În această lună, ziua a patra, pomenirea cuviosului părintelui
nostru Isidor Pelusiotul.
Sfântul Isidor era egiptean de neam, şi era cunoscut ca fecior de părinţi
binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu, fiind totodată rudenie cu Teofil şi cu
Chiril, arhiepiscopii Alexandriei. Înaintând el mult în învăţătura de carte şi
în înţelepciunea dumnezeiască şi în cea lumească, a lăsat iubitorilor de
învăţătură multe scrieri minunate şi vrednice de pomenire. Şi lăsându-şi avuţia
lui de tot felul şi strălucirea neamului ca şi fericirea vieţii, a venit la
muntele Pelusion şi s-a făcut monah. Acolo nevoindu-se şi cugetând la Dumnezeu,
a luminat cu dumnezeieştile lui cuvinte toată lumea, întărind pe cei ce
săvârşeau fapte bune, şi dojenind pe cei neascultători cu ascuţişul cuvintelor
dumnezeieşti, îi întorcea spre fapta cea bună; încă şi pe împăraţi către folosul
lumii îi povăţuia şi îi sfătuia. Şi ca să spunem pe scurt, tuturor celor ce-l
întrebau, cuvintele dumnezeieştii Scripturi. Şi astfel bine trăind, şi
dumnezeieşte purtându-se, şi-a sfârşit viaţa sa, la adânci bătrâneţi.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru
Nicolae Mărturisitorul, studitul.
Acest cuvios s-a născut în insula Creta, şi vrând ca să vadă pe o rudenie a
lui cu numele Teofan, s-a dus la Constantinopol. Aflându-l pe acesta în
Mănăstirea Studiţilor, unde trăia laolaltă cu ceilalţi fraţi, s-a îmbrăcat şi el
în schimă. Şi dobândind toată duhovnicească învăţătură şi învăţând cu
de-amănuntul care sunt semnele petrecerii călugăreşti şi ajungând prin viaţa lui
la cele mai înalte fapte bune, a fost hirotonit după aceea preot. Nu a trecut
însă prea multă vreme şi acest fericit Nicolae a fost condamnat la surghiun
împreună cu sfântul Teodor, igumenul Mănăstirii Studiţilor. În urmă au fost
chemaţi din surghiun amândoi, şi au fost bătuţi cu vine de bou, din porunca
împăratului Leon Armeanul, luptătorul împotriva sfintelor icoane, deoarece se
închinau sfintelor icoane; după aceea au fost aruncaţi în temniţă. Apoi fiind
din nou întrebaţi şi mărturisind cu aceeaşi hotărâre închinarea la sfintele
icoane, iarăşi au fost bătuţi, puşi în lanţuri şi aruncaţi în temniţă. Rămânând
acolo trei ani, luptându-se cu foamea şi cu setea şi cu goliciunea, de acolo au
fost trimişi la Smirna, unde iarăşi au fost bătuţi şi aruncaţi în temniţă, unde
li s-au pus picioarele în butuci. După trecere de douăzeci de luni de la
aceasta, a murit Leon Armeanul şi atunci fericiţii fiind sloboziţi din temniţă,
s-au dus la Calcedon şi acolo întâlnindu-se cu fericitul Nichifor, patriarhul
Constantinopolului, au petrecut împreună cu el. Dar când după Leon Armeanul a
venit la împărăţie Mihail Travlul, luptător împotriva sfintelor icoane, atunci
sfinţii au fost din nou izgoniţi la Prusa şi de acolo la Acrita, ce se află
lângă Calcedon, unde mult pătimitorul Teodor s-a mutat către Domnul. Iar după ce
a murit Mihail Travlul şi a ajuns la împărăţie Teofil, fiul său, iarăşi s-a
pornit prigoanî asupra dreptcredincioşilor închinători la sfintele icoane. După
ce s-a stins din viaţă şi Teofil, a ajuns la împărăţie drept credincioasa
împărăteasă Teodora, împreună cu fiul Mihail. Şi atunci s-a făcut pace
statornică între dreptcredincioşi. Mai târziu, ajungând împărat Vasile Macedon,
acesta, cu multe îndemnuri, a înduplecat pe cuviosul şi mult pătimitorul Nicolae
şi l-a aşezat igumen la Mănăstirea Studiţilor. Deci într-acest fel şi cu atâtea
lupte petrecându-şi viaţa timp de şaptezeci şi cinci de ani, acest sfinţit
părinte, şi de multe rele pătimiri fiind chinuit, s-a odihnit în pace.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic
Avramie, episcopul Arvilului din Persia.
În anul al cincilea al prigoanei ce s-a făcut în Persia împotriva
credincioşilor, a fost prins de mai marele magilor, şi sfântul Avramie, care era
episcopul uneia din cetăţile Persiei, numită Arvil, şi a fost silit să se lepede
de Hristos şi să se închine soarelui. Dar fericitul Avramie, zicea mai marelui
magilor: nenorocitule şi ticălosule, cum nu te temi a mă îndemna să fac cele ce
nu se cuvin? Este, oare, cu putinţă să las pe Făcătorul soarelui şi al tuturor
făpturilor şi să mă închin soarelui, care este făcut de Dumnezeu? Aceste cuvinte
au tulburat foarte pe tiran împotriva sfântului; şi îndată a poruncit să fie
bătut cu toiege. Şi mai-marele magilor văzând că suferea vitejeşte şi că se şi
ruga pentru cei ce-l băteau, zicând: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta,
că nu ştiu ce fac", a poruncit să i se taie capul cu sabia. Şi s-a săvârşit
sfântul Avramie, în satul ce se zice Telman, tăindu-i-se capul cu sabia. http://www.noutati-ortodoxe.ro
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu