Poveste fără Moş Crăciun

     E paradoxal să spui că Moş Crăciun nu vine la toată lumea. Că merităm ori ba, că suntem bogaţi sau mai puţin hărăziţi de soartă, el soseşte la fiecare, oricum. Şi totuşi, sunt copii - întotdeauna vor fi - care nu sunt trecuţi în GPS-ul pântecosului cu barbă albă. Nu vorbim de micuţii din centrele de asistenţă socială, ci de cei din familiile sărmane, aflate la limita sărăciei, de care nu ştie nimeni. Nici măcar Moşul.
     I-am întâlnit de multe ori în pieţe pe bătrâni, aduşi de spate - de boală sau de frig -, stingheri şi descumpăniţi în mijlocul unui furnicar de oameni grăbiţi. Se uitau în stânga şi-n dreapta şi-şi calculau în gând banii care le-ar mai rămâne pentru pâine, dacă i-ar arunca pe un brad micuţ. În paranteză fie spus, ei sunt singurii care vând şi care îşi cumpără crizantemele acelea de 1 leu care ne aduc veselie şi culoare în casă. Este o lecţie pe care nu o uiţi uşor. Derutaţi de preţurile alimentelor sau ale brazilor de Crăciun, ei îşi iau, în final, o crenguţă de molid pentru a aduce sărbătoarea acasă. Există, totuşi, suflete şi mai triste decât acestea ale bătrânilor noştri cu pensii derizorii. Sunt cele ale copiilor din familiile foarte sărace, care trăiesc în case insalubre, în preajma gropilor de gunoi sau a cimitirelor sau, pur şi simplu, în subsolurile improvizate ale unor locuinţe gata să cadă. Mulţi dintre ei au însă părinţi care reuşesc, atât cât pot, să le facă sărbătoarea suportabilă. Dar încă mai sunt orfanii canalelor şi subteranelor, cei fără adăpost, care trăiesc cu aurolac şi din cerşit, nedeprinşi cu magia sărbătorilor de iarnă. Ei nu cunosc dragostea şi căldura familiei, a bucuriei celor dragi, strânşi în jurul mesei de Ajun, desfăcând pachete şi cântând colinde, ci doar mirosul de străin şi de zădărnicie. Autorităţile s-au mai ocupat de ei în ultima vreme şi le-au oferit şansa de a locui într-un centru de asistenţă socială, dar sunt încă mulţi care fug de-acasă din cauza unor părinţi violenţi, nepăsători şi alcoolici şi-şi urmează soarta sărăciei şi a pribegiei. Pentru mulţi dintre aceştia, Crăciunul nu există decât în cărţile cu poveşti.
     Crăciun fericit! Aşa îşi urează creştinii în preajma sărbătorii Naşterii lui Iisus. Mă gândeam ce rezonanţă au aceste cuvinte pentru cei care au un Crăciun nefericit. Însă, pentru unii dintre ei, cum sunt copiii din Făgăraş, există confraţii lor mai mari - şi mai fericiţi - care vor să le aducă bucurie de sărbători. Elevii de la trei licee ale municipiului Făgăraş, "Radu Negru", "Doamna Stanca" şi "Aurel Vijoli", au demarat din timp, din octombrie, o acţiune umanitară pentru toţi nevoiaşii din oraş. Sub genericul "Copiii fără Moş Crăciun", au organizat acţiuni caritabile, iar cu banii strânşi le-au cumpărat cadouri celor mai puţin norocoşi decât ei. "Vrem să ajutăm copiii care nu au visuri, care au fost lăsaţi de izbelişte. Vrem să îi ajutăm, să le îndeplinim dorinţele". "La Balul Bobocilor vom face o strângere de fonduri, o expoziţie de desene şi un târg cu diferite obiecte, brelocuri, brăţări, lănţişoare. Sperăm să avem succes în această acţiune", au declarat câţiva liceeni implicaţi în proiect pentru postul local de televiziune. Este bine că există asemenea tineri, cu asemenea suflet. Mai mult, ei sunt încurajaţi de profesorii lor, care se regăsesc în entuziasmul şi generozitatea tinerilor. Lecţia de viaţă a elevilor făgărăşeni nu este singulară. Numai că nu toţi nefericiţii îşi trâmbiţează sărăcia şi neputinţele, ci trăiesc în anonimat şi discreţie, iar Moş Crăciun n-are cum să-i găsească.

     Îmi amintesc de un copil frumos care cerşea în metrou. Avea nu mai mult de 9 ani şi urca întotdeauna de la Piaţa Victoriei. Nu făcea parte din categoria drogaţilor şi a aurolacilor, ci a acelora care "munceau" zilnic pentru familia lui. Era senin, copilăros, curat şi bun. Mă ataşasem de el. Într-o zi, plângea de ţi se rupea inima, pe bancă, în staţie, alături de o femeie slabă şi negricioasă, mama. Nu m-am băgat peste necazul lui, nu aveam dreptul, dar îmi dădeam seama că este în pragul sinuciderii, pentru că mama lui era nevoită să-l părăsească. Atunci m-am gândit la toţi cei 350.000 de copii afectaţi de migraţia părinţilor în străinătate, a acelora rămaşi singuri acasă sau pe drumuri. Dramele acestora nu mai ţin de sărăcie sau de absenţa lui Moş Crăciun, ci de lipsa dragostei şi a mamei. Mulţi dintre ei, spun statisticile, sunt abuzaţi chiar de cei cărora le-au fost încredinţaţi, au probleme cu Poliţia sau sunt atraşi de la vârste fragede spre bande de cartier şi delincvenţă. Mai mult, starea psihică a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate este şubredă şi instabilă, ajungându-se până la suicid. Ei bine, numai un mediu familial sănătos, căldura casei şi protecţia ei pot reprezenta pentru micuţi darul adevărat al lui Moş Crăciun. Am întâlnit un astfel de copil, Andrei, lăsat în grija vecinilor de către mama plecată la muncă, în Italia. Deşi copilului nu-i lipsea nimic din punct de vedere material, avea un chip trist şi abrutizat, era retras şi agresiv în acelaşi timp şi mult prea adult pentru cei 10 ani ai lui. După o vreme, a plecat şi el şi a început să înveţe, pentru început, limba italiană. Şi să zâmbească, alături de mama lui.

     Rata sărăciei în România este deosebit de mare în context european, fiind comparabilă doar cu unele ţări din fosta Uniune Sovietică, se arată într-un sondaj Soros.
     Zonele rurale sunt încă marcate de vulnerabilitate, în principal pentru că bunăstarea se bazează predominant pe veniturile din agricultură, de subzistenţă. Copiii, tinerii, ţiganii, persoanele cu nivel redus de educaţie, şomerii, bătrânii au avut de-a lungul întregii perioade şi încă mai au un risc semnificativ de sărăcie. Este elocvent, în acest context, şi studiul realizat cu ajutorul copiilor din Germania, Bulgaria şi România, acum câţiva ani, cărora li s-a cerut să scrie un eseu despre ce cred ei că înseamnă să fii sărac. Micuţii noştri au arătat că "eşti sărac atunci când nu ai ce mânca, atunci când cerşeşti sau locuieşti pe stradă". E drept, unii au spus că "eşti sărac atunci când nu ai prieteni". La polul opus, elevii din Zalău, de exemplu, au declarat că "România îşi etalează bogăţia într-un mod arogant".
     Fie că i se spune Moş Crăciun în România, Christkind în Austria, Noel, Sfântul Nicolae, Christkind sau Pete cel Negru în Belgia şi Olanda, Papa Noel în Brazilia, Julinisse în Danemarca, Părintele Crăciunului în Anglia, Bătrânul Crăciun în Finlanda, Pere Noel sau le Petit în Franţa, Kriss Kringle, Christkind sau Sfântul Nicolae în Germania, Befana în Italia, Omul Stea în Polonia sau Babuşka în Rusia -, acest bătrân simpatic şi darnic al tuturor creştinilor uniformizează, o dată pe an, bucuriile şi tristeţile bogaţilor şi săracilor. Se spune că Moş Crăciun scoate pentru fiecare copil câte un dar din sacul lui, iar odată cu el iese şi câte un înger care i se aşază pe umeri. E bun şi un înger! Tot legendele mai spun că, de Crăciun, se deschide cerul, iar cei care sunt buni îl văd pe Dumnezeu stând la masă cu sfinţii şi îngerii. La noi, minunea se întâmplă în cazul a câtorva milioane de sărmani, pentru că au un suflet bun, bun de tot.

     Crăciunul de anul acesta este mai sărac decât în anii trecuţi. Criza economică, disponibilizările, şomajul, creşterea preţurilor, instabilitatea au făcut ca bugetul alocat sărbătorilor să fie considerabil mai mic. Un sondaj realizat de GfK CR Academy Brussels în 12 ţări din Europa, cât şi în SUA, şi publicat de "The Wall Street Journal Europe" arată că românii sunt ultimii dintre europeni care îşi vor deschide portofelele larg pentru daruri. Un alt sondaj spune că unul din trei români nu va scoate din buzunar nici măcar 1 leu pentru cadourile celor dragi.
     Criza şi reformele aiuritoare au ştirbit bruma de prosperitate la care am visat timp de cinci decenii, sărăcia fiind una dintre multele constante ale democraţiei româneşti. Ca urmare, şi Moş Crăciun este mai parcimonios şi cu sacul mai subţirel. Dar şi masa de sărbători va fi mai puţin îmbelşugată.
Acest  articol  este  scris  de  Maria Dobrescu  si  preluat  de  pe  site-ul  oficial  al  ziarului  Lumina.
http://www.ziarullumina.ro

Sfântului Apostol, întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan

     S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu.

     Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: "Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit".

     Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia.

      Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: "L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii" şi alte cuvinte, aşa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţa de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei; l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!". Dumnezeiescul şi întâiul mucenic Ştefan, prin aşa socotita lui cădere, a doborât pe împotrivă-luptătorul diavol şi s-a odihnit cu somnul cel dulce, arătând minunate moaştele sale.     Nişte bărbaţi evlavioşi au luat acele sfinte moaşte, le-au pus într-o raclă făcută din lemn de Persia, l-au acoperit şi l-au aşezat alături de templu. Gamaliel, învăţătorul de Lege, şi Avelvus, fiul lui, crezând în Hristos, au fost botezaţi de apostoli.

Înţelesul Naşterii Domnului (Pastorală de Crăciun 2010)

† D A N I E L

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI  PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR
HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

„Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin proorocul care zice «Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte Cu noi este Dumnezeu»”

(Matei 1, 22-23, cf. Isaia 7, 14)

 Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,      Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos ne arată iubirea milostivă şi nemărginită a lui Dumnezeu pentru oameni. Hristos este Dumnezeu-Omul prezent în mijlocul oamenilor, pentru ca oamenii să poată fi părtaşi la viaţa şi iubirea veşnică a Preasfintei Treimi.
     Începând cu ziua de 20 decembrie, când serbăm Înainteprăznuirea Naşterii Domnului, şi până la 31 decembrie, ziua Odovaniei acestei sărbători, cântările liturgice ale Bisericii Ortodoxe ne îndeamnă să ne minunăm cu mintea şi să ne bucurăm cu inima de taina iubirii lui Dumnezeu pentru noi oamenii arătată în Naşterea lui Hristos din Sfânta Fecioară Maria.
     Într-una din cântările acestei sărbători se spune că Dumnezeu Se face om, pentru ca pe om să-l îndumnezeiască: „Să mergem, credincioşilor, să întâmpinăm pe Ziditorul, Cel ce vine pe pământ, răsărind din Fecioară: cu curăţie să ne luminăm, cu fapte bune să strălucim, cu frică şi cu bucurie să ne gătim a privi cu ochii minţii pe Hristos, ajuns Prunc, Care ne îndumnezeieşte pe noi, oamenii, din milostivirea cea mare” (Mineiul pe Decembrie, ziua 20, „Utrenia”, Laude, Stihurile Înainteprăznuirii, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, p. 326). Iar în altă cântare se spune că la Taina Naşterii lui Hristos participă cerul şi pământul, steaua şi peştera, oraşul şi pustia: „Betleeme, pregăteşte-te, cetate a Sionului, cântă! Bucură-te, pustie, care ai vestit de mai înainte bucuria; că steaua merge înainte în Betleem, vestind pe Hristos, Cel ce vine să Se nască; şi peştera primeşte pe Cel întru totul neîncăput, iar ieslea se împodobeşte, ca să primească Viaţa cea veşnică”. (Idem, „Utrenia” din 23 decembrie, Stihoavnă, p. 327)
     Cel ce Se naşte ca om din Fecioară este Unul din Sfânta Treime: „Betleeme, găteşte-te spre întâmpinarea Fecioarei Maria şi a Maicii lui Dumnezeu. Că iată vine la tine, purtând Prunc pe Hristos, Cel pururea împreună cu Tatăl Cel fără început şi cu Duhul, pe Care în peşteră Îl va naşte şi după naştere iarăşi se va arăta fecioară.” (Idem, “Utrenia” din 23 decembrie, Sedealna, p. 368)
     Smerenia şi sărăcia lui Hristos-Dumnezeu sunt începutul îmbogăţirii omului în bunătate dumnezeiască: „Orice om să se mire, cugetând la felul cum începe a sărăci acum Cel bogat cu mila, şi cum în peşteră Se sălăşluieşte, spre a ne dezlega pe noi de cumplita înşelăciune, voind a ne îmbogăţi de bunătate.” (Idem, “Canonul Înainteprăznuirii”, Cântarea a 4-a, p. 371)
     În alte cântări se spune că Taina Naşterii smerite a lui Hristos, Împăratul slavei veşnice, trezeşte uimire pentru îngeri şi înfricoşare pentru oameni: „Cuvinte al Tatălui, Cel împreună veşnic, ieşind din cea neispitită de bărbat, Te-ai sălăşluit trupeşte în peşteră, având ieslea ca un tron; şi spăimântezi, cu înfricoşătoarea Ta iconomie, pe magi şi pe păstori, şi ai uimit pe îngeri, care au strigat: Slavă Ţie!” (Idem, “Pavecerniţa” din 24 decembrie, Cântarea a-5-a, p. 387)
     Pentru a binevesti în acelaşi timp smerenia şi slava lui Hristos, Biserica vede deodată în El pe robul şi pe Stăpânul, pe omul pământean şi pe Împăratul cerurilor: „Astăzi Se naşte din Fecioara Cel ce are (ţine) în mână toată făptura. Cu scutece ca un prunc este înfăşat, Cel ce din fire este nepipăit (inaccesibil). În iesle este culcat Dumnezeu, Cel ce a întărit cerurile de demult, întru început. La sân cu lapte este hrănit, Cel ce a plouat în pustiu mană poporului. Pe magi cheamă Mirele Bisericii. Darurile acestora le primeşte Fiul Fecioarei. Închimămu-ne Naşterii Tale, Hristoase! Învredniceşte-ne să vedem şi dumnezeiască Arătarea Ta (Botezul)!” (Idem, „Rânduiala Ceasurilor împărăteşti” din 24 decembrie, „Ceasul al IX-lea”, Slavă … glasul 6, p. 420)
     În însăşi ziua Sărbătorii Naşterii Domnului se arată mai lămurit că rostul Întrupării Fiului lui Dumnezeu este înnoirea omului întru viaţă veşnică: „Văzând Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mâinile pierind, plecând cerurile, S-a pogorât şi pe acesta, întrupându-Se din dumnezeiasca Fecioară, îl zideşte cu totul din nou, cu adevărat, că S-a preaslăvit!” (Idem, „Utrenia” din 25 decembrie, „Canonul I”, Cântarea 1, p. 437)
     Am văzut din cântările prezentate mai sus că Biserica preamăreşte iubirea atotputernică şi smerită a lui Hristos pentru oameni, ca fiind dătătoare de mântuire, de viaţă şi slavă veşnică.
     Taina Întrupării Fiului veşnic al lui Dumnezeu, Care S a făcut om din iubire nesfârşită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Această sfântă şi mare taină a fost scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Ea a fost prezisă şi prevăzută de profeţii Vechiului Testament inspiraţi de Duhul Sfânt, apoi a fost văzută ca realitate istorică şi mărturisită de Apostolii lui Hristos, apărată şi dogmatizată în faţa ereziilor de către Părinţii Bisericii adunaţi în Sinoadele ecumenice şi preamărită sau lăudată de cler şi credincioşi în viaţa Bisericii.
     Urmând credinţei Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii, mari dascăli ai lumii şi ierarhi, cuvioşi şi mărturisitori, imnografi şi melozi, au în centrul teologhisirii lor taina iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu pentru lume, Care s-a descoperit nouă prin Iisus Hristos. În acest sens, Sfântul Maxim Mărturisitorul († 662) spune că „prin iubirea Sa mai presus de minte şi nesfârşită pentru om, Dumnezeu a devenit cu adevărat şi prin natură tocmai ceea ce iubea” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 5, P.G., 91, 1048 C), adică om.
     Acelaşi Sfânt Părinte spune că „Hristos este marea taină ascunsă, ţinta fericită, scopul pentru care toate au fost făcute […]. Privind la El, Dumnezeu a chemat toate la fiinţă. Căci pentru Hristos, pentru taina Sa, există toate veacurile şi tot ce cuprind ele. În Hristos îşi au ele începutul şi sfârşitul. Această unire a fost hotărâtă de la începutul lumii: unire a ceea ce este mărginit cu ceea ce este nemărginit, a ceea ce este măsurat cu ceea ce este nemăsurat, a ceea ce are hotar cu ceea ce nu are hotar, unire a Făcătorului cu făptura, a odihnei cu mişcarea. Când a venit plinirea vremii, această unire s-a făcut văzută în Hristos, aducând cu sine împlinirea planurilor lui Dumnezeu”. (Idem, Răspunsuri către Talasie, 60, P.G., 90. 612)

     Prin Întruparea Sa de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi, mai ales, prin Naşterea Sa ca om în Betleem, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, intră în umanitate şi rămâne pentru veşnicie tainic prezent în mijlocul ei. Cel ce S-a născut ca om în Betleem, a copilărit în Nazaret, S-a răstignit şi îngropat la Ierusalim, a înviat din morţi şi S-a înălţat întru slavă la ceruri, nu încetează de a fi prezent împreună cu oamenii, care cred în El şi-L iubesc pe El (cf. Matei 28, 20). El este permanent prezent în Biserică prin Sfintele Taine, dar mai ales prin săvârşirea Sfintei Liturghii, în timpul căreia credincioşii ascultă Evanghelia Sa şi primesc Trupul şi Sângele Său, ca arvună a vieţii şi bucuriei veşnice din Împărăţia cerească a Preasfintei Treimi.

     Taina coborârii şi apropierii Fiului lui Dumnezeu de noi oamenii ne cheamă să ne ridicăm şi să ne apropiem şi noi de El, să-L întâmpinăm în viaţa noastră. Astfel, una din cântările Naşterii Domnului ne îndeamnă: „Veniţi, credincioşilor, să ne înălţăm dumnezeieşte şi să vedem cu adevărat dumnezeiasca pogorâre de sus în Betleem şi curăţindu-ne mintea prin viaţă curată să aducem în loc de mir fapte bune; să pregătim prin credinţă intrarea sărbătorii Naşterii şi cu cei de sus să strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui în Treime, prin Care S-a arătat între oameni bunăvoirea mântuind pe Adam din blestemul cel dintâi, ca un iubitor de oameni!” (Mineiul pe Decembrie, „Rânduiala Ceasurilor împărăteşti”, „Ceasul al VI-lea”, stihiră glasul 1, EIBMOR, Bucureşti, 2005, p. 415) Aşadar, prin dreaptă credinţă şi prin fapte bune să întâmpinăm pe Hristos în sufletul şi în casele noastre şi să ne bucurăm de lumina sărbătorii.
     Hristos vine şi astăzi la noi în multe forme, ca un călător sau ca un pelerin necunoscut, prin chipurile smerite ale oamenilor săraci, ale copiilor şi bătrânilor abandonaţi, ale bolnavilor singuri şi întristaţi, ale celor flămânzi şi fără de adăpost.
     De aceea, mai ales acum, când în jurul nostru este multă suferinţă şi sărăcie, singurătate şi neajutorare, să le aducem acestora, prin cuvânt şi faptă, ajutor şi bucurie, încurajare şi speranţă, aşa cum ne învaţă Sfânta Evanghelie şi Sfânta Biserică.
     Să ne rugăm mereu Maicii Pruncului Iisus, Fecioarei Maria, să ocrotească ţara şi poporul nostru şi să lumineze cu rugăciunile ei pe toţi copiii şi părinţii, toate familiile care au nevoie de ajutor şi binecuvântare de la Dumnezeu.
     Să ne rugăm, de asemenea, Maicii Domnului să ajute Biserica noastră în lucrarea ei cultural-misionară şi social-filantropică pentru copii şi bătrâni, pentru bolnavi şi săraci, pentru oamenii fără nici un sprijin, pentru „cei pe care nu-i iubeşte nimeni', cum se spune în rugăciunea finală a Acatistului Buneivestiri.
     Căminele de bătrâni şi de copii, unităţile medicale, cantinele pentru săraci şi multe programe de caritate ale Bisericii noastre au în continuare nevoie de sprijin, pentru ca cei care au iniţiat şi realizează programe filantropice să nu se descurajeze, să nu înceteze lucrarea lor, necesară altora.
     Mulţumim celor care ne-au ajutat adesea şi îi binecuvântăm, rugându-ne lui Dumnezeu-Milostivul să le dăruiască darurile milostivirii Sale celei bogate.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,
     Familia a fost binecuvântată în Rai (cf. Facere 1, 28), sfinţită prin Naşterea Pruncului Iisus din Fecioara Maria şi preţuită prin prezenţa lui Hristos la nunta din Cana Galileii, unde a săvârşit minunea prefacerii apei în vin. Prin urmare, familia trebuie să fie mereu în centrul atenţiei Bisericii. Din acest motiv, la propunerea noastră, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2011 să fie numit „Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii”.
     Botezul copiilor şi creşterea lor în credinţă trebuie să fie o prioritate majoră a părinţilor, naşilor, preoţilor şi a profesorilor de religie, mai ales astăzi când mulţi copii şi tineri sunt dezorientaţi sau tentaţi să caute fericirea în droguri nocive pentru suflet şi trup. Pe fondul sărăciei şi al migraţiei părinţilor în străinătate, mulţi copii sunt tentaţi să abandoneze şcoala şi să trăiască o viaţă dezordonată şi fără un ideal concret. De aceea, familia, societatea şi Biserica trebuie să coopereze spre a găsi soluţii practice pentru problemele concrete care tulbură viaţa copiilor şi tinerilor de astăzi.
     Criza stabilităţii sau a unităţii familiei se amplifică în contextul creşterii sărăciei, şomajului şi a nesiguranţei zilei de mâine. Din aceste motive sunt urgent necesare următoarele orientări: intensificarea vieţii spirituale şi a activităţii pastorale, a solidarităţii între familii, dezvoltarea de programe sociale de susţinere a familiilor sărace, mai ales a celor care au copii mulţi.
     Toate aceste probleme şi altele asemănătoare trebuie să fie permanent în centrul atenţiei Bisericii Ortodoxe Române.

Dreptmăritori creştini,
     Un simbol major al comuniunii, cooperării şi demnităţii noastre ortodoxe româneşti va fi, în anul 2011, construirea Catedralei Mântuirii Neamului, după ce în anul acesta 2010 a fost selectat proiectantul, s-a obţinut autorizaţia de construire a ei, au fost desfăşurate ample lucrări de organizare de şantier, au fost procurate o parte din materiale şi a fost încheiat contractul de zidire a pereţilor din jurul fundaţiilor noii Catedrale.
     În vederea coordonării donaţiilor în bani pentru construirea noii Catedrale patriarhale cu hramurile: Înălţarea Domnului (care este şi Ziua Eroilor) şi Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca pe calendarul fiecărei eparhii din Patriarhia Română să fie imprimată imaginea machetei noii Catedrale şi să fie indicate conturile în lei, euro şi dolari (USD), pentru ca fiecare eparhie, parohie, mănăstire, precum şi fiecare credincios ortodox român, iubitor de Biserică şi Neam, să ajute, după posibilităţi, la ridicarea acestui sfânt locaş, care este o necesitate practică şi o lucrare emblematică în folosul poporului român din ţară şi din afara ei. De aceea, vă adresăm tuturor, şi fiecăruia în parte, rugămintea de a oferi „darul tău pentru Dumnezeu” sau „darul tău pentru eternitate”, adică „ajutorul tău pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului”. Noua Catedrală este prevăzută cu mai multe spaţii pentru slujbe liturgice sau rugăciune, pentru conferinţe şi convorbiri duhovniceşti, pentru expoziţii de cărţi, obiecte şi veşminte bisericeşti, dar va avea alături şi cantine pentru hrana pelerinilor săraci şi cămine pentru cazarea pelerinilor români din ţară şi diasporă, precum şi cabinete medicale pentru consultaţia şi tratamentul pelerinilor bolnavi, astfel încât se vor completa între ele cultul şi cultura, viaţa spirituală şi lucrarea socială a Bisericii în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi. Fiecare componentă arhitecturală şi artistică a noii Catedrale şi toate împreună vor avea o semnificaţie teologico-spirituală şi existenţială privind taina mântuirii oamenilor, pelerini pe pământ spre patria cerească, sau misterul comuniunii lor cu Dumnezeu şi întreolaltă în Biserica lui Hristos. Fericiţi vor fi, acum şi în eternitate, cei care se vor număra printre ctitorii Catedralei Mântuirii Neamului! Ei vor fi pomeniţi de Biserică în rugăciunile sale pe care le înalţă zilnic pentru „fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori”. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
     Ca şi în anii precedenţi, la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2010 spre 1 ianuarie 2011, suntem chemaţi să ne rugăm lui Dumnezeu pentru sănătate şi mântuire, pentru toţi românii din ţară şi din diasporă. Să-I cerem lui Dumnezeu să ne ajute ca să trecem cu realism şi speranţă prin actuala criză materială şi morală, încât în anul viitor să fim mai tari în credinţă şi înţelepciune, mai prosperi economic şi mult mai bogaţi în fapte bune decât în anul 2010.
     Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou 2011 şi Botezului Domnului, Vă adresăm tuturor doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, fericire şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună, dimpreună cu salutarea tradiţională: „La mulţi ani!”
     „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).

     Al vostru către Hristos-Domnul rugător, cu părinteşti binecuvântări,
† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
http://www.patriarhia.ro

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Craciun Fericit !

Craciun  Fericit!

http://felicitaride-craciun.blogspot.com

Scena Nasterii  Domnului  si  inchinarea  magilor,  realizata  in  parcul  Cismigiu  din  Bucuresti.

Nasterea Domnului - Craciunul

     În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, prăznuirea Naşterii celei după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
     Bunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: "Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!". Şi îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit nouă luni de la zămislire, ieşit-a porunca de la cezarul August ca să se înscrie toată lumea şi a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea. Deci a venit şi Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Şi când a venit vremea să nască Fecioara, n-a găsit casa, că era multă lume; de aceea a intrat într-o peşteră săracă şi acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a înfăşat ca pe un prunc şi L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de întinăciune.

TROPARUL Naşterii Domnului:

     "Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărita lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie."

CONDACUL Naşterii Domnului:
     "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci."

Tot în această zi, pomenirea închinării magilor.
     În vremurile de demult, era într-o ţară din Răsărit un prezicător numit Valaam, care a prezis multe şi a spus şi acestea: "Va răsări o stea din Iacob şi va zdrobi căpeteniile Moabului". Prezicerea aceasta a fost lăsată moştenire celorlalţi prezicători şi ei au făcut-o cunoscută şi împăraţilor din Răsărit. Şi aşa a ajuns prezicerea şi la aceşti trei magi, care se uitau pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învăţaţi şi cunoscători de stele, când au văzut pe cer că o stea nu merge ca celelalte stele de la răsărit la apus, ci de la miazănoapte la miazăzi, au cunoscut că această stea arată naşterea unui mare împărat. Şi au mers după stea până la Ierusalim şi au întrebat: "Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce S-a născut, că am văzut steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui?". Şi auzind împăratul Irod s-a tulburat. A chemat în ascuns pe magi şi le-a spus:
     "Duceţi-vă şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc; dacă îl veţi găsi, vestiţi-mă, ca să mă duc şi eu să mă închin Lui". Spunea aceasta ca să afle unde este şi să-L omoare. Apoi a chemat pe cărturari şi i-a întrebat: "Unde spune Scriptura că Se va naşte Hristos?". Ei i-au spus: "în Betleemul Iudeii!". De la Irod magii au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor şi a stat deasupra locului unde era Pruncul. Şi intrând au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în genunchi, I s-au închinat şi i-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. La porunca îngerului nu s-au mai dus la Irod, ci s-au întors în ţara lor pe altă cale. Irod, văzând că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi a trimis oştile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos. Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu şi a spus lui Iosif: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt". Şi Iosif a făcut aşa. A luat Pruncul şi pe Mama Lui şi s-a dus în Egipt.

Tot în această zi, pomenirea păstorilor care au văzut pe Domnul.

Celui născut în peşteră slavă I se cuvine în vecii vecilor.   Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro

6 Decembrie - Sfantul Ierarh Nicolae

In  ziua  a  sasea  din  luna  decembrie  ,  Biserica Ortodoxa  din Romania  il  praznuieste  pe  Sfantul  Ierarh  Nicolae,  arhiepiscopul  Mirei Lichiei  si  facatorului  de minuni.

     Cel între sfinţi Părintele nostru Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu după multă vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae.

     Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată Istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

     Pe lângă acestea a făcut încă şi alte minuni. A păstorit dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.
     Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu şi-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelşugare bine celor ce au nevoie şi-i izbăveşte de tot felul de primejdii şi nevoi, Căci şi acum, ca şi atunci, Acelaşi Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.
 

     In calatoria prin Sfintele Locuri, Sfantul Nicolae, cu picioarele goale si cu capul neacoperit, printre altele a calcat pe Muntele Golgotei, la Pestera Sfantului Ioan Botezatorul, intr-o alta pestera aproape de Vifleem unde se afla o traditie sigura ca Sfanta Fecioara a stat ascunsa cu Fiul Sau si cu Sfantul Iosif.

     Indeplinind voia Domnului el merge sa locuiasca la Mira pe coasta Mediteranei (astazi Demre, Turcia), unde dupa o noapte de priveghere si rugaciuni episcopii locului, in prezenta multimii adunate, il hirotonesc episcop. El se inconjoara de oameni invatati si credinciosi in religie, spre rezolvarea problemelor de doctrina, desavarsire spirituala si ceremonii crestinesti. Faima sfinteniei si minunilor sale, cum au fost invierea celor doi tineri scolari, sau inmultirea painei si vinului, s-a raspandit repede.

     A suferit persecutii, prigonire, intemnitare in lanturi, biciuire, dar nu a renuntat la credinta, la marturisirea lui Hristos.

     A trecut la imparatia cerului in anul 340, iar moastele lui au fost aduse in anul 1087, de la Mira la Bari in Sudul Italiei.

     Prin straduinta unui calator valah, mana dreapta a Sfantului Nicolae a fost daruita Mitropoliei din Bucuresti. Voievodul Mihai Viteazu a ferecat sfintele moaste cu aur, argint si nestemate si le-a daruit Manastirii Sf. Gheorghe Nou din centrul Bucurestiului, unde se afla si acum.     In fiecare an pe 6 decembrie, moastele Sfantului Ierarh Nicolae din Mira Lichiei sunt scoase in pridvorul bisericii pentru pelerinajul fara de sfarsit al cresinilor, veniti chiar din indepartate locuri.

     A participat la Sinodul de la Niceea (325), unde s-au pus bazele Simbolului Credintei , Crezul.

Rugaciune  catre Sfantul Nicolae

     O, preabunule parinte Nicolae, pastorul si invatatorul celor ce alearga cu credinta catre a ta folosire si cu fierbinte rugaciune te cheama pe tine, sarguieste degrab a le ajuta; izbaveste turma lui Hristos de lupii cei ce o rapesc pe ea, si toate partile crestinesti le ocroteste si le pazeste prin sfintele tale rugaciuni de galcevile lumesti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie si de razboiul cel dintre noim, de foamete, de potop, de sabie, de boala si de moarte grabnica; si precum ai miluit pe cei trei barbati care sedeau in temnita si i-ai izbavit pe ei de mania imparatului si de taierea sabiei, asa ne miluieste si pe noi cei ce cu mintea, cu cuvintul si cu lucrul suntem intru intunericul pacatelor si ne izbaveste de mania lui Dumnezeu si de chinul cel vesnic ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila si cu harul lui Hristos, Dumnezeu sa ne dea viata lina si fara de pacat, ca sa vietuim in veacul acesta, si de partea starii de-a stanga sa ne izbaveasca, si in partea de-a dreapta, impreuna cu toti sfintii, sa ne invredniceasca.

     Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro/