În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea
Sfinţilor Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi
Pavel.
De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra
căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru
celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta
numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui
Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din
Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan.
Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale.
Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica
lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a
rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând
Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau
năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea
propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia,
Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile
pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos,
precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul
feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la
ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele
înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva
nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era
iertător, şi lesne a schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai
dinainte.
Iar Sf. Pavel, şi el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind
învăţat de Gamaliel, şi instruit desăvârşit în Legea lui Moise. Locuia în Tars,
care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia şi strica Biserica lui Hristos, şi cu
a lui voie şi sfat a fost omorât întâiul mucenic Ştefan. Cunoscându-se de
Dumnezeu în amiaza zilei, şi orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc
din cer, prin care a fost trimis către Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce
locuia în Damasc; şi acela învăţându-l, l-a botezat. Şi fiindcă s-a făcut vas
alegerii, a purces, ca şi cum ar fi zburat cu aripi, de a înconjurat şi a
cuprins toată lumea; şi ajungând la Roma, şi învăţând pe mulţi, şi-a săvârşit
viaţa acolo, tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero pentru mărturisirea
lui Hristos, în urma lui Petru. Şi se spune că din tăierea aceea a curs sânge şi
lapte. Şi măcar că fericitul Pavel s-a săvârşit mai pe urma lui Petru, moaştele
lor însă tot la un loc s-au pus. Fericitul apostol Pavel era şi el pleşuv la
cap, vesel la căutătură, cu sprâncenele plecate în jos, alb la faţă, barba îi
era cam lungă cu cuviinţă, cu nasul rotund şi cuvios, la toată faţa împodobit,
cam cărunt la cap şi la barbă, om sănătos cu virtutea, puţin cam scurt la trup,
înţelept, plin de daruri, cu cuviinţa obiceiurilor sale şi cu tăria cuvintelor
sale, şi cu dumnezeiască putere trăgea pe cei ce mergeau la dânsul. Însă amândoi
corifeii apostoli erau plini de Duhul Sfânt şi de dumnezeiescul har. Şi se face
prăznuirea lor în biserica Sfinţilor Apostoli cea mare, şi la Orfanotrofion, şi
în cinstita biserică a Sf. Apostol Petru ce este aproape de sfânta biserică cea
mare, şi la toate cele de pe alocuri sfintele lui Dumnezeu biserici.
sursa: calendar-ortodox.ro
Postări
