În această lună, ziua a şaisprezecea,
pomenirea sfinţilor mucenici: Pamfil, Valent, Pavel, Seleuc, Porfiriu, Iulian,
Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil.
Aceşti măreţi mucenici, în anul al şaselea al prigoanei lui
Diocleţian împotriva creştinilor, au fost aduşi la mucenicie, din multe cetăţi
şi din felurite chipuri de viaţă, de meşteşuguri şi de dregătorii, uniţi fiind
însă numai prin credinţa lui Hristos. Şi fuseseră prinşi în acest chip: vrând să
treacă prin porţile Cezareei şi întrebându-i păzitorii care erau la porţi, cine
sunt şi din ce loc vin, ei au răspuns că sunt creştini, şi că patria lor este
Ierusalimul cel de sus. Drept aceia au fost prinşi şi duşi înaintea ighemonului
cu toţii: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil; după multe chinuri au primit
condamnarea la moarte prin sabie. O dată cu ei au fost tăiaţi şi Pamfil, Seleuc,
Valent şi Pavel; iar Porfiriu cerând trupul lui Pamfil, stăpânul său, a fost
prins şi băgat în foc; asemenea şi Iulian, îmbrăţişând trupurile sfinţilor şi
sărutându-le, a fost băgat şi el în foc; iar Teodul, fiind răstignit pe un lemn,
şi-a săvârşit în acest chip mucenicia sa.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor
mucenici cei din Martiropole, şi a preacuviosului Maruta, cel ce a făcut cetatea
pe numele mucenicilor.
Acest cuvios Maruta a fost episcop. El a fost trimis de
împăratul Teodosie, sol către împăratul perşilor. Pentru prisosul bunătăţii
sale, de mare cinste învrednicindu-se la perşi, mai vârtos şi din aceea că a
izbăvit pe fiica împăratului ce era ţinută de un duh viclean, a cerut moaştele
sfinţilor ce suferiseră mucenicia în Persia. Şi zidind cetate în numele lor, a
pus moaştele într-însa; iar după câţiva ani de la aceasta, a adormit şi el în
ziua în care se făcea pomenirea sfinţirii cetăţii acesteia. Pentru aceasta şi
prăznuirea sa se face împreună cu mucenicii.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului
părintelui nostru Flavian.
Acest cuvios părinte al nostru Flavian, ducându-se pe vârful
unui munte şi făcându-şi o chilioară, s-a închis într-însa. Şi a petrecut acolo
şaizeci de ani, fără să vorbească cu cineva şi fără să fie văzut de cineva; şi
plecându-şi cugetul în inima sa, gândea la Dumnezeu şi de la El lua toată
mângâierea, după proorocia ce zice: "Dasfătează-te în Domnul, şi-ţi va da ţie
cererile inimii tale". Printr-o deschizătură mică într-unul din pereţii chiliei
sale scotea afară mâna şi primea hrana ce i se aducea; însă ca să nu fie văzut
de cei din afară, locul pe unde scotea mâna afară era săpat ca un arc de cerc.
Hrana lui era legumele muiate, pe care le mânca o dată pe săptămână. În asemenea
chip vieţuind fericitul, toţi cei şaizeci de ani nu şi-a schimbat nicidecum
hrana, nici această înaltă petrecere a sa. Prin aceasta s-a îmbogăţit de la
Dumnezeu cu darul minunilor şi al tămăduirilor. Astfel petrecându-şi viaţa sa
fericitul, a schimbat această vremelnică viaţă plină de osteneli cu viaţa
veşnică şi fericită, întru care acum se veseleşte.
Tot în această zi, pomenirea celui între
sfinţi părintelui nostru Flavian, patriarhul Constantinopolului.
Acest sfânt a fost preot al sfintei Biserici din
Constantinopol; şi pentru multa sa înfrânare şi îmbunătăţită petrecere, cu
voinţa lui Dumnezeu şi cu alegerea împăratului, a Senatului şi a Sfântului Sinod
a fost hirotonit patriarh al acestei Biserici. Iar prin îngăduinţa lui Dumnezeu,
a fost scos de ereticul Dioscor şi cei de un cuget cu el, după ce ţinuse
patriarhia un an şi zece luni şi a fost trimis în surghiun. Şi multe chinuri
suferind pentru credinţa ortodoxă şi căzând în boală, s-a mutat către Domnul. http://www.noutati-ortodoxe.ro
Postări
