte,
18. Tarusii cortului; tarusii curtii si franghiile lor,
19. Vesmintele sfinte pentru facut slujba in locasul sfant; vesminte sfinte pentru Aaron preotul si vesminte pentru fiii lui, pentru slujba preotiei”.
20. Dupa aceea, plecand toata obstea fiilor lui Israel de la Moise,
21. A adus fiecare cat l-a lasat inima sa si cat l-a indemnat cugetul sa aduca dar Domnului, pentru facerea cortului adunarii si a tuturor lucrurilor lui si pentru toate vesmintele sfinte.
22. Si veneau barbatii cu femeile si fiecare, dupa cum il lasa inima, aducea verigi, cercei, inele, bratari si tot felul de lucruri de aur; cum voia fiecare sa aduca Domnului daruri de aur.
23. Fiecare din cei ce aveau matase violeta, stacojie si visinie, in si par de capra, piei de berbec vopsite rosu si vanat, le aducea.
24. Fiecare din cei ce puteau sa aduca in dar argint sau arama, aducea din acestea Domnului; si fiecare din cei ce aveau lemn de salcam, aducea pentru toate cele de trebuinta;
25. Toate femeile cu minte iscusita torceau cu mainile lor si aduceau tort, matase violeta, stacojie si visinie si in.
26. Toate femeile, pe care le tragea inima si stiau sa toarca, torceau par de capra;
27. Iar capeteniile aduceau pietre de smarald si pietre scumpe de pus la efod si la hosen,
28. Precum si miresme, untdelemn pentru candelabru, mir de ungere si miresme de tamaiere.
29. Deci tot barbatul si femeia din fiii lui Israel, pe care i-a tras inima sa aduca pentru toate lucrurile ce poruncise Domnul prin Moise sa se faca, au adus dar de buna voie Domnului.
30. Apoi a zis Moise catre fiii lui Israel: “Iata Domnul a chemat anume pe Betaleel, fiul lui Uri al lui Or, din semintia lui Iuda,
31. Si l-a umplut de duhul dumnezeiesc al intelepciunii, al priceperii, al stiintei si a toata iscusinta,
32. Ca sa lucreze tesaturi iscusite, sa faca lucruri de aur, de argint si de arama;
33. Sa ciopleasca pietrele scumpe pentru incrustat, sa sape in lemn si sa faca tot felul de lucruri iscusite.
34. Si priceperea de a invata pe altii a pus-o in inima lui, in a lui si a lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan.
35. A umplut inima acestora de intelepciune, ca sa faca pentru locasul sfant orice lucru de sapator si de tesator iscusit, de cusator pe panza de matase violeta, stacojie si visinie si de in, si de tesator in stare de a face orice lucru si a nascoci tesaturi iscusite”.
CAPITOLUL 36
Alcatuirea cortului sfant.
l. Si Betaleel, Oholiab si toti cei cu minte iscusita, carora Domnul le daduse intelepciune si pricepere, ca sa stie sa faca tot felul de lucruri trebuitoare la locasul cel sfant, vor trebui sa faca dupa cum poruncise Domnul.
2. Iar Moise a chemat pe Betaleel, pe Oholiab si pe toti cei cu minte iscusita, carora le daduse Domnul iscusinta si pe toti cei ce-i tragea inima sa vina la lucru de buna voie, ca sa ajute la acestea.
3. Si au luat ei de la Moise toate prinoasele, pe care le adusesera fiii lui Israel pentru toate cele trebuincioase locasului sfant, ca sa le lucreze. Atunci tot se mai aduceau inca la el daruri de buna voie in fiecare dimineata.
4. Deci toti cei cu minte iscusita, care implineau tot felul de lucrari la locasul sfant, au venit fiecare, de la lucru cu care se indeletnicea,
5. Si ei au spus lui Moise, zicand: “Poporul aduce mult mai mult decat trebuie pentru lucrurile ce a poruncit Domnul sa se faca”.
6. Atunci a poruncit Moise si s-a strigat in tabara, ca nici barbat, nici femeie sa nu mai faca nimic pentru daruit la locasul sfant. Si a incetat poporul de a mai aduce.
7. Caci material adunat era destul pentru toate lucrurile ce trebuiau facute, ba mai si prisosea.
8. Atunci toti cei cu minte iscusita, care se indeletniceau cu facerea locasului sfant, au facut pentru cort zece covoare de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie; si in tesatura lor au facut chipuri de heruvimi, alese cu iscusinta.
9. Lungimea unui covor era de douazeci si opt de coti si latimea unui covor era de patru coti. Toate covoarele aveau aceeasi masura.
10. Cinci covoare au fost prinse unul de altul si celelalte cinci iar au fost prinse unul de altul; si asa s-au facut doua jumatati de acoperis.
11. Apoi au facut cheotori de matase violeta pe marginea covorului din marginea jumatatii intai de acoperis, unde trebuia unita cu jumatatea a doua; de asemenea au facut si pe marginea jumatatii a doua, unde aceasta trebuia unita cu cea dintai;
12. Cincizeci de cheotori au facut la o jumatate de acoperamant si cincizeci de cheotori au facut la cealalta si cheotorile acestea erau unele in dreptul altora.
13. Dupa aceea au facut cincizeci de copci de aur si cu copcile acestea au unit cele doua jumatati de acoperis una cu alta si s-a facut un acoperis intreg al cortului.
14. Apoi au facut covoare de par de capra pentru acoperit cortul peste cele de mai sus. Unsprezece covoare de acestea au facut.
15. Lungimea unui covor era de treizeci de coti, iar latimea de patru coti; si cele unsprezece covoare aveau toate aceeasi masura.
16. Si au unit cinci covoare la un loc si pe celelalte sase covoare iar le-au unit la un loc.
17. Apoi au facut cincizeci de cheotori pe marginea covorului celui din marginea unei jumatati, unde aceasta trebuia sa se uneasca cu cealalta jumatate, iar cincizeci de cheotori le-au facut pe marginea covorului din marginea celeilalte jumatati, care trebuia sa se uneasca cu cea dintai.
18. Si au facut cincizeci de copci de arama ca sa uneasca covoarele spre a se face un singur acoperis de cort.
19. Apoi au mai facut pentru cort un acoperis de piei de berbec vopsite in rosu si un acoperis, pe deasupra, de piei vinete.
20. Dupa aceea au facut pentru cort scanduri din lemn de salcam de pus in picioare.
21. Fiecare scandura era lunga de zece coti si lata de un cot si jumatate.
22. Fiecare scandura avea doua cepuri, asezate unul in dreptul celuilalt.
23. Asa au facut toate scandurile cortului si anume: douazeci de scanduri pentru latura de miazazi;
24. Si sub aceste douazeci de scanduri au facut patruzeci de postamente de argint, cate doua postamente la fiecare scandura, pentru cele doua cepuri ale ei.
25. Pentru latura a doua, dinspre miazanoapte, au facut alte douazeci de scanduri
26. Si patruzeci de postamente de argint, cate doua postamente de fiecare scandura, pentru cele doua cepuri ale ei;
27. Iar pentru partea dindarat a cortului, dinspre asfintit, au facut sase scanduri.
28. Au mai facut doua scanduri pentru unghiurile de la fundul cortului.
29. Acestea erau prinse jos si sus prin cate un inel.
30. si asa, cu cele doua scanduri de la cele doua colturi erau la partea dindarat a cortului opt scanduri, iar postamente de argint saisprezece, cate doua postamente sub fiecare scandura.
31. Apoi au facut cinci parghii din lemn de salcam pentru scandurile de pe o latura a cortului,
32. Si cinci parghii pentru scandurile de pe cealalta latura;
33. Iar parghia din mijloc au facut-o asa, ca sa treaca prin scanduri, de la un capat la celalalt al peretelui.
34. Scandurile le-au imbracat cu aur; inelele, prin care se varau parghiile, le-au facut de aur si tot cu aur au imbracat si parghiile.
35. Dupa aceea au facut o perdea de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit si pe ea au facut chipuri de heruvimi cu iscusinta alese, ca sa o puna intre sfanta si sfanta sfintelor.
36. Pentru ea au facut patru stalpi, din lemn de salcam, i-au imbracat cu aur, le-au facut carlige de aur si sub ei au turnat patru postamente de argint.
37. Apoi la usa cortului au facut o perdea de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit, cu alesaturi.
38. Pentru ea au facut cinci stalpi cu carligele lor si i-au imbracat cu aur, turnand pentru ei cinci postamente de arama.
CAPITOLUL 37
Odoarele sfinte din cort.
l. Dupa aceea Betaleel a facut chivotul din lemn de salcam, lung de doi coti si jumatate, larg de un cot si jumatate si inalt tot de un cot si jumatate;
2. L-a imbracat cu aur curat pe dinauntru si pe din afara, iar imprejur i-a facut o cununa de aur.
3. A turnat pentru el patru inele de aur, pentru cele patru colturi de jos ale lui: doua inele pe o latura si doua inele pe cealalta latura.
4. A facut doua parghii de lemn de salcam, le-a imbracat cu aur,
5. Si le-a varat prin inelele de pe laturile chivotului, ca sa poarte chivotul cu ele.
6. A facut apoi capacul chivotului de aur curat: lung de doi coti si jumatate si lat de un cot si jumatate.
7. A facut de asemenea doi heruvimi de aur, lucrati din ciocan, pentru cele doua capete ale capacului,
8. Si i-a asezat unul la un capat si altul la celalalt capat al capacului. Heruvimii acestia erau facuti ca iesind din capac la cele doua capete ale lui.
9. Cei doi heruvimi isi intindeau aripile unul spre altul, umbrind capacul, iar fetele lor erau indreptate una catre alta, privind spre capac.
10. A facut apoi masa din lemn de salcam, lunga de doi coti, lata de un cot si inalta de un cot si jumatate.
11. A imbracat-o cu aur curat si imprejur i-a facut o cununa de aur.
12. I-a facut de asemenea un pervaz imprejur inalt de o palma, iar imprejurul pervazului a facut cununa impletita de aur.
13. A turnat pentru ea patru inele de aur si a prins aceste inele in cele patru colturi de la cele patru picioare ale ei.
14. Inelele erau prinse de pervaz si prin ele se petreceau doua parghii pentru purtat masa.
15. Parghiile de purtat masa le-a facut din lemn de salcam si le-a imbracat cu aur.
16. A facut vase trebuitoare pentru masa: talere, cadelnite, linguri si cupe pentru turnat, toate de aur curat.
17. Dupa aceea a facut un sfesnic de aur curat si sfesnicul acesta l-a lucrat din ciocan. Fusul lui, bratele lui, cupele lui, nodurile lui si florile lui erau toate dintr-o bucata.
18. Din laturile lui ieseau sase brate: trei brate ale sfesnicului ieseau dintr-o latura a lui si trei brate ale sfesnicului ieseau din cealalta latura a lui;
19. Un brat avea trei cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor; alt brat avea trei cupe tot in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor; asa aveau toate cele sase brate, care ieseau din laturile sfesnicului.
20. Iar pe fusul sfesnicului erau patru cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor.
21. Cele sase brate, care ieseau din el, aveau: un nod sub primele doua brate, un nod sub alte doua brate si un nod sub ultimele doua brate.
22. Nodurile si ramurile de pe ele erau una cu fusul. Sfesnicul intreg era lucrat din ciocan, dintr-o singura bucata de aur curat.
23. Apoi i-a facut sapte candele, mucari si tavite de aur curat.
24. Dintr-un talant de aur curat au facut sfesnicul cu toate cele necesare lui.
25. A facut apoi jertfelnicul tamaierii, din lemn de salcam, lung de un cot, lat de un cot, adica patrat si inalt de doi coti; coarnele lui erau din el;
26. Si l-a imbracat cu aur curat pe deasupra, pe laturile lui de jur imprejur si pe coarnele lui, iar imprejur i-a facut cununa de aur.
27. Sub pervazul lui, la doua din colturile lui, a prins doua inele de aur, si le-a prins de o parte si de alta a lui, ca sa se petreaca prin ele parghiile de purtat.
28. Parghiile le-au facut din lemn de salcam si le-au imbracat cu aur.
29. A facut de asemenea mir pentru sfanta ungere si tamaie mirositoare, curate si cu iscusinta alcatuite de pregatitorii de aromate.
CAPITOLUL 38
Curtea cortului si lucrurile din ea.
1. Dupa aceea a facut jertfelnicul pentru arderile de tot, din lemn de salcam, lung de cinci coti, lat de cinci coti, adica cu fata patrata si inalt de trei coti.
2. I-a facut patru coarne, ce ieseau din el, in cele patru colturi ale lui, si l-a imbracat cu arama.
3. A facut apoi toate lucrurile trebuitoare jertfelnicului: oale, lopatele, cupe, furculite si vase pentru carbuni; toate obiectele acestea le-a facut din arama.
4. A mai facut pentru jertfelnic o camasa, un fel de impletitura de arama, care imbraca partea lui de jos pana la jumatatea lui.
5. A turnat apoi patru verigi de arama pentru cele patru colturi ale impletiturii celei de arama, pentru petrecut prin ele parghiile de purtat;
6. Iar parghiile le-au facut din lemn de salcam si le-a imbracat cu arama.
7. Parghiile se petreceau prin inelele din laturile jertfelnicului, ca sa poata fi purtat cu ajutorul lor. Jertfelnicul l-a facut din scanduri, gol inauntru.
8. A facut apoi baia de arama si postamentul ei tot de arama, cu chipuri iscusit lucrate care impodobeau intrarea cortului adunarii.
9. Dupa aceea a facut curtea. Spre miazazi curtea avea perdele de in rasucit, lungi de o suta de coti,
10. Si la ele douazeci de stalpi cu douazeci de postamente de arama sub ei si cu carligele si legatorile lor de argint;
11. Pe latura de miazanoapte a facut perdele lungi de o suta de coti si la ele douazeci de stalpi, cu douazeci de postamente de arama sub ei, cu carligele si legatorile lor de argint.
12. In partea dinspre asfintit a facut perdele lungi de cincizeci de coti si pentru ele zece stalpi, cu zece postamente de arama si cu carligele si legaturile lor de argint;
13. Iar in partea de dinainte, dinspre rasarit, a facut perdele lungi de cincizeci de coti,
14. Si anume: de o parte a portii curtii cincisprezece coti de perdele si la ele trei stalpi cu trei postamente de arama;
15. De cealalta parte a portii curtii cincisprezece coti de perdele si la ele trei stalpi cu trei postamente de arama.
16. Toate perdelele pe toate laturile curtii erau de in rasucit.
17. Iar stalpii aveau postamentele de arama, carligele si legatorile lor de argint, varfurile imbracate in argint si toti erau uniti intre ei prin legatori de argint.
18. Iar perdeaua pentru poarta curtii a facut-o din lana violeta, stacojie si visinie si din in rasucit, cu alesaturi, lunga de douazeci de coti si inalta de cinci coti, pe toata intinderea, ca si perdelele curtii.
19. Pentru ea a facut patru stalpi cu patru postamente de arama sub ei, cu carligele si legatorile de argint s cu varfurile imbracate in argint.
20. Toti tarusii imprejurul cortului si curtii erau de arama.
21. Iata acum si socoteala lucrurilor ce s-au intrebuintat la cortul adunarii, care s-a facut dupa porunca lui Moise, prin leviti, sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
22. Toate insa, cate a poruncit Domnul lui Moise, s-au lucrat de Betaleel, fiul lui Uri al lui Or, din semintia lui Iuda,
23. Ajutat de Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan, sapator in piatra si tesator iscusit si cusator pe panze de in si de matase violeta, stacojie si visinie.
24. Tot aurul intrebuintat la cort si la toate lucrurile lui a fost douazeci si noua de talanti si sapte sute treizeci sicli de aur, ce s-au adus in dar, socotit dupa siclul sfant.
25. Iar argintul, ce s-a adus dar de la cei numarati ai obstei, a fost o suta de talanti si o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli, socotit dupa siclul sfant.
26. Argintul acesta s-a luat de la sase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni, in varsta de la douazeci de ani in sus, trecuti prin numaratoare, cate o jumatate de siclu de cap, socotit dupa siclul sfant.
27. O suta de talanti de argint s-au intrebuintat la turnarea postamentelor scandurilor cortului si a postamentelor stalpilor perdelelor lui: o suta de postamente din o suta de talanti, cate un talant la postament;
28. Iar din o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli au facut carligele de la stalpii curtii, au imbracat varfurile lor si au facut pentru ei legatori.
29. Arama, adusa in dar, a fost: trei sute saptezeci de talanti si doua mii patru sute de sicli.
30. Din ea au facut postamente pentru stalpii de la intrarea cortului adunarii, jertfelnicul cel de arama, camasa de arama a lui si toate uneltele jertfelnicului;
31. Postamentele pentru toti stalpii curtii, postamentele pentru stalpii de la intrarea curtii, toti tarusii cortului si toti tarusii dimprejurul curtii.
CAPITOLUL 39
Vesmintele preotesti.
l. Iar din matase violeta, stacojie si visinie au facut vesminte de slujba, pentru slujit in locasul sfant, si au mai facut vesminte sfinte pentru Aaron, cum poruncise Domnul  lui Moise.
2. Au facut efodul din fire de aur, din matase violeta, stacojie si visinie si din in rasucit.
3. Si anume: au desfacut aurul in foi si au taiat fire, pe care le-au tesut cu iscusinta  printre firele de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit, lucru  iscusit.
4. I-au facut incheietori de incheiat pe umeri si au unit amandoua partile lui.
5. Braul efodului, care vine peste el, la fel cu el, l-au facut din fire de aur, din matase violeta, stacojie     si visinie si din in rasucit, cum poruncise Domnul lui Moise.
6. Au lucrat apoi doua   pietre de smarald, asezandu-le in cuibulete de aur si sapand pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapa pe pecete,
7. Si le-au pus la incheieturile efodului, pe umeri, intru pomenirea fiilor lui Israel, cum poruncise Domnul lui Moise.
8. Au facut apoi hosenul, lucrare iscusita, la fel cu efodul, din fire de aur si din matase violeta, stacojie   si visinie si din in rasucit.
9. Hosenul l-au facut dublu, in patru colturi, lung de o palma si lat de o palma.
10. Si au pus pe el pietre scumpe, asezate in patru randuri: intr-un rand un sardeon, un topaz si un smarald - randul intai;
11. In randul al doilea: un rubin, un safir si un diamant;
12. In randul al treilea: un opal, o agata si un ametist;
13. Si in randul al patrulea: un hrisolit, un onix si un iaspis. Ele erau asezate in cuibulete de aur.
14. Pietrele acestea erau in numar de douasprezece, dupa numarul fiilor lui Israel, si pe fiecare din ele era sapat, ca pe pecete, cate un nume, din cele ale celor douasprezece semintii.
15. La hosen au facut apoi lantisoare groase de aur curat si lucrate rasucit, ca sfoara;
16. Au mai facut doua rozete si doua verigi de aur si au prins cele doua verigi de cele doua colturi de sus ale hosenului;
17. Si au agatat doua capete ale lantisoarelor de cele doua verigi din colturile hosenului,
18. Iar celelalte doua capete ale celor doua lantisoare le-au agatat de cele doua rozete si le-au prins pe acestea de incheieturile efodului, pe fata acestuia.
19. Dupa aceea au mai facut inca doua verigi de aur si le-au prins de celelalte doua colturi ale hosenului pe cealalta parte dinspre efod;
20. Si au mai facut si alte doua verigi de aur si le-au prins de cele doua incheieturi ale efodului, dedesubt, pe fata lui, unde se unesc, mai sus de incingatoarea efodului.
21. Si au legat hosenul cu verigile lui de verigile efodului cu un snur de matase violeta, ca sa stea deasupra incingatorii efodului si ca sa nu cada hosenul de pe efod, cum poruncise Domnul lui Moise.
22. Iar meilul care vine sub efod, l-au facut din purpura tesuta violet.
23. Acesta avea in partea de sus o deschizatura si imprejurul acestei deschizaturi avea un guler, tesut ca o platosa, ca sa nu se rupa.
24. Meilului i-au facut pe la poale ciucuri de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit;
25. I-au mai facut si clopotei de aur curat si au pus clopotei printre ciucurii de la poalele meilului de jur imprejur;
26. Si i-au asezat pe la poalele meilului de slujba asa: un clopotel si un ciucure, un clopotel si un ciucure, cum poruncise Domnul lui Moise.
27. Au facut apoi pentru Aaron si pentru fiii lui hitoane tesute din in,
28. Chidare de in, turbane tot de in si pantaloni de in rasucit;
29. Si cingatoare din in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, tesuta cu alesaturi, cum poruncise Domnul lui Moise.
30. Dupa aceea au facut o tablita de aur curat, diadema sfinteniei, si au sapat pe ea, ca pe pecete, cuvintele: “Sfintenia Domnului”.
31. Si au prins de ea un snur de matase violeta, ca s-o lege peste chidar, cum poruncise Domnul lui Moise.
32. Asa s-au sfarsit toate lucrarile de la cortul adunarii. Si au facut fiii lui Israel toate; cum poruncise Domnul lui Moise asa au facut.
33. Apoi au adus la Moise: cortul, acoperamintele si toate cele de trebuinta ale lui, carligele lui, scandurile lui, parghiile lui, stalpii lui si postamentele lui;
34. Acoperisurile cele cu piei rosii de berbec si acoperisurile cele de piei vinete si perdeaua din mijloc;
35. Chivotul legii, capacul lui si parghiile;
36. Masa cu toate cele de trebuinta pentru ea si painile de pus inainte;
37. Sfesnicul cel de aur curat, candelele lui, candele puse in el la locul lor, si toate cele trebuincioase pentru el si untdelemn de ars;
38. Jertfelnicul cel de aur, mirul pentru ungere, miresme pentru tamaiere si perdeaua de la intrarea cortului;
39. Jertfelnicul cel de arama, camasa lui cea de arama, parghiile lui si toate cele trebuitoare pentru el, baia si postamentul ei;
40. Perdelele curtii, stalpii ei si postamentele lor, perdelele de la intrarea curtii, franghiile, tarusii si toate lucrurile trebuitoare la slujba in cortul adunarii;
41. Vesmintele de slujit in cort, vesmintele sfinte ale preotului Aaron si vesmintele de slujba pentru fiii lui.
42. Toate aceste lucruri le facusera fiii lui Israel asa cum poruncise Domnul lui Moise.
43. Si privi Moise toata lucrarea si iata ei o facusera asa cum poruncise Domnul si Moise i-a binecuvantat.
CAPITOLUL 40
Sfintirea cortului.
1. Apoi iarasi a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “In ziua intai a lunii intai, sa asezi cortul adunarii.
3. Si sa pui intr-insul chivotul legii si dinaintea chivotului sa atarni perdeaua;
4. Apoi sa aduci inauntru masa si sa asezi pe ea toate lucrurile ei; si sfesnicul sa-l duci inauntru si sa aprinzi intr-insul candelele lui.
5. Sa asezi jertfelnicul cel de aur pentru tamaiere inaintea chivotului legii si sa atarni perdeaua la intrare in cortul adunarii.
6. Apoi sa asezi jertfelnicul arderilor de tot inaintea intrarii in cortul adunarii.
7. Iar intre cortul adunarii si jertfelnic sa asezi baia si sa torni in ea apa;
8. Si imprejurul cortului sa asezi imprejmuirea curtii si la intrarea curtii sa atarni perdeaua.
9. Dupa aceea sa iei mir de ungere si sa ungi cortul si toate cele din el si sa-l sfintesti pe el si toate lucrurile lui si va fi sfant;
10. Sa ungi jertfelnicul arderilor de tot si toate lucrurile lui si sa sfintesti jertfelnicul si va fi sfintenie mare;
11. Sa ungi apoi baia si postamentul ei si sa o sfintesti.
12. Apoi sa aduci pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului adunarii si sa-i speli cu apa;
13. Sa imbraci pe Aaron in sfintele vesminte si sa-l ungi si sa-l sfintesti, ca sa-mi fie preot.
14. Sa aduci si pe fiii lui, sa-i imbraci cu hitoane,
15. Si sa-i ungi, cum ai uns pe tatal lor, ca sa-Mi fie preoti, si aceasta ungere ii va sfinti preoti pentru totdeauna in neamul lor!”
16. si a facut Moise tot; cum i-a poruncit Domnul asa a facut:
17. In luna intai a anului al doilea de la iesirea lor din Egipt, in ziua intai a lunii a fost asezat cortul.
18. Si a asezat Moise cortul, a pus postamentele lui, scandurile lui, parghiile lui si stalpii lui;
19. A intins deasupra cortului acoperamintele si peste aceste acoperaminte a pus acoperisul, cum poruncise Domnul lui Moise.
20. Apoi a luat si a pus legea in chivot, a petrecut parghiile prin inelele chivotului si a pus deasupra, la chivot, capacul;
21. A dus apoi chivotul in cort, a atarnat perdeaua si a inchis chivotul legii, precum poruncise Domnul lui Moise.
22. Dupa aceea a pus masa in cortul adunarii, in partea de miazanoapte a cortului, in afara de perdea,
23. Si a asezat pe ea painile punerii inaintea Domnului, cum poruncise Dumnezeu lui Moise.
24. Sfesnicul l-a asezat in cortul adunarii, in fata mesei, in partea de miazazi a cortului,
25. Si a aprins candelele lui inaintea Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise.
26. A asezat jertfelnicul cel de aur in cortul adunarii, inaintea perdelei,
27. Si a aprins pe el tamaie mirositoare, cum poruncise Domnul lui Moise;
28. A atarnat perdeaua la usa cortului;
29. Iar jertfelnicul arderilor de tot 1-a asezat la intrarea in cortul adunarii si a pus pe el arderi de tot si prinoase de paine, cum poruncise Domnul lui Moise.
30. Apoi a asezat baia intre cortul adunarii si jertfelnic si a turnat in ea apa pentru spalat;
31. Moise, Aaron si fiii lui trebuia sa-si spele din ea mainile si picioarele;
32. Cand intrau ei in cortul adunarii sau cand se apropiau de jertfelnic ca sa slujeasca, se spalau din ea cum poruncise Domnul lui Moise.
33. Dupa aceea au pus imprejmuirea curtii imprejurul cortului si a jertfelnicului si a atarnat perdeaua la intrarea curtii. Si asa a ispravit Moise lucrarile.
34. Atunci un nor a acoperit cortul adunarii si locasul s-a umplut de slava Domnului;
35. Si Moise n-a putut sa intre in cortul adunarii, pentru ca-l cuprinsese pe acesta norul si slava Domnului umpluse locasul.
36. In tot timpul calatoriei fiilor lui Israel, cand se ridica norul de pe cort, atunci plecau la drum,
37. Iar de nu se ridica norul, nici ei nu plecau la drum pana nu se ridica;
38. Pentru ca in tot timpul calatoriei, ziua statea peste cort norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, inaintea ochilor intregii case a lui Israel.  

 http://www.biblia-ortodoxa.ro