În această lună, ziua a noua, pomenirea sfântului mucenic
Nichifor.
Sfântul Nichifor a trăit pe vremea împăraţilor Valerian şi Galin, şi era om
de jos. El avea ca prieten pe un preot al Bisericii creştine, cu numele de
Sapriciu, care din îndemn diavolesc, s-a pornit cu ură asupra sfântului Nichifor
şi-i purta pizmă. Însă când Sapriciu a fost prins de slujitorii idolilor şi
supus la multe chinuri, sfântul Nichifor a trimis la el mijlocitori, cerându-i
iertare, dar acesta nu a voit să audă de rugăciunile lui. Dar când sfântul
Nichifor a văzut că duc pe Sapriciu să-i taie capul, a alergat şi a căzut la
picioarele lui, cerându-i iertare. Şi, aducându-i aminte de poruncile lui
Hristos privitoare la dragostea creştină, Sapriciu nu l-a ascultat. Şi, trecând
prin multe chinuri şi apropiindu-se de cunună şi de răsplată, ca unul care urma
să fie junghiat pentru Hristos, Sapriciu n-a primit să-i dea sfântului Nichifor
iertare şi dezbrăcat fiind de ajutorul lui Dumnezeu, a zis călăilor: lăsaţi-mă,
că voi aduce jertfă idolilor. Atunci sfântul Nichifor, văzând aceasta s-a dat pe
sine călăilor, şi mărturisind pe faţă pe Hristos, i s-a tăiat capul din porunca
tiranului, luând îndată răsplata dragostei pe care se nevoia să o plinească
pentru Dătătorul dragostei, Hristos.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru
Roman Cilicianul.
Acest cuvios Roman, fiind cilician de neam din cetatea Rosos s-a nevoit
pentru fapta bună în Antiohia. Căci făcându-şi o căscioară în afară de zidurile
cetăţii, la o margine, se nevoia sihăstreşte fără a întrebuinţa foc şi fără a
avea lumină de lumânare. Hrană avea pâine şi sare; băutură, apă de izvor; avea
haină de peri de capră; şi părul lung ajungea până la picioare. Şi mult dar i
s-a dat lui de la Dumnezeu: că a vindecat multe boli grele, şi multe femei
sterpe prin rugăciunile lui au dobândit prunci. Şi astfel bine nevoindu-se a
adormit în pace.
Tot în aceastã zi, pomenirea sfinţilor mucenici Marcel
episcopul Siciliei, Filagriu episcopul Ciprului şi Pangratiu episcopul
Tavromeniei.
Aceşti sfinţi au fost câteşitrei ucenici ai sfântului apostol Petru. Şi încă
de pe când umbla Hristos cu trupul pe pământ şi făcea minuni, Marcel auzind, s-a
dus de la Antiohia la Ierusalim, împreună cu Pangratiu, ca să-L vadă. Pangratiu
de atunci făcându-se cunoscut sfântului Petru, după înălţarea lui Hristos, i-a
urmat lui Petru şi, fiind făcut de acesta episcop al Tavromeniei şi slujitor al
lui Hristos, a fost omorât pe ascuns de eleni. Iar Marcel, fiind hirotonisit de
asemenea episcop al Siciliei şi pe mulţi din necredincioşi întorcându-i către
Domnul, s-a săvârşit din viaţă. Tot astfel şi Filagriu, ajungând arhiereu la
Cipru, şi învăţând şi acolo în numele lui Hristos şi multe chinuri suferind
pentru adevărata credinţă, s-a mutat către Domnul. http://www.noutati-ortodoxe.ro
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu