Inaltarea lui Hristos intru slava si
sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii
Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit
treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o
pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni
interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa
din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.
Inaltarea cu trupul la cer este o marturie a faptului ca omul a fost creat pentru vesnicie, caci Fiul nu Se infatiseaza Tatalui numai ca Dumnezeu, ci si ca Om.
Hristos prin Inaltarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. El sade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar si locuieste in inima celor ce-L iubesc. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi.
Inaltarea cu trupul la cer este o marturie a faptului ca omul a fost creat pentru vesnicie, caci Fiul nu Se infatiseaza Tatalui numai ca Dumnezeu, ci si ca Om.
Hristos prin Inaltarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. El sade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar si locuieste in inima celor ce-L iubesc. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu