Numerii - A Patra Carte a lui Moise

Biblia - Vechiul Testament

Numerii - A Patra Carte a lui Moise

CAPITOLUL 1
Luptatorii lui Israel.
l. In ziua intai a lunii a doua din anul al doilea dupa iesirea Israelitilor din pamantul Egiptului, a grait Domnul cu Moise in cortul adunarii, in pustiul Sinai, si a zis:
2. “Numarati toata obstea fiilor lui Israel dupa semintiile lor, dupa familiile lor si dupa numele lor, om cu om.
3. Tot barbatul de la douazeci de ani in sus, tot cel ce poate iesi la oaste in Israel, sa se numere de tine si de Aaron si sa se randuiasca in tabara lui.
4. Dar cu voi sa mai fie din fiecare semintie cate un om, care e cel mai de seama in neamul sau.
5. Iata numele barbatilor care vor fi cu voi: din Ruben: Elitur, fiul lui Sedeur;
6. Din Simeon: Selumiel, fiul lui Turisadai;
7. Din Iuda: Naason, fiul lui Aminadab;
8. Din Isahar: Natanael, fiul lui Tuar;
9. Din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;
10. Din fiii lui Iosif: Elisama, fiul lui Amihud, din Efraim; si Gamaliel, fiul lui Pedatur, din Manase;
11. Din Veniamin: Abidan, fiul lui Ghedeon;
12. Din Dan: Ahiezer, fiul lui Amisadai;
13. Din Aser: Paghiel, fiul lui Ocran;
14. Din Gad: Eliasaf, fiul lui Raguel;
15. Din Neftali: Ahira, fiul lui Enan.
16. Acestia sunt barbatii alesi ai obstii, capii semintiilor parintilor lor, capeteniile peste mii in Israel”.
17. Luand deci Moise si Aaron pe barbatii acestia, care au fost numiti pe numele lor,
18. Au adunat toata obstea in ziua intai a lunii a doua din anul al doilea si au inscris, dupa spitele neamului lor, pe toti barbatii de la douazeci de ani in sus pe semintii, pe familii si pe numele lor, om cu om.
19. Numaratoarea aceasta a facut-o Moise in pustiul Sinai, cum ii poruncise Domnul.
20. Fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
21. S-au numarat in semintia lui Ruben patruzeci si sase de mii cinci sute.
22. Fiii lui Simeon, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
23. S-au numarat in semintia lui Simeon cincizeci si noua de mii trei sute.
24. Fiii lui Gad, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
25. S-au numarat in semintia lui Gad patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci.
26. Fiii lui Iuda, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
27. S-au numarat in semintia lui Iuda saptezeci si patru de mii sase sute.
28. Fiii lui Isahar, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de ia douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
29. S-au numarat in semintia lui Isahar cincizeci si patru de mii patru sute.
30. Fiii lui Zabulon, dupa semintiile lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
31. S-au numarat in semintia lui Zabulon cincizeci si sapte de mii patru sute.
32. Fiii lui Iosif: fiii lui Efraim, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
33. S-au numarat in semintia lui Efraim patruzeci de mii cinci sute.
34. Fiii lui Manase, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
35. S-au numarat in semintia lui Manase treizeci si doua de mii doua sute.
36. Fiii lui Veniamin, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
37. S-au numarat in semintia lui Veniamin treizeci si cinci de mii patru sute.
38. Fiii lui Dan, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
39. S-au numarat in semintia lui Dan, saizeci si doua de mii sapte sute.
40. Fiii lui Aser, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
41. S-au numarat in semintia lui Aser patruzeci si una de mii cinci sute.
42. Fiii lui Neftali, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste,
43. S-au numarat in semintia lui Neftali cincizeci si trei de mii patru sute.
44. Acestia sunt cei care au intrat la numaratoarea facuta de Moise si Aaron si de cei doisprezece barbati, capeteniile lui Israel, cate un barbat de fiecare semintie, dupa neamul stramosesc.
45. Deci toti fiii lui Israel de la douazeci de ani in sus, buni de oaste, care au intrat la numaratoare, dupa familiile lor,
46. Au fost sase sute trei mii cinci sute cincizeci.
47. Iar levitii, dupa semintia parintilor lor, n-au fost numarati intre ei.
48. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
49. “Vezi ca semintia lui Levi sa n-o bagi la numaratoare si sa nu-i numeri pe fiii lui Levi cu fiii lui Israel;
50. Ci randuieste pe leviti la cortul adunarii si le incredinteaza toate lucrurile lui si toate cate sunt in el. Ei sa poarte cortul si toate lucrurile lui, sa slujeasca in el si sa isi aseze tabara imprejurul lui.
51. Cand va fi sa plece cortul, levitii sa-l stranga, si cand va fi sa se opreasca, levitii sa-l aseze; iar de se va apropia unul strain, sa fie omorat.
52. Fiii lui Israel sa poposeasca fiecare in tabara sa si fiecare sub steagul sau si in cetele lor.
53. Iar levitii sa-si aseze tabara aproape, imprejurul cortului adunarii, ca sa nu vina mania asupra obstii fiilor lui Israel; si sa strajuiasca levitii la cortul adunarii”.
54. Si au facut fiii lui Israel toate cate poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut.

CAPITOLUL 2
Tabara poporului lui Israel.
1. Atunci a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
2. “Fiii lui Israel sa poposeasca fiecare langa steagul sau, in preajma semnelor familiei sale, si sa-si aseze taberele inaintea cortului marturiei si imprejurul lui.
3. Intai, spre rasarit, sa poposeasca steagul taberei lui Iuda, cu cetele sale, cu Naason, fiul lui Aminadab, capetenia fiilor lui Iuda,
4. Si cu ostenii sai in numar de saptezeci si patru de mii sase sute.
5. Alaturi sa poposeasca semintia lui Isahar, cu Natanael, fiul lui Tuar, capetenia fiilor lui Isahar,
6. Si cu ostenii sai in numar de cincizeci si patru de mii patru sute.
7. Mai departe va poposi semintia lui Zabulon, cu Eliab, fiul lui Helon, capetenia fiilor lui Zabulon,
8. Cu ostenii sai in numar de cincizeci si sapte de mii patru sute.
9. Toti acestia in numar de o suta optzeci si sase de mii patru sute, care tin de tabara lui Iuda, sa plece intai.
10. Spre miazazi sa se aseze tabara lui Ruben, cu cetele sale si Elitur, fiul lui Sedeur, capetenia fiilor lui Ruben,
11. Si cu ostenii sai in numar de patruzeci si sase de mii cinci sute.
12. Langa el va poposi semintia lui Simeon, cu Selumiel, fiul lui Turisadai, capetenia fiilor lui Simeon,
13. Si cu ostenii sai in numar de cincizeci si noua de mii trei sute.
14. Dupa acesta va poposi semintia lui Gad, cu Eliasaf, fiul lui Raguel, capetenia fiilor lui Gad,
15. Si cu ostenii sai in numar de patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci.
16. Toti acestia cu luptatorii lor in numar de o suta cincizeci si una de mii patru sute cincizeci, care tin de tabara lui Ruben, randuiti in tabere, vor pleca in randul al doilea.
17. Dupa aceea, cand va pleca cortul adunarii, tabara levitilor va fi in mijlocul taberelor si precum au poposit asa sa si plece, fiecare la randul sau si sub steagul sau.
18. Spre apus va poposi tabara lui Efraim cu cetele sale si cu Elisama, fiul lui Amihud, capetenia fiilor lui Efraim,
19. Si cu ostenii sai in numar de patruzeci de mii cinci sute.
20. Langa ea se va aseza semintia lui Manase cu Gamaliel, fiul lui Pedatur, capetenia fiilor lui Manase,
21. Si cu ostenii sai in numar de treizeci si doua de mii doua sute.
22. Dupa acesta semintia lui Veniamin cu Abidan, fiul lui Ghedeon, capetenia fiilor lui Veniamin,
23. Si cu ostenii lui in numar de treizeci si cinci de mii patru sute.
24. Toti acestia cu luptatorii lor in numar de o suta opt mii o suta, care tin de tabara lui Efraim, vor pleca in al treilea rand, asezati in cete.
25. La miazanoapte se va aseza tabara lui Dan cu cetele sale si cu Ahiezer, fiul lui Amisadai, capetenia fiilor lui Dan,
26. Si cu ostenii sai in numar de saizeci si doua de mii sapte sute.
27. Langa el isi va aseza tabara semintia lui Aser, cu Paghiel, fiul lui Ocran, capetenia fiilor lui Aser,
28. Si cu ostenii sai in numar de patruzeci si una de mii cinci sute.
29. Mai departe isi va aseza tabara semintia lui Neftali cu Ahira, fiul lui Enan, capetenia fiilor lui Neftali,
30. Si cu ostenii sai in numar de cincizeci si trei de mii patru sute.
31. Toti acestia cu luptatorii lor in numar de o suta cincizeci si sapte de mii sase sute, care tin de tabara lui Dan, sa plece la urma sub steagurile lor si randuiti in cete”.
32. Acestia sunt fiii lui Israel care au intrat la numaratoare dupa familiile lor. Toti, cati au intrat la numaratoare pe tabere si pe cete, erau sase sute trei mii cinci sute cincizeci.
33. Iar levitii nu s-au numarat cu ei, dupa cum poruncise Domnul lui Moise.
34. Si au facut fiii lui Israel toate cate poruncise Domnul lui Moise: asa se asezau in tabere sub steagurile lor si asa purcedeau fiecare cu semintia sa si cu familia sa.

CAPITOLUL 3
Levitii si slujba lor.
1. Iata acum spita neamului lui Aaron si a lui Moise, din timpul cand a grait Domnul cu Moise pe Muntele Sinai, si iata numele fiilor lui Aaron:
2. Nadab, intaiul nascut, Abiud, Eleazar si Itamar.
3. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoti miruiti, care au fost sfintiti, ca sa slujeasca cele ale preotiei.
4. Insa Nadab s: Abiud au murit inaintea fetei Domnului, cand au adus foc strain inaintea fetei Domnului in pustiul Sinai, neavand copii, si au ramas preoti numai Eleazar si Itamar cu tatal lor Aaron.
5. Atunci a grait Domnul cu Moise si a zis:
6. “Ia semintia lui Levi si o pune la indemana lui Aaron preotul, ca sa-l ajute in slujba lui.
7. Sa fie de paza in locul lui si in locul fiilor lui Israel la cortul adunarii; sa faca slujbele la cort;
8. Sa pastreze toate lucrurile cortului adunarii, sa strajuiasca in locul fiilor lui Israel si sa faca slujbele la cort.
9. Da pe leviti la indemana lui Aaron, fratele tau, si fiilor lui, preotilor; sa-Mi fie daruiti Mie dintre fiii lui Israel.
10. Iar lui Aaron si fiilor lui incredinteaza-le cortul adunarii, ca sa-si pazeasca datoria lor preoteasca si toate cele de la jertfelnic si de dupa perdea; iar de se va apropia cineva strain, sa fie omorat”.
11. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
12. “Iata, Eu am luat din fiii lui Israel pe leviti in locul tuturor intailor nascuti, in locul tuturor celor ce se nasc intai in Israel si aceia vor fi in locul acestora.
13. Levitii sa fie ai Mei, caci toti intai-nascutii sunt ai Mei. In ziua cand am lovit pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, atunci Mi-am sfintit pe toti intai-nascutii lui Israel de la om pana la dobitoc si acestia sa fie ai Mei. Eu sunt Domnul”.
14. Iarasi a grait Domnul cu Moise, in pustiul Sinai, si a zis:
15. “Numara pe fiii lui Levi, dupa familiile lor, dupa neamurile lor; pe toti cei de parte barbateasca, de la o luna in sus sa-i numeri”.
16. Si i-au numarat Moise si Aaron, dupa cuvantul Domnului, cum le poruncise Domnul.
17. Iata dar care sunt fiii lui Levi, dupa numele lor: Gherson, Cahat si Merari.
18. Iar numele fiilor lui Gherson, dupa neamurile lor, sunt: Libni si Simei.
19. Fiii lui Cahat, dupa neamurile lor, sunt: Amram, Ithar, Hebron si Uziel.
20. Fiii lui Merari, dupa neamurile lor, sunt: Mahli si Musi. Acestea sunt neamurile lui Levi, dupa familiile lor.
21. Din Gherson au iesit neamul lui Libni si neamul lui Simei: aceste neamuri sunt din Gherson.
22. Socotindu-se la numar tot cel de parte barbateasca, de la o luna in sus, s-au numarat in neamul lui Gherson sapte mii cinci sute.
23. Fiii lui Gherson trebuia sa se aseze cu tabara in urma cortului, spre asfintit.
24. Eliasaf, fiul lui Lael, era capetenia familiei fiilor lui Gherson.
25. Fiii lui Gherson la cortul adunarii aveau sa pazeasca cortul si acoperisul lui, perdeaua de la usa cortului adunarii,
26. Perdelele curtii, perdeaua de la intrarea curtii celei dimprejurul cortului si jertfelnicului, franghiile si toate uneltele lor.
27. Din Cahat a iesit familia lui Amram, familia lui Ithar, familia lui Hebron si familia lui Uziel: aceste familii sunt din Cahat.
28. Socotindu-se la numar tot cel de parte barbateasca, de la o luna in sus, s-au numarat in neamul acesta opt mii trei sute. Ei pazeau locasul sfant.
29. Familiile fiilor lui Cahat trebuia sa-si aseze tabara langa cort, in partea de miazazi;
30. Iar capetenie in familiile neamului lui Cahat era Eltafan, fiul lui Uziel.
31. In paza lor se afla chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul, vasele sfinte, care se intrebuinteaza la slujbe, si perdeaua cu toate ale ei.
32. Capetenie peste capeteniile levitilor era Eleazar, fiul preotului Aaron , care era randuit sa privegheze pe cei ce aveau in pastrare locasul sfant.
33. Din Merari au iesit familia lui Mahli si familia lui Musi; aceste familii sunt din Merari.
34. Socotindu-se la numar tot cel de parte barbateasca de la o luna in sus, s-au numarat in neamul acesta sase mii doua sute;
35. Iar capetenie peste familiile din neamul lui Merari era Turiel, fiul lui Abihael. Acestia trebuia sa-si aseze tabara langa cort, in partea de miazanoapte.
36. In paza fiilor lui Merari s-au randuit scandurile dimprejurul cortului, parghiile lui, stalpii lui, postamentele acestora, si toate lucrurile si uneltele lor,
37. Stalpii curtii din toate partile ei, postamentele lor, tarusii curtii si franghiile ei.
38. Iar in partea de dinainte a cortului adunarii, spre rasarit, trebuia sa-si aseze tabara Moise si Aaron si fiii acestuia, carora li se incredintase paza locasului sfant in locul fiilor lui Israel. Iar de se va apropia vreun strain, sa fie omorat.
39. Deci toti levitii numarati, pe care i-au numarat Moise si Aaron, cum poruncise Domnul, dupa neamurile lor, parte barbateasca, de la o luna in sus, au fost douazeci si doua de mii.
40. Apoi a zis Domnul catre Moise: “Socoteste pe tot barbatul intai-nascut dintre fiii lui Israel, de la o luna in sus, si ia numarul numelor lor.
41. Si in locul tuturor intai-nascutilor ai fiilor lui Israel, sa iei pentru Mine pe leviti. Eu sunt Domnul. Si vitele levitilor sa le iei in locul a tot intai-nascutului din vitele fiilor lui Israel”.
42. Si a numarat Moise, dupa cum ii poruncise Domnul, pe toti intai-nascutii dintre fiii lui Israel;
43. Si intai-nascutii de parte barbateasca de la o luna in sus, dupa numarul numelor, au fost toti douazeci si doua de mii doua sute saptezeci si trei.
44. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
45. “Ia pe leviti in locul tuturor intai-nascutilor fiilor lui Israel si vitele levitilor in locul vitelor lor, si sa fie levitii ai Mei. Eu sunt Domnul!
46. Iar ca rascumparare pentru cei doua sute saptezeci si trei de intai-nascuti ai fiilor lui Israel, care trec peste numarul levitilor,
47. Sa iei cate cinci sicli de cap, socotind cate douazeci de ghere intr-un siclu, dupa siclul sfant,
48. Si argintul acesta sa-l dai lui Aaron si fiilor lui, ca rascumparare pentru cei ce prisosesc peste numarul lor”.
49. Si adunand Moise argintul de rascumparare pentru intai-nascutii lui Israel, care treceau peste numarul levitilor,
50. S-au gasit o mie trei sute saizeci si cinci de sicli, dupa siclul sfant.
51. Si a dat Moise argintul de rascumparare, pentru cei ce prisoseau, lui Aaron si fiilor lui, dupa cuvantul Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise.

CAPITOLUL 4
Slujbe deosebite ale levitilor si numarul lor.
1. Si a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
2. “Numara din fiii lui Levi pe fiii lui Cahat, dupa neamurile si dupa familiile lor, pe toti cei buni de slujba,
3. De la treizeci de ani in sus pana la cincizeci de ani, ca sa lucreze la cortul adunarii.
4. Slujba fiilor lui Cahat la cortul adunarii va fi sa duca sfanta sfintelor.
S. Cand va pleca tabara, sa intre Aaron si fiii lui, sa ia perdeaua despartitoare intre sfanta si sfanta sfintelor, sa inveleasca cu ea chivotul legii;
6. Sa puna apoi un acoperamant de piei vinete, iar pe deasupra aceluia sa arunce un invelis de lana albastra si sa puna parghiile la chivot.
7. Apoi sa astearna pe masa painilor punerii inainte o fata de masa violeta si sa puna pe ea blidele, talerele, oalele si cupele cele pentru turnat, si painile ei pururea sa fie pe ea.
8. Peste acestea sa puna o poala purpurie, iar pe deasupra ei sa puna un acoperamant de piele vanata si sa-i puna parghiile.
9. Sa ia apoi o imbracaminte violeta si sa acopere sfesnicul si candelele lui, clestele lui, plutele lui, si toate vasele cele pentru untdelemn, care se intrebuinteaza la el.
10. Sa-l acopere pe el si toate uneltele lui cu un acoperamant de piei vinete si sa-l puna pe nasalie.
11. Peste jertfelnicul cel de aur sa puna o imbracaminte violeta, sa-l acopere cu un acoperamant de piei vinete si apoi sa-i aseze parghiile in verigi.
12. Sa ia toate lucrurile cele pentru slujba, care se intrebuinteaza la slujba in locasul sfant, si sa le puna in invelisuri de lana violeta, sa le acopere cu acoperaminte de piei vinete si sa le puna pe nasalie.
13. Dupa aceea sa curete jertfelnicul de cenusa, sa-l acopere cu o imbracaminte violeta,
14. Sa puna pe el toate vasele lui, care se intrebuinteaza la el in timpul slujbei: clestele, furculitele, lopetile, oalele si toate vasele jertfelnicului, sa-l acopere cu un acoperamant de piei vinete si sa-i puna parghiile. Sa ia apoi o imbracaminte violeta si sa acopere baia si postamentul ei; sa puna pe deasupra lor un acoperamant vanat de piele si sa le puna pe nasalie.
15. Dupa aceea Aaron si fiii lui, inainte de plecarea taberei la drum, vor strange tot cortul si vor inveli toate lucrurile locasului sfant, iar fiii lui Cahat vor veni sa le ia; dar nu trebuie sa se atinga ei de sfanta sfintelor, ca sa nu moara. Aceste lucruri ale cortului sa le duca fiii lui Cahat.
16. Eleazar, fiul preotului Aaron, va fi supraveghetor peste untdelemnul pentru sfesnic, aromatele de tamaiat, darul zilnic de paine si mirul; va avea si supraveghere peste tot cortul si peste cate sunt in el si in locasul sfant si peste toate lucrurile”.
18. “Sa nu lasati sa se stinga samanta neamului lui Cahat dintre leviti.
19. Iata ce trebuie sa le faceti, ca sa traiasca si sa nu moara, cand se vor apropia de sfanta sfintelor: sa vina Aaron si fiii lui si sa puna pe fiecare la slujba lui si la sarcina lui;
20. Dar ei sa nu vina sa priveasca la cele sfinte, cand le invelesc, ca sa nu moara”.
21. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
22. “Numara si pe fiii lui Gherson, pe familii si pe neamuri, de la treizeci de ani pana la cincizeci de ani;
23. Si sa numeri pe toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii.
24. Iata slujba familiilor lui Gherson, adica ce au de facut si de dus:
25. Sa duca acoperisurile cortului, cortul adunarii, acoperisul lui, acoperisul cel de piei vinete, care e pe deasupra lor, perdeaua, care se atarna la usa cortului adunarii,
26. Perdeaua de la poarta curtii, panzele curtii celei dimprejurul cortului si a jertfelnicului, franghiile lor si toate lucrurile lor de slujba si tot ce este de facut la ele sa faca ei.
27. Toate slujbele fiilor lui Gherson la ducerea poverilor si la toate lucrarile lor trebuie sa se faca dupa porunca lui Aaron si a fiilor lui si lor sa le incredintati spre pastrare tot ceea ce au ei de dus.
28. Acestea sunt slujbele fiilor lui Gherson la cortul adunarii si acestea li se vor incredinta spre pastrare sub. supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
29. Pe fiii lui Merari, iar sa-i numeri, dupa neamurile si dupa familiile lor,
30. De la treizeci de ani in sus pana la cincizeci de ani. Sa numeri pe toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii.
31. Iata ce sa duca ei, dupa slujba lor la cortul adunarii: scandurile cortului cu parghiile lor, stalpii lui cu postamentele lor, funiile cortului cu tarusii lor;
32. Stalpii curtii de pe toate laturile ei cu postamentele lor, tarusii curtii cu franghiile lor, toate uneltele lor si tot ce tine de ele. Sa numarati pe nume toate lucrurile ce sunt datori sa duca.
33. Aceasta-i slujba neamului fiilor lui Merari si tot ce au sa faca la cortul adunarii, sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron”.
34. Atunci au numarat Moise si Aaron cu capeteniile obstii pe fiii lui Cahat dupa neamurile si dupa familiile lor,
35. De la treizeci de ani in sus pana la cincizeci de ani, pe toti cei buni de slujba, ea sa lucreze la cortul adunarii.
36. Si s-au gasit la numaratoare, dupa familiile lor, doua mii sapte sute cincizeci.
37. Acesta este numarul fiilor lui Cahat, toti cei buni de slujba la cortul adunarii, pe care i-au numarat Moise si Aaron, dupa porunca Domnului, data prin Moise.
38. S-au numarat apoi fiii lui Gherson, dupa neamurile si dupa familiile lor,
39. De la treizeci de ani in sus, pana la cincizeci de ani, toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii.
40. Si s-au gasit la numaratoare, dupa neamurile si dupa familiile lor, doua mii sase sute treizeci.
41. Acesta este numarul fiilor lui Gherson, toti cei buni de slujba la cortul adunarii, pe care i-au numarat Moise si Aaron, dupa porunca Domnului.
42. S-a numarat dupa aceea si neamul fiilor lui Merari, dupa rudeniile si dupa familiile lor,
43. De la treizeci de ani in sus, pana la cincizeci de ani, toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii.
44. Si s-au gasit la numaratoare, dupa neamul lor si dupa familii, trei mii doua sute.
45. Acesta este numarul fiilor lui Merari, pe care i-au numarat Moise si Aaron, dupa porunca Domnului, data prin Moise.
46. Toti levitii, numarati de Moise si de Aaron si de capeteniile lui Israel, dupa neamurile si dupa familiile lor,
47. De la treizeci de ani in sus, pana la cincizeci de ani, toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii si sa-l duca,
48. S-au gasit la numaratoare opt mii cinci sute optzeci.
49. Si dupa porunca Domnului, data prin Moise, s-au randuit fiecare la lucrul sau si la slujba sa, si au fost numarati, cum poruncise Domnul lui Moise.

CAPITOLUL 5
Curatirea taberei. Felurite jertfe.
l. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Porunceste fiilor lui Israel sa scoata din tabara pe toti leprosii, pe toti cei ce au scurgere si pe toti cei intinati prin atingere de mort.
3. De la barbat pana la femeie sa-i scoateti si sa-i trimiteti afara din tabara, ca sa nu pangareasca taberele lor, in mijlocul carora locuiesc Eu”.
4. Si au facut asa fiii lui Israel: i-au scos afara din tabara. Cum poruncise Domnul lui Moise, asa au facut fiii lui Israel.
5. Si a grait Domnul lui Moise si a zis:
6. “Spune fiilor lui Israel: Daca un barbat sau o femeie va face vreun pacat fata de un om, si prin aceasta va pacatui impotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela,
7. Sa-si marturiseasca pacatul ce a facut si sa intoarca deplin aceea prin ce a pacatuit si sa mai adauge la aceea a cincea parte si sa dea aceluia fata de care a pacatuit.
8. Daca insa omul acela nu va avea mostenitor, caruia sa se dea cele pentru greseala, atunci sa le dea Domnului si vor fi ale preotului, pe langa berbecul de curatire, cu care acesta il va curati.
9. Toata parga din toate darurile fiilor lui Israel, pe care le aduc ei la preot, sa fie ale lui.
10. Orice lucru afierosit sa fie al lui; si orice va da cineva preotului este al lui”.
11. Si a grait Domnul lui Moise si a zis:
12. “Graieste fiilor lui Israel si zi catre ei: De va gresi femeia unui barbat si-l va insela,
13. Si va dormi cineva cu ea in pat, si lucrul va fi ascuns de barbatul ei, si ea se va spurca pe ascuns, si nu vor fi martori impotriva ei, nici nu va fi prinsa asupra faptului;
14. De va cadea asupra barbatului duhul indoielii banuind pe femeia sa, vinovata fiind aceasta, sau de va cadea asupra lui duhul indoielii si va banui femeia sa, nevinovata fiind:
15. Sa-si aduca barbatul femeia sa la preot si sa aduca jertfa pentru ea a zecea parte de efa de faina de orz, dar sa nu toarne deasupra untdelemn, nici sa puna tamaie, pentru ca acesta este dar de banuiala, dar de amintire, care aminteste vinovatia;
16. Iar preotul sa o aduca si sa o puna inaintea Domnului.
17. Apoi sa ia preotul apa curata de izvor intr-un vas de lut, sa ia tarana din pamant de dinaintea cortului adunarii si sa o puna in apa.
18. Dupa aceea sa puna preotul femeia inaintea Domnului, sa descopere capul femeii si sa-i dea in maini darul de pomenire, darul de banuiala, iar preotul sa aiba in maini apa cea amara, care aduce blestemul.
19. Apoi sa jure preotul femeia si sa-i zica: Daca n-a dormit nimeni cu tine si tu nu te-ai spurcat si n-ai calcat credinciosia catre barbatul tau, nevatamata sa fii de aceasta apa amara care aduce blestem;
20. Iar de te-ai abatut, fiind maritata, si te-ai spurcat, de a dormit cineva cu tine, afara de barbatul tau,
21. Atunci sa dea Domnul sa fii de blestem si de ocara in poporul tau; sa faca Domnul ca sanul tau sa cada si sa se umfle pantecele tau.
22. Si apa aceasta, care aduce blestem, sa intre inauntrul tau, ca sa ti se umfle pantecele si sa-ti cada sanul tau. Iar femeia sa zica: Amin, amin!
23. Apoi sa scrie preotul juramintele acestea pe hartie, sa le moaie in apa cea amara,
24. Si sa dea femeii sa bea apa amara aducatoare de blestem, si va inghiti ea apa aducatoare de blestem spre vatamarea ei.
25. Dupa aceea sa ia preotul din mainile femeii darul de paine cel pentru banuiala si sa ridice acest dar inaintea Domnului si sa-l duca la jertfelnic.
26. Sa ia apoi preotul cu pumnul o parte din darul de amintire, s-o arda pe jertfelnic si dupa aceasta sa dea femeii sa bea apa.
27. Dupa ce va bea apa cea amara a blestemului, daca ea va fi necurata si daca va fi inselat pe barbatul sau, se va umfla pantecele ei si sanul ei va cadea si va fi femeia aceea blestemata in poporul sau.
28. Iar daca femeia nu s-a spurcat, ci va fi curata, nevatamata va ramane si va naste copii.
29. Aceasta este randuiala pentru femeia banuita, care, fiind maritata, s-ar abate si s-ar spurca,
30. Sau pentru omul, asupra caruia ar cadea duhul geloziei si ar banui pe femeia sa. Atunci sa puna el pe femeie inaintea fetei Domnului si sa faca preotul cu ea dupa legea aceasta.
31. Si va fi barbatul curat de pacat, iar femeia aceea isi va purta pacatul ei”.

CAPITOLUL 6
Nazireii. Forma binecuvantarii.
1. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Vorbeste fiilor lui Israel si zi catre ei: Daca barbat sau femeie va hotari sa dea fagaduinta de nazireu, ca sa se afieroseasca nazireu Domnului,
3. Sa se fereasca de vin si de sichera; otet de vin si otet de sichera sa nu bea si nimic din cele facute din struguri sa nu bea; nici struguri proaspeti sau uscati sa nu manance.
4. In toate zilele, cat va fi nazireu, sa nu manance, nici sa bea vreo bautura facuta din struguri, de la sambure pana la pielita.
5. In toate zilele fagaduintei sale de nazireu sa nu treaca brici pe capul sau; pana la implinirea zilelor, cate a afierosit Domnului, este sfant si trebuie sa creasca parul pe capul lui.
6. In toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine sa fie nazireul Domnului, sa nu se apropie de trup mort:
7. Cand va muri tatal sau, sau mama sa, sau fratele sau, sau sora sa, sa nu se spurce prin atingerea de ei, pentru ca afierosirea lui Dumnezeu este pe capul lui.
8. In toate zilele cat va fi nazireu, este sfantul Domnului.
9. De va muri insa cineva langa el fara de veste si de naprasna, si prin aceasta isi va intina capul sau de nazireu, sa-si tunda capul sau in ziua curatirii sale;
10. In ziua a saptea sa se tunda, iar in ziua a opta sa aduca preotului doua turturele sau doi pui de porumbel, la usa cortului adunarii,
11. Si preotul sa aduca o pasare jertfa pentru pacat, iar pe cealalta ardere de tot, si sa-l curete de spurcarea cea prin atingerea de trupul mort si sa-i sfinteasca in ziua aceea capul lui.
12. Apoi sa-si inceapa din nou zilele sale de nazireu, afierosite Domnului, si sa aduca un berbec de un an jertfa de iertare, iar zilele dinainte sunt pierdute, pentru ca nazireatul a fost intinat.
13. Iata legea cea pentru nazireu: cand se vor implini zilele lui de nazireu, sa se aduca la usa cortului adunarii;
14. Sa aduca darul sau Domnului: un miel de un an, fara meteahna, ardere de tot; o mioara de un an, fara meteahna, jertfa pentru pacat, si un berbec de un an, fara meteahna, jertfa de impacare,
15. Si un paner cu azime de faina de grau, framantate cu untdelemn, si cu turte nedospite, unse cu untdelemn, cu darul lor de paine si cu turnarea lor.
16. Pe acestea le va infatisa preotul inaintea Domnului, va savarsi jertfa lui pentru pacat si arderea de lot a lui.
17. Berbecul il va aduce Domnului jertfa de impacare cu panerul cel de azime; si va aduce preotul prinosul lui de paine si turnarea lui.
18. Si isi va tunde nazireul la intrarea cortului adunarii capul sau de nazireu si va lua parul capului sau de nazireu si-l va pune pe focul cel de sub jertfa de impacare.
19. Apoi va lua preotul soldul cel fiert al berbecului, o paine nedospita si o turta nedospita din paner si le va pune nazireului pe maini, dupa ce acesta si-a tuns capul de nazireu,
20. Si sa inalte preotul acestea, leganandu-le inaintea Domnului. Aceasta sfintenie sa fie a preotului pe langa pieptul leganat si pe langa soldul inaltat. Dupa aceasta nazireul poate sa bea vin.
21. Iata randuiala cea pentru nazireul care a dat fagaduinta si jertfa ce trebuie sa aduca el Domnului pentru nazireatul sau, pe langa ceea ce-i ingaduiesc mijloacele lui. Dupa fagaduinta sa, pe care o va da, asa sa faca, dupa cele legiuite pentru nazireatul sau”.
22. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
23. “Spune lui Aaron si fiilor lui si le zi: Asa sa binecuvantati pe fiii lui Israel si sa ziceti catre ei:
24. Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca!
25. Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca!
26. Sa-Si intoarca Domnul fala Sa catre tine si sa-li daruiasca pace!
27. Asa sa cheme numele Meu asupra fiilor lui Israel si Eu, Domnul, ii voi binecuvanta”.

CAPITOLUL 7
Jertfe si daruri ale capeteniilor lui Israel la sfintirea cortului.
l. Cand a asezat Moise cortul si l-a miruit si l-a sfintit pe el si toate lucrurile lui, jertfelnicul si toate obiectele lui, si le-a miruit si le-a sfintit,
2. Atunci au venit cele douasprezece capetenii ale lui Israel, capii familiilor lor, mai-marii semintiilor, care supravegheasera numaratoarea,
3. Si au adus Domnului darurile lor, sase care acoperite si doisprezece boi, cate un car de fiecare doua capetenii si cate un bou de fiecare capetenie si le-au adus inaintea cortului.
4. A grait Domnul lui Moise zicand:
5. “Primeste-le de la ei, ca sa fie pentru facerea lucrarilor trebuitoare la cortul adunarii si le da levitilor, potrivit cu felul slujbei fiecaruia”.
6. Si Moise, luand carele si boii, le-a dat levitilor:
7. Doua care si patru boi a dat fiilor lui Gherson, dupa slujba lor;
8. Patru care si opt boi a dat fiilor lui Merari, dupa slujba lor, sub povata lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
9. Iar fiilor lui Cahat nu le-a dat, pentru ca slujba lor era de a duce lucrurile sfinte, pe care trebuia sa le poarte pe umeri.
10. Au mai adus capeteniile jertfe pentru sfintirea jertfelnicului, in ziua miruirii lui, si au infatisat capeteniile prinoasele lor inaintea jertfelnicului.
11. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Cate o capetenie pe fiecare zi sa aduca prinosul sau pentru sfintirea jertfelnicului”.
12. In ziua intai a adus darul sau Naason, fiul lui Aminadab, capetenia semintiei lui Iuda.
13. si darul lui a fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
14. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
15. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot;
16. Un tap, jertfa pentru pacat;
17. Iar ca jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acestea au fost darurile lui Naason, fiul lui Aminadab.
18. In ziua a doua a adus Natanael, fiul lui Tuar, capetenia semintiei lui Isahar.
19. Acesta a adus dar din partea sa: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
20. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
21. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot;
22. Un tap, jertfa pentru pacat;
23. Iar ca jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea au fost darurile lui Natanael, fiul lui Tuar.
24. In ziua a treia a adus capetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon.
25. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
26. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
27. Un vitel, un berbec si un miel de un an ardere de tot;
28. Un tap, jertfa pentru pacat;
29. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Eliab, fiul lui Helon.
30. In ziua a patra a adus capetenia fiilor lui Ruben, Elitur, fiul lui Sedeur.
31. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
32. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
33. Un vitel, un berbec si un miel de un an, pentru ardere de tot;
34. Un tap, jertfa pentru pacat;
35. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Elitur, fiul lui Sedeur.
36. In ziua a cincea a adus capetenia fiilor lui Simeon, Selumiel, fiul lui Turisadai.
37. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
38. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
39. Un vitel, un berbec si un miel de un an, pentru ardere de tot;
40. Un tap, jertfa pentru pacat;
41. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Selumiel, fiul lui Turisadai.
42. In ziua a sasea a adus capetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Raguel.
43. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
44. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
45. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot;
46. Un tap, jertfa pentru pacat;
47. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Eliasaf, fiul lui Raguel.
48. In ziua a saptea a adus capetenia fiilor lui Efraim, Elisama, fiul lui Amihud.
49. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
50. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
51. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot;
52. Un tap, jertfa pentru pacat;
53. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Elisama, fiul lui Amihud.
54. In ziua a opta a adus capetenia fiilor lui Manase, Gamaliel, fiul lui Pedatur.
55. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
56. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
57. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot;
58. Un tap, jertfa pentru pacat;
59. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Gamaliel, fiul lui Pedatur.
60. In ziua a noua a adus capetenia fiilor lui Veniamin, Abidan, fiul lui Ghedeon.
61. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
62. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
63. Un vitel, un berbec si un miel de un an, pentru ardere de tot;
64. Un jap, jertfa pentru pacat;
65. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Abidan, fiul lui Ghedeon.
66. In ziua a zecea a adus capetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amisadai.
67. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci sicli si o cupa de argint de saptezeci sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
68. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
69. Un vitel, un berbec si un miel de un an, pentru ardere de tot;
70. Un jap, jertfa pentru pacat;
71. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Ahiezer, fiul lui Amisadai.
72. In ziua a unsprezecea a adus capetenia fiilor lui Aser, Paghiel, fiul lui Ocran.
73. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
74. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
75. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru arderea de tot;
76. Un tap, jertfa pentru pacat;
77. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Paghiel, fiul lui Ocran.
78. In ziua a douasprezecea a adus capetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan.
79. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa;
80. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme;
81. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot;
82. Un tap, jertfa pentru pacat;
83. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Ahira, fiul lui Enan.
84. Acestea au fost darurile din partea capeteniilor lui Israel, aduse la sfintirea jertfelnicului, in ziua miruirii lui: douasprezece blide de argint, douasprezece cupe de argint, douasprezece cadelnite de aur,
85. Avand fiecare blid o suta treizeci sicli de argint si fiecare cupa cate saptezeci de sicli; deci argintul tot in aceste vase a fost doua mii patru sute sicli, dupa siclul sfant;
86. Douasprezece cadelnite de aur, pline cu miresme, de cate zece sicli fiecare, dupa siclul sfant; deci tot aurul cadelnitelor a fost o suta douazeci de sicli;
87. Pentru arderi de tot au fost: doisprezece vitei din vitele mari, doisprezece berbeci si doisprezece miei de un an si impreuna cu ei prinosul de paine si turnarea lor; doisprezece tapi, jertfa pentru pacat;
88. Iar pentru jertfa de impacare au fost: douazeci si patru de boi, saizeci de berbeci, saizeci de tapi si saizeci de miei de un an, fara meteahna. Acestea au fost darurile la sfintirea jertfelnicului, dupa miruirea lui.
89. Cand a intrat Moise in cortul adunarii, ca sa graiasca cu Domnul, a auzit un glas, care-i graia de sus de pe chivotul legii, dintre cei doi heruvimi. Glasul acela graia cu el.

CAPITOLUL 8
Sfintirea levitilor.
1. Atunci a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Vorbeste cu Aaron si-i spune: Cand vei pune candelele in sfesnic, ca sa lumineze partea cea dinaintea lui, sa aprinzi in el sapte candele”.
3. Si a facut Aaron asa: a aprins in sfesnic, ca sa lumineze partea cea din fata lui, sapte candele, cum poruncise Domnul lui Moise.
4. Iata cum era facut sfesnicul: fusul lui de aur era lucrat din ciocan; florile lui toate erau tot din ciocan. Dupa modelul pe care il aratase Domnul lui Moise, asa s-a facut sfesnicul.
5. Si a grait cu Moise Domnul si i-a zis:
6. “Ia pe leviti din mijlocul fiilor lui Israel si-i curata;
7. Si ca sa-i cureti, sa faci cu ei asa: sa-i stropesti cu apa curatirii, sa-si rada cu briciul tot trupul lor, sa-si spele hainele si vor fi curati.
8. Apoi ei sa ia un vitel si prinosul de paine, faina de grau, amestecata cu untdelemn; iar tu sa mai iei un vitel, jertfa pentru pacat.
9. Adu dupa aceea pe leviti inaintea cortului adunarii, unde vei aduna toata obstea fiilor lui Israel.
10. Sa se apropie levitii inaintea Domnului si fiii lui Israel sa-si puna mainile pe leviti;
11. Iar Aaron sa afieroseasca pe leviti inaintea Domnului, din partea fiilor lui Israel, ca sa faca ei slujba Domnului.
12. Apoi levitii sa-si puna mainile pe capetele viteilor si tu sa aduci unul jertfa pentru pacat, iar pe celalalt ardere de tot Domnului pentru curatirea levitilor.
13. Pune apoi pe leviti inaintea Domnului si inaintea lui Aaron si inaintea fiilor lui si-i adu dar Domnului.
14. Asa vei osebi pe leviti de fiii lui Israel, ca vor fi ai Mei.
15. Dupa aceea vor merge levitii sa slujeasca la cortul adunarii, dupa ce ii vei curati si ii vei afierosi Domnului;
16. Caci Imi sunt dati Mie dintre fiii lui Israel in locul tuturor celor intai-nascuti, care deschide orice pantece;
17. Caci al Meu este tot intai-nascutul lui Israel, de la om pana la dobitoc, pentru ca Mi i-am sfintit Mie in ziua cand am lovit in pamantul Egiptului pe toti intai-nascutii;
18. Si in locul tuturor intai-nascutilor fiilor lui Israel am luat pe leviti;
19. Si i-am dat pe leviti dar lui Aaron si fiilor lui dintre fiii lui Israel, ca sa slujeasca pentru fiii lui Israel, la cortul adunarii si sa se roage pentru fiii lui Israel, ca sa nu-i ajunga pe fiii lui Israel vreo urgie, cand s-ar apropia de locasul sfant”.
20. Moise si Aaron si toata obstea fiilor lui Israel au facut cu levitii cum poruncise Domnul lui Moise pentru leviti; asa au facut cu ei fiii lui Israel.
21. S-au curatit deci levitii si si-au spalat hainele, iar Aaron a savarsit sfintirea lor inaintea Domnului si s-a rugat pentru ei, ca sa fie curati.
22. Dupa aceea au intrat levitii sa-si faca slujbele lor la cortul adunarii, inaintea lui Aaron si inaintea fiilor lui. Cum poruncise Domnul lui Moise pentru leviti, asa au facut cu ei.
23. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
24. “Aceasta este legea levitilor: de la douazeci si cinci de ani in sus sa intre sa lucreze la cortul adunarii;
25. Iar la cincizeci de ani sa inceteze si sa nu mai lucreze.
26. De acolo inainte sa ajute fratilor lor a strajui la cortul adunarii, dar de lucrat sa nu mai lucreze. Asa sa faci cu levitii, ca fiecare sa fie la slujba lui de paznic”.

CAPITOLUL 9
Pastile. Stalpul de nor si de foc.
1. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise in pustiul Sinai, in anul al doilea dupa iesirea din Egipt, in luna intai, si a zis:
2. “Spune fiilor lui Israel sa faca Pastile la vremea randuita pentru ele:
3. In ziua de paisprezece a lunii intai, spre seara, sa le faca la vremea lor, dupa legea lor si dupa regulile lor sa le savarsiti”.
4. Si a spus Moise fiilor lui Israel sa faca Pastile:
5. Si au facut ei Pastile in luna intai, in ziua a paisprezecea, spre seara, in pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise asa au facut fiii lui Israel.
6. Dar erau si oameni necurati, care se atinsesera de trup de om mort, si nu puteau sa savarseasca Pastile in ziua aceea. Acestia au venit in ziua aceea la Moise si Aaron,
7. Si le-au spus oamenii aceia: “Noi suntem necurati, pentru ca ne-am atins de trup de om mort; do ce sa nu fim lasati sa aducem Domnului dar la vremea cea randuita pentru fiii lui Israel?”
8. Iar Moise a zis catre ei: “Stati aici, ca am sa ascult ce porunceste Domnul pentru voi!”
9. A grait Domnul lui Moise si a zis:
10. “Spune fiilor lui Israel: Daca cineva din voi sau din urmasii vostri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe in calatorie, sau intre neamuri straine, si acela sa faca Pastile Domnului.
11. Dar sa le faca in ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, si sa le manance cu azime si cu ierburi amare;
12. Sa nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele sa nu le zdrobeasca; si sa le savarseasca dupa toata randuiala Pastilor.
13. Iar omul curat, care nu se afla departe in calatorie si nu va face Pastile, sufletul acela sa se starpeasca din poporul sau, ca n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela isi va purta pacatul sau.
14. De va trai la voi vreun strain sa faca si el Pastile Domnului: dupa legea Pastilor sl dupa randuiala lor sa le faca. O singura lege sa fie si pentru voi si pentru strain”.
15. In ziua cand a fost asezat cortul, nor a acoperit cortul adunarii, si de seara pana dimineata a fost deasupra cortului, ca o vedere de foc.
16. Asa era totdeauna: ziua il acoperea un nor si noaptea o vedere de foc.
17. Cand se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau si in locul unde se oprea norul, acolo poposeau cu tabara fiii lui Israel.
18. Dupa porunca Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabara lor si dupa porunca Domnului plecau; tot timpul cat norul statea deasupra cortului, stateau si ei cu tabara.
19. Cand insa norul statea multa vreme deasupra cortului, urmau acestui semn al Domnului si fiii lui Israel si nu plecau.
20. Cateodata se intampla ca norul sa stea numai putina vreme deasupra cortului: dupa glasul Domnului se opreau si dupa porunca Lui plecau la drum.
21. Cateodata norul statea numai de seara pana dimineata, iar dimineata se ridica norul; atunci plecau si ei; sau statea norul o zi si o noapte, si cand se ridica, plecau si ei;
22. Sau de umbrea norul deasupra cortului doua zile, sau o luna, sau un an, fiii lui Israel stateau si nu plecau la drum; iar cand se ridica el, atunci plecau,
23. Ca din porunca Domnului se opreau si din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul Domnului, dupa porunca data de Domnul prin Moise.

CAPITOLUL 10
Trambitele de argint. Calatoria Israelitilor.
1. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Fa-ti doua trambite de argint; din ciocan sa le faci, ca sa fie pentru chemarea obstii si pentru plecarea taberei.
3. De se va trambita din ele, se va aduna toata obstea la usa cortului adunarii.
4. De se va trambita numai din una, se vor aduna la tine toate capeteniile cele mai mari ale lui Israel.
5. Cand veti insoti sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre rasarit.
6. Cand veti insoti a doua oara sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre miazazi. Cand veti insoti a treia oara sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre mare. Cand veti insoti a patra oara sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre miazanoapte. Sa insotiti sunetele cu strigate numai pentru plecare.
7. Iar cand chemati adunarea, sa sunati, dar sa nu insotiti sunetele cu strigate.
8. Din trambite vor suna preotii, fiii lui Aaron: aceasta-i pentru voi lege vesnica din neam in neam.
9. Cand veti merge la razboi, in pamantul vostru, impotriva vrajmasilor care navalesc asupra voastra, insotiti sunetele de trambita cu strigate si veti fi pomeniti inaintea Domnului Dumnezeului vostru si veti fi izbaviti de vrajmasii vostri.
10. In ziua voastra de bucurie, la sarbatorile voastre si la lunile noi ale voastre, sa trambitati din trambite la arderile de tot ale voastre si la jertfele voastre de impacare si prin aceasta veti fi pomeniti inaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.
11. In anul al doilea, in luna a doua, in douazeci ale lunii, s-a ridicat norul de deasupra cortului adunarii;
12. Si au plecat fiii lui Israel din pustiul Sinai dupa taberele lor si s-a oprit norul in pustiul Paran.
13. Aceasta a fost intaia plecare, dupa porunca lui Dumnezeu, data prin Moise.
14. Intai s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Iuda cu cetele lor si peste cetele lor era Naason, fiul lui Aminadab.
15. Peste cetele semintiei lui Isahar era Natanael, fiul lui Tuar;
16. Iar peste cetele semintiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
17. Apoi s-a ridicat cortul si au plecat fiii lui Gherson si fiii lui Merari, care duceau cortul.
18. Dupa aceea s-a ridicat steagul taberei lui Ruben cu cetele sale; peste cetele lui era Elitur, fiul lui Sedeur;
19. Peste cetele semintiei lui Simeon era Selumiel, fiul lui Turisadai;
20. Iar peste cetele semintiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel.
21. Dupa aceea au plecat fiii lui Cahat, care duceau lucrurile sfinte, caci cortul trebuia sa fie asezat inainte de sosirea lor.
22. Apoi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Efraim cu cetele lor; peste cetele lui era Elisama, fiul lui Amihud.
23. Peste cetele fiilor semintiei lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedatur;
24. Iar peste cetele fiilor semintiei lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon.
25. Dupa toate taberele, cel din urma a fost ridicat steagul taberei fiilor lui Dan cu cetele sale; peste cetele lui era Ahiezer, fiul lui Amisadai;
26. Peste cetele semintiei fiilor lui Aser era Paghiel, fiul lui Ocran;
27. Iar peste cetele semintiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28. Aceasta era randuiala in care mergeau fiii lui Israel cu taberele lor. Si asa au plecat.
29. Atunci a zis Moise catre Hobab fiul lui Raguel, madianitul, socrul lui Moise: “Noi plecam la locul acela, de care a zis Domnul: Voua vi-l voi da. Hai cu noi si-ti vom face bine, caci Domnul a grait bine de Israel”.
30. Acela insa a zis catre el: “Nu merg, ci ma duc in tara mea si la neamul meu”.
31. Dar Moise a zis: “Nu ne parasi, pentru ca tu stii cum ne asezam noi taberele in pustie si vei fi ochiul nostru.
32. Daca mergi cu noi, binele ce ni-l va face Domnul, il vom face si noi tie”.
33. Plecand ei de la muntele Domnului, au mers trei zile; iar chivotul legii Domnului a mers inaintea lor cale de trei zile, ca sa aleaga pentru ei loc de odihna.
34. Norul Domnului ii umbrea ziua, cand plecau de la popas.
35. Cand se ridica chivotul, ca sa plece la drum, Moise zicea: “Scoala, Doamne, si sa se risipeasca vrajmasii Tai si sa fuga de la fata Ta cei ce Te urasc pe Tine!”
36. Iar cand se oprea chivotul, el zicea: “Intoarce-Te, Doamne, la miile si zecile de mii ale lui Israel!”

CAPITOLUL 11
Pedeapsa poporului pentru lacomie.
l. Poporul insa incepu sa carteasca in auzul Domnului, iar Domnul auzind, se aprinse mania Lui, izbucni intre ei foc de la Domnul si incepu a mistui marginile taberei.
2. Atunci a strigat poporul catre Moise, iar Moise s-a rugat Domnului si a incetat focul.
3. De aceea s-a numit locul acela: Tabeera, adica ardere, caci acolo a fost aprins intre ei focul de la Domnul.
4. Strainii, dintre ei, incepura sa-si arate poftele si sedeau cu ei si fiii lui Israel si plangeau, zicand: “Cine ne va hrani cu carne?
5. Caci ne aducem aminte de pestele, pe care-l mancam in Egipt in dar, de castraveti si de pepeni, de ceapa, de praz si de usturoi;
6. Acum insa sufletul nostru tanjeste; nimic nu mai este inaintea ochilor nostri decat numai mana”.
7. Iar mana era ca samanta de coriandru si infatisarea ei era ca infatisarea cristalului.
8. Poporul se ducea si o aduna, o rasneau in rasnite sau o pisau in piua, o fierbeau in caldari si faceau din ea turte; iar gustul ei era ca gustul turtelor cu untdelemn.
9. Cand cadea noaptea roua pe tabara, atunci cadea peste ea si mana.
10. Moise insa auzea cum plangea fiecare prin familiile sale si la usa cortului sau, si s-a aprins tare mania Domnului si s-a mahnit Moise.
11. Atunci a zis Moise catre Domnul: “De ce intristezi pe robul Tau si de ce oare n-am aflat mila inaintea ochilor Tai, caci ai pus asupra mea sarcina a tot poporul acesta?
12. Oare eu am zamislit tot poporul acesta si oare eu l-am nascut, de-mi zici: Ia-l in sanul tau, cum ia doica pe copil, si-l du in pamantul pe care cu juramant l-am fagaduit parintilor lui?
13. De unde sa iau si sa dau eu carne la tot poporul acesta? Caci plang inaintea mea si. zic: Da-ne carne sa mancam!
14. Eu singur nu voi putea sa duc tot poporul acesta, ca acest lucru este greu pentru mine.
15. Daca faci asa cu mine, atunci mai bine omoara-ma, de am aflat mila inaintea ochilor Tai, ca sa nu mai vad necazul acesta”.
16. Atunci Domnul a zis catre Moise: “Aduna-Mi saptezeci de barbati, dintre batranii lui Israel, pe care-i stii tu ca sunt capetenii poporului si supraveghetorii lui, si du-i la cortul adunarii, ca sa stea cu tine acolo.
17. Ca Ma voi pogori acolo si voi vorbi cu tine si voi lua din duhul care este peste tine si voi pune peste ei ca sa duca ei cu tine sarcina poporului si sa nu o duci numai tu singur.
18. Iar poporului spune-i: Sa va curatiti pentru ziua de maine si veti avea carne, deoarece ati plans in auzul Domnului si ati zis: Cine ne va hrani cu carne? Ca ne era bine in Egipt; ca are sa va dea Domnul carne sa mancati si veti manca;
19. Si veti manca nu numai o zi, nici numai doua sau cinci zile, nici numai zece sau douazeci de zile,
20. Ci o luna intreaga veti manca pana va va da pe nas si va veti scarbi de ea, pentru ca ati dispretuit pe Domnul, Care este intre voi, si v-ati plans inaintea Lui si ati zis: La ce trebuia sa iesim noi din Egipt?”
21. Apoi a zis Moise: “In poporul acesta, in care ma aflu, sunt sase sute de mii de pedestri si Tu zici: Am sa le dau carne sa manance si vor manca o luna de zile!
22. Li se vor taia, oare, toate oile si toti boii, ca sa le ajunga? Sau tot pestele marii li se va aduna, ca sa-i indestuleze?”
23. Zis-a Domnul catre Moise: “Dar, oare, mana Domnului e scurta? Acum vei vedea de se va implini sau nu cuvantul Meu”.
24. Atunci a iesit Moise si a spus poporului cuvintele Domnului, a adunat saptezeci de barbati dintre batranii poporului si i-a pus imprejurul cortului.
25. Si S-a pogorat Domnul in nor si a vorbit cu el; si a luat din duhul care era peste el si a pus peste cei saptezeci de barbati capetenii. Indata insa cum a odihnit duhul peste ei, au inceput a prooroci, dar apoi au incetat.
26. Doi dintre barbati insa au ramas in tabara: pe unul il chema Eldad si pe celalalt il chema Medad. Si a odihnit si peste ei duhul, caci erau din cei inscrisi, dar nu venisera la cort, si au proorocit si ei acolo in tabara.
27. Atunci a alergat un tanar si a spus lui Moise, zicand: “Eldad si Medad proorocesc in tabara”.
28. Si raspunzand, Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, unul din alesii lui, a zis: “Domnul meu Moise, opreste-i!”
29. Moise insa i-a zis: “Nu cumva esti gelos pe mine? O, de ar fi toti prooroci in poporul Domnului si de ar trimite Domnul duhul Sau peste ei!”
30. Apoi s-a intors Moise in tabara impreuna cu batranii lui Israel.
31. Atunci s-a starnit vant de la Domnul, a adus prepelite dinspre mare si le-a presarat imprejurul taberei cale de o zi intr-o parte si cale de o zi in cealalta parte imprejurul taberei, strat gros aproape de doi coti de la pamant.
32. Atunci s-a sculat poporul si toata ziua si toata noaptea aceea si toata ziua urmatoare au adunat prepelite; si cine a adunat putin, tot a adunat zece cosuri si le-au intins imprejurul taberei.
33. Dar carnea era inca in gura lor si nu ispravisera inca de mancat, cand se aprinse mania Domnului asupra poporului, si a lovit Domnul poporul cu bataie foarte mare.
34. Si s-a pus numele locului aceluia: Chibrot-Hataava, adica mormintele poftei, caci acolo au ingropat pe poporul cel aprins de pofta.
35. Apoi a plecat poporul din Chibrot-Hataava la Haserot si s-a oprit in Haserot.

CAPITOLUL 12
Mariam pedepsita cu lepra.
1. Mariam si Aaron vorbeau insa impotriva lui Moise pentru femeia etiopianca, pe care o luase Moise, caci Moise era casatorit cu o etiopianca.
2. Ei ziceau: “Oare numai cu Moise a grait Domnul? N-a grait El, oare, si cu noi?” Si a auzit acestea Domnul.
3. Moise insa era omul cel mai bland dintre toti oamenii de pe pamant.
4. Atunci a zis Domnul fara de veste catre Moise si catre Aaron si catre Mariam: “Iesiti catesi trei la cortul adunarii”. Si au iesit tustrei.
5. Atunci S-a pogorat Domnul in stalpul cel de nor, a stat la usa cortului si a chemat pe Aaron si pe Mariam si au iesit amandoi.
6. Apoi a zis: “Ascultati cuvintele Mele: De este intre voi vreun prooroc al Domnului, Ma arat lui in vedenie si in somn vorbesc cu el.
7. Nu tot asa am grait si cu robul Meu Moise, - el este credincios in toata casa Mea:
8. Cu el graiesc gura catre gura, la aratare si aievea, iar nu in ghicituri, si el vede fata Domnului. Cum de nu v-ati temut sa cartiti impotriva robului Meu Moise?”
9. Si s-a aprins mania Domnului asupra lor si, departandu-Se Domnul,
10. S-a departat si norul de la cort si iata Mariam s-a facut alba de lepra, ca zapada. Si cand s-a uitat Aaron la Mariam, iata era leproasa.
11. Atunci a zis Aaron catre Moise: “Rogu-ma, domnul meu, sa nu ne socotesti greseala ca ne-am purtat rau si am pacatuit!
12. Nu ingadui dar sa fie Mariam ca cel nascut mort, al carui trup, la iesirea din pantecele mamei sale, este pe jumatate putred”.
13. Atunci a strigat Moise catre Domnul si a zis: “Dumnezeule, vindec-o!”
14. Domnul insa a zis catre Moise: “Daca tatal ei ar fi scuipat-o in obraz, oare n-ar fi trebuit sa se rusineze sapte zile? Asa dar sa fie inchisa sapte zile afara din tabara, dupa aceea sa intre>.
15. Si a sezut Mariam inchisa afara din tabara sapte zile si poporul n-a plecat la drum pana s-a curatit Mariam.

CAPITOLUL 13
Iscoadele trimise in Canaan.
l. Dupa aceasta a pornit poporul de la Haserot si a poposit in pustiul Paran.
2. Acolo a grait Domnul cu Moise si i-a zis:
3. “Trimite din partea ta oameni ca sa iscodeasca pamantul Canaanului pe care am sa-l dau Eu fiilor lui Israel spre mostenire; cate un om de fiecare semintie sa trimiti; insa acestia sa fie toti capetenii intre ei”.
4. Si i-a trimis pe acestia Moise din pustiul Paran, dupa porunca Domnului, si erau toti capetenii.
5. Iata acum si numele lor: Sammua, fiul lui Zahur, din semintia lui Ruben.
6. Safat, fiul lui Hori, din semintia lui Simeon;
7. Caleb, fiul lui Iefone, din semintia lui Iuda;
8. Igal, fiul lui Iosif, din semintia lui Isahar;
9. Osia, fiul lui Navi, din semintia lui Efraim;
10. Falti, fiul lui Rafu, din semintia lui Veniamin;
11. Gadiel, fiul lui Sodi, din semintia lui Zabulon;
12. Gadi, fiul lui Susi, din Manase, semintia lui Iosif;
13. Amiel, fiul lui Ghemali, din semintia lui Dan;
14. Setur, fiul lui Mihael, din semintia lui Aser;
15. Nahbi, fiul lui Vofsi, din semintia lui Neftali;
16. Gheuel, fiul lui Machi, din semintia lui Gad.
17. Acestea sunt numele barbatilor pe care i-a trimis Moise sa iscodeasca tara. Insa pe Osia, fiul lui Navi, Moise l-a numit Iosua.
18. Trimitandu-i pe acestia din pustiul Paran ca sa iscodeasca pamantul Canaanului, Moise le-a zis:
19. “Suiti-va din pustiul acesta si va urcati pe munte si cercetati ce pamant este si ce popor locuieste in el; de este tare sau slab, mult la numar sau putin;
20. Cum este tara pe care o locuieste: buna sau rea, cum sunt orasele in care traieste el: cu ziduri sau fara ziduri;
21. Cum este pamantul: gras sau slab, de sunt pe el copaci sau nu. Fiti curajosi si luati din roadele pamantului aceluia”. Aceasta se petrecea pe vremea coacerii strugurilor.
22. Si s-au dus ei si au cercetat pamantul de la pustiul Tin pana la Rehob, care vine langa Hamat.
23. De acolo au trecut in partea de miazazi a Canaanului si au mers pana la Hebron, unde traiau Ahiman, Sesai, si Talmai, copiii lui Enac. Hebronul fusese zidit cu sapte ani inaintea orasului egiptean Toan.
24. Apoi au venit pana in valea Escol, au cercetat-o si au taiat de acolo o vita de vie cu un strugure de poama si au dus-o doi pe parghie. Au mai luat de asemenea rodii si smochine.
25. Locul acesta l-au numit ei valea Escol, adica valea strugurelui, de la strugurele de poama pe care l-au taiat de acolo fiii lui Israel.
26. Si dupa ce au cercetat ei pamantul, s-au intors dupa patruzeci de zile
27. Si, mergand, au venit la Moise si la Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel, la Cades, in pustiul Paran, si le-au adus lor si intregii obsti vita si le-au aratat roadele pamantului aceluia.
28. Apoi le-au povestit si au zis: “Am fost in pamantul in care ne-ai trimis, pamantul in care curge miere si lapte si iata roadele lui.
29. Dar poporul care locuieste in el, este indraznet si orasele sunt intarite si foarte mari, ba si pe fiii lui Enac i-am vazut acolo.
30. Amalec locuieste in partea de miazazi a tarii; Heteii, Heveii, Iebuseii si Amoreii locuiesc in munti, iar Canaaneii locuiesc pe langa mare si pe langa raul Iordanului”.
31. Caleb insa a linistit poporul inaintea lui Moise, zicand: “Nu, ci sa mergem si sa-l cuprindem, pentru ca il vom putea birui!”
32. Iar oamenii cei ce fusesera cu el au zis: “Nu putem sa mergem impotriva poporului aceluia, pentru ca e mult mai puternic decat noi”.
33. Si au imprastiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pamantul pe care-l cercetasera, zicand: “Pamantul pe care l-am strabatut noi, ca sa-l vedem, este un pamant care mananca pe cei ce locuiesc in el si tot poporul, pe care l-am vazut acolo, sunt oameni foarte mari.
34. Acolo am vazut noi si uriasi, pe fiii lui Enac, din neamul uriasilor; si noua ni se parea ca suntem fata de ei ca niste lacuste si tot asa le paream si noi lor”.

CAPITOLUL 14
Pedeapsa poporului pentru cartire.
1. Atunci toata obstea a ridicat strigat si a plans poporul toata noaptea aceea;
2. Cartind impotriva lui Moise si a lui Aaron, toti fiii lui Israel si toata obstea au zis catre ei: “Mai bine era sa fi murit in pamantul Egiptului sau sa murim in pustiul acesta!
3. La ce ne duce Domnul in pamantul acela, ca sa cadem in razboi? Femeile noastre si copiii nostri vor fi prada. Nu ar fi, oare, mai bine sa ne intoarcem in Egipt?”
4. Apoi au zis unii catre altii: “Sa ne alegem capetenie si sa ne intoarcem in Egipt”.
5. Atunci au cazut Moise si Aaron cu felele la pamant inaintea intregii adunari a obstii fiilor lui Israel.
6. Iar Iosua, fiul lui Navi si Caleb al lui Iefone, care erau din cei ce cercetasera tara, si-au rupt hainele loz
7. Si au zis catre obstea fiilor lui Israel: “Pamantul, pe care l-am strabatut noi, este foarte, foarte bun;
8. De va fi Domnul bun cu noi, ne va duce in pamantul acela si ni-l va da noua; in pamantul acela izvoraste lapte si miere.
9. Deci nu va ridicati impotriva Domnului si nu va temeti de poporul pamantului aceluia, caci va ajunge mancarea noastra: ei n-au aparare, iar cu noi este Domnul. Nu va temeti de ei!”
10. Atunci toata obstea a zis: “Sa-i ucidem cu pietre!” Dar iata slava Domnului s-a aratat in nor tuturor fiilor lui Israel la cortul adunarii.
11. Si a zis Domnul catre Moise: “Pana cand Ma va supara poporul acesta si pana cand nu va crede el in Mine, cu toate minunile ce am facut in mijlocul lui?
12. Il voi lovi cu ciuma si-l voi pierde si te voi face pe tine si casa tatalui tau popor numeros si mai puternic decat acesta!”
13. Moise insa a zis catre Domnul: “Vor auzi de aceasta Egiptenii, din mijlocul carora ai scos Tu, cu puterea Ta, pe poporul acesta
14. Si vor spune locuitorilor pamantului acestuia, care au auzit, ca Tu, Doamne, Te afli in mijlocul poporului acestuia si Tu, Doamne, le dai sa Te vada fata catre fata, si ca Tu mergi inaintea lor, ziua in stalp de nor si noaptea in stalp de foc.
15. Iar daca Tu vei pierde pe poporul acesta, ca pe un om, atunci popoarele care au auzit de numele Tau vor zice:
16. Domnul n-a putut duce pe poporul acesta in pamantul pe care cu juramant l-a fagaduit sa-l dea lor si de aceea l-a pierdut in pustie.
17. Deci, inalta-se acum puterea Ta, Doamne, cum ai spus Tu, zicand:
18. Domnul este indelung-rabdator, mult-indurat si adevarat, iertand faradelegile, greselile si pacatele si nelasand nepedepsit, ci pedepseste nelegiuirile parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam.
19. Iarta pacatul poporului acestuia, dupa mare mila Ta, precum ai iertat Tu poporul acesta din Egipt si pana acum”.
20. Zis-a Domnul catre Moise: “Voi ierta, dupa cuvantul tau,
21. Dar viu sunt Eu si viu e numele Meu si de slava Domnului e plin tot pamantul:
22. Toti barbatii cati au vazut slava Mea si minunile pe care le-am facut in pamantul Egiptului si in pustie, si M-au ispitit pana acum de zeci de ori si n-au ascultat glasul Meu,
23. Nu vor vedea pamantul pe care Eu cu juramant l-am fagaduit parintilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu stiu ce este binele si ce este raul si tuturor nevarstnicilor, care nu judeca, acelora le voi da pamantul, iar toti cei ce M-au amarat nu-l vor vedea;
24. Iar pe robul Meu Caleb, il voi duce in pamantul in care a umblat si semintia lui il va mosteni, pentru ca in el a fost alt duh si pentru ca el s-a supus Mie.
25. Amalecitii si Canaaneii locuiesc pe vale; maine sa va intoarceti si sa va duceti in pustie, spre Marea Rosie”.
26. Si a mai grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
27. “Pana cand aceasta obste rea va carti impotriva Mea? Cartirea cu care fiii lui Israel cartesc impotriva Mea, o aud.
28. Deci, spune-le: Viu sunt Eu, zice Domnul! Dupa cum ati zis in auzul Meu, asa voi face cu voi:
29. In pustia aceasta vor cadea oasele voastre si voi toti cei numarati, de la douazeci de ani in sus, care ati cartit impotriva Mea, oricati ati fi la numar,
30. Nu veti intra in pamantul pentru care, ridicandu-Mi mana, M-am jurat sa va asez, ci numai Caleb, fiul lui Iefone, si Iosua, fiul lui Navi.
31. Pe copiii vostri, despre care voi ziceati ca vor ajunge prada vrajmasilor, ii voi duce acolo si ei vor cunoaste pamantul pe care voi l-ati nesocotit;
32. Iar oasele voastre vor cadea in pustia aceasta.
33. Copiii vostri vor rataci prin pustie patruzeci de ani si vor suferi pedeapsa pentru desfranarea voastra, pana vor cadea toate oasele voastre in pustie.
34. Dupa numarul celor patruzeci de zile, in care ati iscodit pamantul Canaan, veti purta pedeapsa pentru pacatele voastre patruzeci de ani, cate un an pentru fiecare zi, ca sa cunoasteti ce inseamna sa fiti parasiti de Mine.
35. Eu, Domnul, am grait! Si asa voi face cu toata obstea aceasta rea, care s-a ridicat impotriva Mea: in pustia aceasta vor pieri si vor muri toti!”
36. Si oamenii pe care-i trimisese Moise sa iscodeasca pamantul si care la intoarcere au intaratat impotriva lui toata obstea aceasta, raspandind zvonuri rele despre tara aceea,
37. Au murit loviti inaintea Domnului, pentru ca au raspandit zvonurile despre tara aceea.
38. Numai Iosua, fiul lui Navi, si Caleb, fiul lui Iefone, au ramas vii dintre barbatii aceia care fusesera sa iscodeasca tara Canaan.
39. Cuvintele acestea le-a spus Moise inaintea tuturor fiilor lui Israel si poporul s-a intristat foarte tare.
40. Sculandu-se ei deci dis-de-dimineata, s-au dus pe varful muntelui, zicand: “Iata, ne ducem la locul acela de care ne-a grait Domnul, caci am gresit!”
41. Moise insa le-a zis: “Pentru ce calcati porunca Domnului? Nu veti izbuti.
42. Nu va duceti, caci Domnul nu este intre voi si veti cadea inaintea vrajmasilor vostri;
43. Caci Amalecitii si Canaaneii sunt acolo inaintea voastra si veti cadea de sabie, pentru ca v-ati abatut de la Domnul si Domnul nu va fi cu voi”.
44. Dar ei au indraznit sa se urce pe varful muntelui; iar chivotul legii Domnului si Moise n-au parasit tabara.
45. Atunci s-au suit Amalecitii si Canaaneii care traiau in muntele acela si i-au infrant si i-au gonit pana la Horma si s-au intors in tabara.

CAPITOLUL 15
Felurite jertfe. Pedeapsa pentru calcarea zilei odihnei.
l. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Cand veti intra in pamantul vostru de locuit, pe care Eu il voi da voua,
3. Si cand veti face jertfe Domnului din oi sau din boi, ardere de tot, sau jertfa de fagaduinta sau de buna voie, sau cand veti face la sarbatorile voastre mireasma placuta Domnului,
4. Atunci cel ce aduce darul sau Domnului sa aduca jertfa de paine a zecea parte de efa de faina de grau curata, amestecata cu un sfert de hin de untdelemn,
5. Si vin pentru turnare, a patra parte de hin la ardere de tot sau la jertfa de fagaduinta, la fiecare miel va face la fel intru miros bine-placut Domnului.
6. Iar cand veti aduce berbec, adu jertfa de paine doua zecimi de efa de faina de grau curata, amestecata cu a treia parte de hin de untdelemn;
7. Si vin de turnare sa aduci a treia parte de hin, intru miros de buna mireasma Domnului.
8. Daca aduceti junc, ardere de tot, sau jertfa de fagaduinta, sau jertfa de impacare,
9. Atunci cu juncul sa aduci prinos de paine trei zecimi de efa de faina de grau, amestecata cu jumatate de hin de untdelemn.
10. Si vin pentru turnare, jumatate de hin la jertfa, intru miros de buna mireasma Domnului.
11. Asa sa faci totdeauna, cand aduci junc sau berbec, miel sau capra,
12. Dupa numarul jertfelor pe care le faceti; asa sa aduceti la fiecare, dupa numarul lor.
13. Tot bastinasul sa faca asa cand aduce jertfe de acestea intru mireasma placuta Domnului.
14. De va trai insa printre voi in pamantul vostru un strain si ar fi intre voi din neam in neam, si va voi sa aduca jertfa pentru miros placut Domnului, sa faca asa cum faceti voi.
15. Pentru voi obstea Domnului si pentru strainul care locuieste intre voi, o singura lege sa fie, lege vesnica din neam in neam. Cum sunteti voi asa sa fie si strainul inaintea Domnului.
16. O singura lege si aceleasi drepturi sa fie pentru voi si pentru strainul care locuieste la voi”.
17. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
18. “Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Cand veti intra in pamantul in care va duc,
19. Si veti manca painea tarii aceleia, sa inaltati prinos Domnului.
20. Parga din aluatul vostru sa inaltati dar Domnului o azima; dar s-o inaltati asa ca prinosul din arie;
21. Parga din aluatul vostru sa inaltati dar Domnului din neam in neam.
22. Daca insa veti gresi din nestiinta si nu veti implini toate poruncile acestea, pe care le-a rostit Domnul lui Moise,
23. Si tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise din ziua in care a inceput Domnul a va porunci, ?????
24. Daca greseala e din nebagarea de seama a obstii, atunci toata obstea sa aduca din cireada un junc fara meteahna, ardere de tot, intru miros bineplacut Domnului, cu dar de paine, cu turnarea lui dupa randuiala, si din turma de capre, un tap ca jertfa pentru pacat
25. Si se va ruga preotul pentru toata obstea fiilor lui Israel si li se va ierta, caci aceasta a fost greseala si ei au adus darul lor Domnului si jertfa pentru pacatul lor inaintea Domnului, pentru greseala lor.
26. Atunci se va ierta intregii obsti a fiilor lui Israel si strainului care traieste intre ei, pentru ca tot poporul a facut aceasta din nestiinta.
27. Daca vreun suflet a gresit din nestiinta, sa aduca o capra de un an jertfa pentru pacat
28. Si se va ruga preotul pentru sufletul care a facut pacat din nestiinta inaintea Domnului si va afla mila si i se va ierta.
29. Si pentru bastinasul din Israel si pentru strainul care traieste intre voi, o singura lege sa fie cand cineva va pacatui din nestiinta.
30. Iar daca cineva dintre bastinasi sau dintre straini va face ceva din indrazneala, acela huleste pe Domnul si sufletul lui se va starpi din poporul sau,
31. Caci a dispretuit cuvantul Domnului si a calcat poruncile Lui; sa se starpeasca sufletul acela si pacatul lui va fi asupra lui”.
32. Cand se aflau fiii lui Israel in pustiu, au gasit un om adunand lemne in ziua odihnei;
33. Si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel;
34. Si l-au pus sub paza, pentru ca nu era inca hotarat ce sa faca cu el.
35. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Omul acesta sa moara; sa fie ucis cu pietre de catre toata obstea fiilor lui Israel, afara din tabara!”
36. L-au scos deci toata obstea fiilor lui Israel afara din tabara si l-au ucis cu pietre toata obstea, afara din tabara, cum poruncise Domnul lui Moise.
37. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
38. “Vorbeste fiilor lui Israel si le spune sa-si faca ciucuri la poalele hainelor lor, din neam in neam, si pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor lor sa puna un siret de matase violeta.
39. Ciucurii acestia sa fie ca, uitandu-va la ei, sa va aduceti aminte de toate poruncile Domnului si sa le impliniti si sa nu umblati dupa inima voastra si dupa ochii vostri care va indeamna la desfranare;
40. Ca sa va aduceti aminte si sa pliniti toate poruncile Mele si sa fiti sfinti inaintea Dumnezeului vostru.
41. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din pamantul Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.

CAPITOLUL 16
Pedeapsa razvratitorilor.
1. Atunci Core, fiul lui Ithar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, cu Datan si cu Abiron, fiii lui Eliab, cu On, fiul lui Felet, din semintia lui Ruben, s-au sculat impotriva lui Moise,
2. Impreuna cu doua sute cincizeci de barbati, capetenii ale obstii fiilor lui Israel, oameni insemnati, care erau chemati la adunare.
3. Adunandu-se acestia impotriva lui Moise si Aaron, le-au zis: “Destul! Toata obstea si toti cei ce o alcatuiesc sunt sfinti si Domnul este intre ei. Pentru ce va socotiti voi mai presus de adunarea Domnului!”
4. Auzind acestea, Moise a cazut cu fata la pamant
5. Si a grait lui Core si tuturor partasilor lui si le-a zis: “Maine va arata Domnul cine este al Lui si cine este sfant, ca sa si-L apropie; si pe cine va alege El, pe acela il va si apropia la Sine.
6. Iata ce sa faceti: Core si toti partasii tai sa va luati cadelnite
7. Si maine sa puneti in acestea foc si sa turnati in ele tamaie inaintea Domnului, si pe cine va alege Domnul, acela va fi sfant. Destul, fiii lui Levi!
8. Apoi a zis iarasi Moise catre Core: “Ascultati, fii ai lui Levi:
9. Oare e putin lucru pentru voi ca Dumnezeul lui Israel v-a osebit de obstea lui Israel si v-a apropiat la Sine ca sa faceti slujbe la cortul Domnului si sa stati inaintea obstii Domnului, slujind pentru ea?
10. El te-a apropiat pe tine si cu tine pe toti fratii tai, fiii lui Levi. Alergati acum si dupa preotie?
11. Asadar tu si toata obstea ta, v-ati adunat impotriva Domnului. Ce este Aaron, de cartiti impotriva lui?”
12. Atunci a trimis Moise sa cheme pe Datan si pe Abiron, fiii lui Eliab. Ei insa au zis: “Nu mergem!
13. Oare putin lucru e ca ne-ai scos din tara unde curge miere si lapte si ne-ai adus sa ne pierzi in pustie? Vrei sa si domnesti peste noi?
14. Dusu-ne-ai tu oare in tara unde curge lapte si miere si datu-ne-ai tu oare in stapanire tarinile si viile ei? Vrei sa scoti ochii oamenilor acestora? Nu mergem!”
15. Si s-a mahnit Moise foarte tare si a zis catre Domnul: “Sa nu-ti intorci ochii Tai la prinosul lor. Eu nici unuia dintre ei nu i-am luat asinul si rau n-am facut nici unuia dintre ei”.
16. Apoi a zis Moise catre Core: “Sfinteste-ti ceata ta si maine sa fiti gata inaintea Domnului: tu, ei si Aaron.
17. Luati-va fiecare cadelnite, puneti in ele tamaie si va apropiati fiecare cu cadelnita inaintea Domnului, cu doua sute cincizeci de cadelnite: si tu si Aaron sa aduceti fiecare cadelnita voastra”.
18. Si si-a luat fiecare cadelnita sa, au pus in ele foc, au turnat tamaie in ele; si au stat inaintea intrarii cortului adunarii Moise si Aaron.
19. Core insa a adunat impotriva lor toata obstea inaintea usii cortului adunarii. Si s-a aratat slava Domnului la toata obstea.
20. Si a grait Domnul cu Moise si Aaron si a zis:
21. “Osebiti-va de obstea aceasta si-i voi pierde intr-o clipa”.
22. Iar ei au cazut cu fetele la pamant si au zis: “Doamne, Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, un om a gresit si Tu Te manii pe toata obstea? ”
23. Domnul insa i-a zis lui Moise:
24. “Spune obstii: Feriti-va in toate partile de locuinta lui Core, a lui Datan si a lui Abiron”.
25. Atunci, sculandu-se, Moise s-a dus la Datan si Abiron si s-au dus dupa el si toti batranii lui Israel.
26. Si a zis obstii: “Feriti-va de corturile acestor oameni netrebnici si sa nu va atingeti de tot ce e al lor, ca sa nu pieriti cu toate pacatele lor”.
27. Si ei au ocolit salasurile lui Core, Datan si Abiron; iar Datan si Abiron iesisera si stateau la usile corturilor lor, cu femeile lor si cu fiii lor si cu pruncii lor.
28. Zis-a Moise: “Ca Domnul m-a trimis sa fac toate lucrurile acestea si ca nu le fac eu de la mine, veti cunoaste din aceea:
29. De vor muri acestia, cum moc toti oamenii, si de-i va ajunge aceeasi pedeapsa, care ajunge pe toti oamenii, - atunci nu m-a trimis Domnul.
30. Iar daca Domnul va face lucru neobisnuit, de-si va deschide pamantul gura sa si-i va inghiti pe ei si casele lor si corturile lor si tot ce au ei, si daca ei vor fi dusi de vii in locuinta mortilor, atunci sa stiti ca oamenii acestia au dispretuit pe Domnul”.
31. Cum a incetat el sa spuna toate cuvintele acestea, s-a desfacut pamantul sub aceia
32. Si si-a deschis pamantul gura sa si i-a inghitit pe ei si casele lor, pe toti oamenii lui Core si toata averea;
33. Si s-au pogorat ei cu toate cate aveau de vii in locuinta mortilor, i-a acoperit pamantul si au pierit din mijlocul obstii.
34. Si tot Israelul, care era imprejurul lor, a fugit la strigatele lor, ca ziceau: “Sa nu ne inghita si pe noi pamantul!”
35. A iesit apoi foc de la Domnul si a mistuit pe cei doua sute cincizeci de barbati care au adus tamaie.
36. Dupa aceea a grait Domnul cu Moise si a zis:
37. “Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, sa adune cadelnitele cele de arama ale celor arsi si focul strain sa-l arunce afara, caci s-au sfintit cadelnitele pacatosilor acestora prin moartea lor.
38. Sa le sfarame deci si sa le faca foi pentru acoperit jertfelnicul. Pentru ca le-au adus aceia inaintea Domnului, s-au sfintit si vor fi semn pentru fiii lui Israel”.
39. A luat deci Eleazar, fiul preotului Aaron, cadelnitele cele de arama, pe care le adusesera cei arsi, si le-a prefacut in foi pentru acoperit jertfelnicul,
40. Ca sa-si aduca aminte fiii lui Israel ca nimeni din alt neam, care nu e din semintia lui Aaron, sa nu se apropie sa aduca tamaiere inaintea Domnului, si sa nu fie ca si Core si partasii lui, precum ii graise Domnul prin Moise.
41. A doua zi insa toata obstea fiilor lui Israel a cartit impotriva lui Moise si a lui Aaron si a zis: Voi ati omorat poporul Domnului.
42. Si cand s-a adunat obstea impotriva lui Moise si Aaron, acestia s-au intors catre cortul adunarii, si iata norul l-a acoperit si s-a aratat slava Domnului.
43. Si a venit Moise si Aaron la cortul adunarii.
44. Atunci a grait Domnul cu Moise si Aaron si a zis:
45. “Departati-va de obstea aceasta, ca intr-o clipa o voi pierde”. Iar ei au cazut cu fata la pamant.
46. Si a zis Moise catre Aaron: “Ia-ti cadelnita, pune in ea foc de pe jertfelnic, arunca in ea tamaie si du-o repede in tabara si te roaga pentru ei, ca a iesit manie de la fata Domnului si a inceput pedepsirea poporului”.
47. Atunci Aaron a luat, cum ii zisese Moise, a alergat in mijlocul obstii si iata se incepuse moartea in popor; si a pus tamaia si s-a rugat pentru popor;
48. Si stand el intre morti si vii, a incetat bataia.
49. Au murit atunci din pedepsirea aceea paisprezece mii sapte sute de oameni, afara de cei ce murisera pentru razvratirea lui Core.
50. Iar dupa ce a incetat pedepsirea, s-a intors Aaron la Moise, la usa cortului adunarii.

CAPITOLUL 17
Adeverirea preotiei lui Aaron.
l. Dupa aceea a grait Domnul lui Moise si a zis:
2. “Spune fiilor lui Israel si ia de la ei, de la toate capeteniile lor, dupa semintii, douasprezece toiege, cate un toiag de fiecare semintie, si numele fiecarei capetenii scrie-l pe toiagul sau;
3. Iar numele lui Aaron sa-l scrii pe toiagul lui Levi, caci un toiag vor da de fiecare capetenie de semintie.
4. Toiegele acelea sa le pui in cortul adunarii inaintea chivotului legii, unde Ma arat tie.
5. Si va fi ca toiagul omului pe care-l voi alege va odrasli; si asa voi potoli cartirea fiilor lui Israel, cu care cartesc ei impotriva voastra”.
6. Si Moise a spus acestea fiilor lui Israel si toate capeteniile lor i-au dat toiegele, cate un toiag de fiecare capetenie, adica douasprezece toiege, dupa cele douasprezece semintii ale lor; si toiagul lui Aaron era intre toiegele lor.
7. Apoi Moise a pus toiegele inaintea Domnului, in cortul adunarii.
8. Iar a doua zi a intrat Moise si Aaron in cortul adunarii si iata toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odraslise, inmugurise, inflorise si facuse migdale.
9. Si atunci a scos Moise toate toiegele de la fata Domnului la toti fiii lui Israel; si au vazut si si-au luat fiecare toiagul sau.
10. Apoi a zis Domnul catre Moise: Pune iar toiagul lui Aaron inaintea chivotului legii spre pastrare, ca semn pentru fiii neascultatori, ca sa inceteze de a mai carti impotriva Mea, ca sa nu moara!”
11. Si a facut Moise asa; cum ii poruncise Domnul asa a facut.
12. Si au zis fiii lui Israel catre Moise: “Iata murim, pierim, pierim cu totii!
13. Tot cel ce se apropie de cortul Domnului moare; nu cumva o sa murim cu totii?”

CAPITOLUL 18
Slujba si veniturile preotilor si levitilor.
1. Zis-a Domnul catre Aaron: “Tu, fiii tai si casa tatalui tau cu tine veti purta pacatul pentru nepasarea de locasul sfant; tu si fiii tai impreuna cu tine veti purta pacatul pentru nepasarea de preotia voastra.
2. Apropie-ti pe fratii tai, semintia lui Levi, neamul tatalui tau, ca sa fie pe langa tine sl sa-ti slujeasca; iar tu si fiii tai impreuna cu tine veti fi la cortul adunarii.
3. Levitii sa pazeasca cele randuite de tine si sa faca slujba la cort, dar sa nu se apropie de lucrurile locasului sfant si de jertfelnic, ca sa nu moara si ei si voi.
4. Sa fie deci pe langa tine si sa faca slujba la cortul adunarii si toate lucrarile la cort; iar altul sa nu se apropie de tine.
5. Asa sa faceti slujba in locasul sfant si la jertfelnic, si nu va mai veni mania asupra fiilor lui Israel;
6. Ca am ales din fiii lui Israel pe fratii vostri, pe leviti, si vi i-am dat ca dar inchinat Domnului, sa faca slujba la cortul adunarii;
7. Iar tu si fiii tai sa va indepliniti preotia voastra in toate cele ce tin de jertfelnic si ce se afla inauntru dupa perdea, si sa savarsiti slujbele darului vostru preotesc, iar altul strain, de se va apropia, sa fie omorat”.
8. Zis-a Domnul catre Aaron: “Iata Eu am dat in seama voastra parga Mea din toate cele inchinate Mie de fiii lui Israel: tie ti le-am dat acestea si dupa tine fiilor tai, pentru cinul vostru, pentru preotia voastra, prin lege vesnica.
9. Iata ce este al tau din cele preasfinte, in afara de cele ce se dau focului: orice dar de paine al lor, orice jertfa pentru pacat a lor si orice jertfa pentru vina, ce-Mi aduc ei, aceste lucruri preasfinte sa fie ale tale si ale fiilor tai.
10. Acestea sa le mancati in locul cel sfant. Tu si fiii tai, toti cei de parte barbateasca ai vostri pot sa manance din ele. Cele sfinte sa fie ale tale.
11. Si iata ce sa mai fie al vostru din darurile lor ridicate: toate darurile ridicate ale fiilor lui Israel si toate darurile lor leganate ti le-am dat tie si fiilor tai si fiicelor tale, care sunt cu tine, prin lege vesnica. Tot cel curat din casa ta poate sa manance din acestea.
12. Toata parga de untdelemn si toata parga de struguri si parga graului lor, toate cate aduc ei Domnului, ti le-am dat tie.
13. Cele dintai roade ale pamantului lor, pe care le aduc ei Domnului, sa fie ale tale, si tot cel curat din casa ta poate sa manance din acestea.
14. Tot ce este afierosit in Israel sa fie al tau.
15. Tot ce se naste intai din tot trupul, din oameni si din dobitoace, si se aduce Domnului, sa fie al tau; dar intaiul nascut dintre oameni sa se rascumpere si intaiul nascut dintre dobitoacele necurate sa se rascumpere;
16. Iar pretul rascumpararii lui, la o luna dupa nastere, este cinci sicli de argint, dupa siclul sfant, care are douazeci de ghere.
17. Insa intaiul nascut al vacilor, intaiul nascut al oilor si intaiul nascut al caprelor, nu se rascumpara: acestia sunt sfintiti; cu sangele lor sa stropesti jertfelnicul. Grasimea lor s-o arzi ca jertfa, intru miros de buna mireasma Domnului;
18. Iar carnea lor este a ta si tot ale tale sunt pieptul inaltat si soldul drept.
19. Toate darurile sfinte, inaltate, care se aduc Domnului de fiii lui Israel, ti le dau tie, fiilor tai si fiicelor tale care sunt cu tine, prin lege vesnica. Acest legamant de necalcat este vesnic inaintea Domnului pentru tine si pentru urmasii tai”.
20. Zis-a Domnul catre Aaron: “In pamantul lor nu vei avea nici mostenire, nici parte nu vei avea intre ei. Eu sunt partea ta si mostenirea ta intre fiii lui Israel,
21. Iar fiilor lui Levi, iata, Eu le-am dat mostenire toata zeciuiala din toate cate are Israel, pentru slujba lor pe care o fac la cortul adunarii.
22. De acum fiii lui Israel sa nu mai vina la cortul adunarii, ca sa nu faca pacat aducator de moarte.
23. Ci la cortul adunarii sa faca slujba levitii si sa ia asupra-si pacatul lor. Aceasta este lege vesnica in neamul vostru.
24. Dar printre fiii lui Israel ei nu vor avea mostenire, caci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care acestia o aduc dar Domnului, am dat-o levitilor mostenire si de aceea le-am si zis Eu ca nu vor avea mostenire intre fiii lui Israel”.
25. Apoi a grait Domnul lui Moise si a zis:
26. “Vorbeste levitilor si le zi: Cand veti lua de la fiii lui Israel zeciuiala, pe care v-am dat-o ca mostenire, sa inaltati din ea dar Domnului a zecea parte, ca zeciuiala,
27. Si vi se va socoti acest dar al vostru ca graul din arie si ca mustul de la teasc.
28. Astfel veti aduce si voi dar Domnului din toate zeciuielile voastre, cate veti lua de la fiii lui Israel, si veti da din ele, dar Domnului, preotului Aaron.
29. Din toate cele daruite voua, cele mai bune din toate cele sfintite sa le aduceti dar Domnului,
30. Si sa le spui: De veti aduce din acestea partea cea mai buna, se va socoti levitilor ca cele primite de la arie si ca cele primite de la teasc.
31. Aceasta sa o mancati oriunde voi, si fiii vostri, si familiile voastre, caci aceasta va este plata pentru munca voastra la cortul adunarii.
32. Pentru aceasta nu veti avea pacat, de veti aduce cele mai bune din toate; si sfintele prinoase ale fiilor lui Israel nu le veti intina si nu veti muri”.

CAPITOLUL 19
Porunca despre juninca rosie si apa curatirii.
1. Grait-a Domnul cu Moise si Aaron si a zis:
2. “Iata porunca legii, pe care a dat-o Domnul, cand a zis: Spune fiilor lui Israel sa-ti aduca o juninca rosie, fara meteahna, care sa nu aiba cusur si sa nu fi purtat jug;
3. Sa o dai preotului Eleazar, sa o scoata afara din tabara, la loc curat, si sa o junghie inaintea lui.
4. Apoi sa ia preotul Eleazar din sangele ei si sa stropeasca cu sange spre partea de dinainte a cortului adunarii de sapte ori.
5. Dupa aceea sa o arda de tot inaintea lui; sa arda adica si carnea si pielea si sangele si necuratenia ei.
6. Apoi sa ia preotul lemn de cedru, isop si ata de lana rosie si sa le arunce pe juninca ce se arde.
7. Sa-si spele preotul hainele sale, sa-si spele trupul cu apa, apoi sa intre in tabara si necurat va fi pana seara.
8. Cel ce a ars-o de asemenea sa-si spele hainele sale, sa-si spele trupul cu apa si necurat va fi pana seara.
9. Un om curat sa stranga cenusa junincii, s-o puna afara din tabara la loc curat si sa se pastreze pentru obstea fiilor lui Israel, ca sa se faca cu ea apa de stropire, adica apa de curatire.
10. Cel ce a adunat cenusa junincii sa-si spele hainele sale si sa fie necurat pana seara. Aceasta sa fie asezamant vesnic pentru fiii lui Israel si pentru strainii ce traiesc la dansii.
11. Cel ce se va atinge de trupul mort al unui om sa fie necurat sapte zile.
12. Acesta sa se curete cu aceasta apa in ziua a treia si in ziua a saptea si va fi curat; iar de nu se va curati in ziua a treia si in ziua a saptea, nu va fi curat.
13. Tot cel ce sg va atinge de trupul mort al unui om si nu se va curati, acela va intina locasul Domnului; omul acela se va starpi din Israel, caci n-a fost stropit cu apa curatitoare si este necurat si necuratia lui e inca asupra lui.
14. Iata legea: De va muri un om intr-o casa, tot cel ce va intra in casa aceea si cate sunt in casa vor fi necurate sapte zile.
15. Tot vasul descoperit, care nu este legat la gura si n-are capac pe el, este necurat.
16. Tot cel ce se va atinge in camp de cel ucis cu sabia sau de mort sau de os de om sau de mormant va fi necurat sapte zile.
17. Pentru cel necurat sa se ia din cenusa jertfei arse pentru curatire si sa se toarne peste ea intr-un vas apa de izvor;
18. Apoi un om curat sa ia isop, sa-l moaie in apa aceea si sa stropeasca din ea casa, lucrurile si oamenii cati sunt acolo si pe cel ce s-a atins de os de om sau de ucis sau de mort sau de mormant.
19. Cel curat sa stropeasca pe cel necurat in ziua a treia si in ziua a saptea si sa-l curete in ziua a saptea. Apoi sa-si spele hainele sale si trupul sau cu apa si va fi necurat pana seara.
20. Iar daca vreun om va fi necurat si nu se va curati, omul acela se va starpi din obste, caci a spurcat locasul Domnului; caci nu s-a stropit cu apa curatitoare si este necurat.
21. Acesta sa fie asezamant vesnic pentru dansii. Cel ce a stropit cu apa curatitoare sa-si spele hainele sale; cel ce s-a atins de apa curatitoare va fi necurat pana seara.
22. Tot lucrul de care se va atinge cel necurat va fi necurat; si tot ce se va atinge de acel lucru va fi necurat pana seara”.

CAPITOLUL 20
Apa din piatra. Moartea Mariamii si a lui Aaron.
1. In luna intai a ajuns toata obstea fiilor lui Israel in pustiul Sin si s-a oprit poporul in Cades. Si a murit Mariam si a fost ingropata acolo.
2. Acolo insa nu era apa pentru obste si s-au adunat ei impotriva lui Moise si a lui Aaron,
3. Si blestema poporul pe Moise si zicea: “O, de am fi murit si noi cand au murit fratii nostri inaintea Domnului!
4. La ce ati adus voi obstea Domnului in pustiul acesta, ca sa ne omorati si pe noi si dobitoacele noastre?
5. Si la ce ne-ati scos din Egipt, ca sa ne aduceti in acest loc rau, unde nu se poate semana si nu sunt nici smochini, nici vite, nici rodii si nici macar apa de baut?”
6. Atunci s-au dus Moise si Aaron din fata poporului la usa cortului adunarii si au cazut cu fetele la pamant si s-a aratat slava Domnului peste ei.
7. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
8. “Ia toiagul si aduna obstea, tu si Aaron, fratele tau, si graiti stancii inaintea lor si ea va va da apa; si le veti scoate apa din stanca si veti adapa obstea si dobitoacele ei”.
9. A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul.
10. Si au adunat Moise si Aaron obstea la stanca si a zis catre obste: “Ascultati, indaratnicilor, au doara din stanca aceasta va vom scoate apa?”
11. Apoi si-a ridicat Moise mana si a lovit in stanca cu toiagul sau de doua ori si i iesit apa multa si baut obstea si dobitoacele ei.
12. Atunci a zis Domnul catre Moise si Aaron: “Pentru ca nu M-ati crezut, ca sa aratati sfintenia Mea inaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta in pamantul pe care am sa i-l dau”.
13. Aceasta este apa Meriba, caci aici fiii lui Israel s-au certat inaintea Domnului, iar El S-a sfintit intre ei.
14. Din Cades a trimis Moise soli la regele Edomului, ca sa-i spuna: “Asa zice fratele tau Israel: Tu stii toate greutatile ce am indurat.
15. Parintii nostri s-au pogorat in Egipt si noi am pribegit in Egipt vreme multa; dar Egiptenii ne-au facut rau noua si parintilor nostri.
16. De aceea am strigat catre Domnul si a auzit Domnul glasul nostru si a trimis ingerul Sau de ne-a scos din Egipt; si acum suntem in Cades, orasul cel mai apropiat de hotarul tau.
17. Ingaduieste-ne sa trecem prin tara ta, ca nu ne vom abate pe la ogoare si pe la vii, nici apa nu vom bea din fantanile tale; ci vom trece pe drumul imparatesc, neabatandu-ne nici la dreapta, nici la stanga, pana vom iesi din hotarele tale”.
18. Edom insa i-a raspuns: “Sa nu treci pe la mine, iar de nu vei asculta voi iesi cu razboi inaintea ta”.
19. Zisu-i-au fiii lui Israel: “Vom merge pe drumul cel mare si de vom bea din apa ta, noi sau dobitoacele noastre, iti vom plati; vom trece numai cu piciorul, ceea ce e un lucru de nimic”.
20. Iar acela i-a raspuns: “Sa nu treci pe la mine!” Si a iesit Edom inaintea lui cu popor mult si cu mana puternica.
21. Deci nu s-a invoit Edom sa dea voie lui Israel sa treaca prin hotarele lui si Israel s-a departat de la el.
22. Dupa aceea au pornit fiii lui Israel din Cades si au venit toata obstea la muntele Hor.
23. Iar la muntele Hor, care e langa hotarele tarii lui Edom, a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis:
24. “Aaron va fi adaugat la poporul sau, ca el nu va intra in pamantul pe care il voi da fiilor lui Israel, pentru ca nu v-ati supus poruncii Mele la apa Meriba.
25. Sa iei dar pe fratele tau Aaron si pe Eleazar, fiul lui, si sa-i sui pe muntele Hor inaintea intregii obsti;
26. Sa dezbraci acolo de pe Aaron hainele lui si sa imbraci cu ele pe Eleazar, fiul lui, si Aaron sa se duca si sa moara acolo”.
27. Si a facut Moise asa cum ii poruncise Domnul: i-a suit pe muntele Hor inaintea ochilor intregii obsti.
28. Acolo a dezbracat Moise de pe Aaron hainele lui si a imbracat cu ele pe Eleazar, fiul lui. Si a murit Aaron pe varful muntelui, iar Moise si Eleazar s-au pogorat din munte.
29. Vazand toata obstea ca a murit Aaron, l-a plans toata casa lui Israel treizeci de zile.

CAPITOLUL 21
Sarpele de arama.
l. Auzind insa regele canaanean din Arad, care locuia la miazazi, ca Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a intrat in lupta cu Israelitii si a luat pe unii din ei in robie.
2. Atunci a facut Israel fagaduinta Domnului si a zis: “De vei da pe poporul acesta in mainile mele, il voi nimici pe el si cetatile lui”.
3. Si a ascultat Domnul glasul lui Israel si a dat pe Canaanei in mainile lui si el i-a nimicit pe ei si orasele lor si a pus locului aceluia numele: Horma, adica nimicire.
4. De la muntele Hor au apucat pe calea Marii Rosii, ca sa ocoleasca pamantul lui Edom, dar pe drum poporul a inceput sa-si piarda rabdarea.
5. Si graia poporul impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise, zicand: “La ce ne-ai scos din pamantul Egiptului, ca sa ne omori in pustiu, ca aici nu este nici paine, nici apa si sufletul nostru s-a scarbit de aceasta hrana saracacioasa”.
6. Atunci a trimis Domnul asupra poporului serpi veninosi, care muscau poporul, si a murit multime de popor din fiii lui Israel.
7. A venit deci poporul la Moise si a zis: “Am gresit, graind impotriva Domnului si impotriva ta; roaga-te Domnului, ca sa departeze serpii de la noi”. Si s-a rugat Moise Domnului pentru popor.
8. Iar Domnul a zis catre Moise: “Fa-ti un sarpe de arama si-l pune pe un stalp; si de va musca sarpele pe vreun om, tot cel muscat care se va uita la el va trai.
9. Si a facut Moise un sarpe de arama si l-a pus pe un stalp; si cand un sarpe musca vreun om, acesta privea la sarpele cel de arama si traia.
10. Sculandu-se de acolo, fiii lui Israel au tabarat la Obot.
11. Iar dupa ce s-au ridicat si din Obot, au tabarat la Iie-Abarim, dincolo de pustiu, in fata Moabului, catre rasaritul soarelui.
12. De acolo s-au ridicat si au tabarat in valea Zared.
13. Ridicandu-se apoi si de acolo, au tabarat dincolo de Arnon, in pustia care e afara din hotarele Amoreilor. Caci Arnonul este hotar intre Moabiti si Amorei.
14. De aceea se si zice in “Cartea razboaielor Domnului”:
15. Domnul a cuprins Vahebul cu curgerile sale navalnice si suvoaiele Arnonului si povarnisul curgerilor de apa care se intinde pana la localitatea Ar si se opreste in hotarul Moabului.
16. De acolo s-au indreptat spre Beer, fantana despre care a zis Domnul lui Moise: “Aduna poporul si le voi da apa sa bea”.
17. Atunci a cantat Israel la fantana cantarea aceasta: “Laudati fantana aceasta, cantati imne in cinstea ei!
18. Fantana pe care principii au sapat-o, pe care mai-marii poporului au deschis-o cu sceptrul, cu toiegele lor!”
19. Din Beer au mers la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot;
20. Iar de la Bamot la valea din campia Moabului, pe varful muntelui Fazga, in fata pustiului.
21. De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu vesti de pace, ca sa i se spuna:
22. “Da-mi voie sa trec prin tara ta. Nu ne vom abate nici la ogorul tau, nici la via ta, nici apa din fantana ta nu vom bea, ci vom trece de hotarele tale!”
23. Dar Sihon n-a ingaduit lui Israel sa treaca prin tara lui, ci si-a adunat tot poporul sau si a pasit impotriva lui Israel in pustie, inaintand pana la Iahat, unde s-a luptat cu Israel.
24. Insa Israel l-a batut, macelarindu-l cu sabia, si i-a cuprins tara de la Arnon pana la Iaboc, pana la fiii lui Amon, caci hotarele Amonitilor erau intarite.
25. Luand toate cetatile acestea, Israel s-a asezat in cetatile Amoreilor: in Hesbon si in toate satele care tineau de el.
26. Caci Hesbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta se luptase cu fostul rege al Amoreilor si-i luase din maini toata tara Amoreilor de la Aroer pana la Arnon.
27. De aceea si zic rapsozii in bataie de joc: “Veniti la Hesbon, ca sa se zideasca si sa se intareasca cetatea lui Sihon.
28. Ca a iesit foc din Hesbon si para de foc din cetatea lui Sihon si a mistuit Ar-Moabul si pe stapanii muntilor Arnonului.
29. Vai de tine, Moab! Esti pierdut, poporul lui Camos! Feciorii lui s-au risipit si fetele lui au ajuns roabe la Sihon, regele Amoreilor.
30. Tras-am asupra lor cu sageti. De la Hesbon pana la Dibon tot este daramat, am pustiit tot pana la Nofa, care e aproape de Medeba”.
31. Si asa s-a asezat Israel in toate cetatile Amoreilor.
32. De acolo a trimis Moise sa iscodeasca Iazerul, pe care l-a luat impreuna cu satele lui si a alungat pe Amoreii care locuiau acolo.
33. Si intorcandu-se, a luat calea spre Vasan; iar Og, regele Vasanului, a iesit inaintea lor cu tot poporul sau, ca sa se razboiasca la Edrei.
34. Atunci a zis Domnul catre Moise: “Sa nu te temi de el, ca-l voi da in mainile tale pe el si tot poporul lui si toata tara lui si vei face cu el cum ai facut cu Sihon, regele Amoreilor, care locuia in Hesbon”.
35. Si l-a batut pe el, pe fiii lui, si pe tot poporul lui, de n-a lasat viu nici pe unul din ai lui, si a cuprins tara lui.

CAPITOLUL 22
Valaam.
1. Purcezand apoi de acolo, fiii lui Israel au tabarat in sesurile Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului.
2. Iar Balac, fiul lui Sefor, vazand toate cate facuse Israel Amoreilor,
3. S-a infricosat foarte tare de poporul acesta, pentru ca era mult la numar, si s-au inspaimantat Moabitii de fiii lui Israel
4. Si au zis catre capeteniile Madianitilor: “Poporul acesta mananca acum totul imprejurul nostru, cum mananca boul iarba campului”. Balac insa, feciorul lui Sefor, era atunci regele Moabitilor.
5. Deci a trimis acesta soli la Valaam, fiul lui Beor, in Petor, care e asezat langa raul Eufrat, in pamantul fiilor poporului sau, ca sa-l cheme si sa-i spuna: “Iata a iesit un popor din Egipt si a acoperit fata pamantului si traieste langa mine.
6. Vino deci si-mi blesteama poporul acesta, ca este mai tare decat mine, si atunci poate voi fi in stare sa-l bat si sa-l alung din tara. Eu stiu ca pe cine binecuvantezi tu acela este binecuvantat, si pe cine blestemi este blestemat”.
7. S-au dus deci batranii Moabitilor si batranii Madianitilor cu mainile pline de daruri pentru vraji; si ajungand la Valaam, i-au spus vorbele lui Balac.
8. Iar el le-a zis: “Ramaneti aici peste noapte si va voi da raspuns cum imi va spune Domnul”. Si au ramas capeteniile lui Moab la Valaam.
9. Atunci a venit Dumnezeu la Valaam si a zis: “Cine sunt oamenii aceia de la tine?”
10. Iar Valaam a zis catre Dumnezeu: “Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine sa-mi spuna:
11. Iata a iesit din Egipt un popor si a acoperit fata pamantului si locuieste langa mine; vino dar de mi-l blesteama, doar l-as putea birui si alunga din tara”.
12. Dumnezeu insa a zis catre Valaam: “Sa nu te duci cu ei si sa nu blestemi pe poporul acela, ca este binecuvantat”.
13. Dimineata s-a sculat Valaam si a zis catre batranii lui Balac: “Duceti-va la stapanul vostru, ca nu ma lasa Dumnezeu sa merg cu voi”.
14. Sculandu-se deci, capeteniile Moabului au venit la Balac si i-au spus: “Valaam n-a vrut sa vina cu noi”.
15. Atunci Balac a trimis alti soli mai multi si mai insemnati decat aceia.
16. Si venind acestia la Valaam, i-au zis: “Asa graieste Balac al lui Sefor: Nu te lepada a veni pana la mine;
17. Ca iti voi da cinste mare si-ti voi face toate cate-mi vei zice; vino insa si-mi blesteama poporul acesta”.
18. Iar Valaam a raspuns si a zis catre capeteniile lui Balac: “Chiar de mi-ar da Balac casa sa plina de argint si de aur, nu pot sa calc porunca Domnului Dumnezeului meu si sa fac ceva mic sau mare dupa placul meu.
19. Ramaneti insa acum si voi aici peste noapte si voi vedea ce-mi va mai spune Domnul”.
20. Atunci a venit Dumnezeu la Valaam noaptea si i-a zis: “Daca oamenii acestia au venit sa te cheme, scoala si te du cu ei; dar sa faci ceea ce-ti voi zice Eu!”
21. A doua zi s-a sculat Valaam, si-a pus samarul pe asina sa si s-a dus cu capeteniile Moabului.
22. Dar se aprinsese mania lui Dumnezeu pentru ca s-a dus, iar ingerul Domnului s-a sculat, ca sa-l mustre pe cale.
23. Cum sedea el pe asina sa, insotit de doua slugi ale sale, a vazut asina pe ingerul Domnului, care statea in drum cu sabia ridicata in mana, si s-a abatut din drum pe camp; iar Valaam a batut asina cu toiagul sau, ca sa o intoarca la drum.
24. Dar ingerul Domnului a stat in drumul ingust intre vii, unde de o parte si de alta era zid;
25. Si asina, vazand ingerul Domnului, s-a tras catre zid si a strans piciorul lui Valaam in zid, si acesta iar a inceput s-o bata.
26. Ingerul Domnului insa a trecut iar si a stat la loc stramt, unde nu era chip sa te abati nici la dreapta, nici la stanga.
27. Iar asina, vazand pe ingerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a maniat Valaam si a inceput sa bata asina cu toiagul.
28. Dar Domnul a deschis gura asinei si aceasta a zis catre Valaam: “Ce ti-am facut eu, de ma bati acum pentru a treia oara?”
29. Si Valaam a zis catre asina: “Pentru ca ti-ai ras de mine; de as fi avut in mana o sabie, te-as fi ucis aici pe loc”.
30. Raspuns-a asina lui Valaam: “Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tineretile tale si pana in ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a ma purta asa cu tine?” Si el a zis: “Nu!”
31. Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam si acesta a vazut pe ingerul Domnului, care statea in mijlocul drumului cu sabia ridicata in mana, si s-a inchinat si a cazut cu fata la pamant.
32. Iar ingerul Domnului i-a zis: “De ce ai batut asina ta de trei ori? Eu am iesit sa te impiedic, deoarece calea ta nu este dreapta inaintea mea;
33. Si asina, vazandu-ma pe mine, s-a intors de la mine de trei ori pana acum; daca ea nu s-ar fi intors de Ia mine, eu te-as fi ucis pe tine, iar pe ea as fi lasat-o vie”.
34. Zis-a Valaam catre ingerul Domnului: “Am pacatuit, pentru ca n-am stiut ca stai tu in drum inaintea mea. Deci, daca aceasta nu este placut in ochii tai, atunci ma voi intoarce”.
35. Iar ingerul Domnului a zis catre Valaam: “Du-te cu oamenii acestia, dar sa graiesti ceea ce-ti voi spune eu!” si s-a dus Valaam cu capeteniile lui Balac.
36. Cand a auzit Balac ca vine Valaam, a iesit in intampinarea lui in orasul moabit, care este langa hotarul de la Arnon, chiar la hotar.
37. Si a zis Valaam catre Balac: “Iata acum am venit la tine. Dar pot eu, oare, sa-ti spun ceva?
38. Ce-mi va pune Dumnezeu in gura, aceea iti voi grai!”
39. Apoi s-a dus Valaam cu Balac si au mers la Kiriat-Hutot.
40. Atunci a junghiat Balac oi si boi si a trimis lui Valaam si capeteniilor ce erau cu el.
41. Iar a doua zi de dimineata, a luat Balac pe Valaam si l-a suit pe inaltimile lui Baal, ca sa-i arate de acolo o parte din popor.

CAPITOLUL 23
Valaam binecuvinteaza pe Israeliti.
1. Atunci a zis Valaam catre Balac: “Zideste-mi aici sapte jertfelnice si pregateste-mi sapte vitei si sapte berbeci”.
2. Si a facut Balac dupa cum zisese Valaam: au ridicat Balac si Valaam cate un vitel si cate un berbec pe fiecare jertfelnic.
3. Apoi a zis Valaam catre Balac: “Stai langa jertfa ta, iar eu ma duc, ca poate imi va iesi Domnul inainte si ce-mi va descoperi El aceea iti voi spune”. Si a ramas Balac langa jertfa sa, iar Valaam s-a dus intr-un loc inalt sa intrebe pe Dumnezeu.
4. Si S-a aratat Dumnezeu lui Valaam si a zis Valaam catre El: “Am zidit sapte jertfelnice si am suit cate un vitel si cate un berbec pe fiecare jertfelnic”.
5. Iar Domnul a pus cuvant in gura lui Valaam si a zis: “Intoarce-te la Balac si sa-i zici asa!”
6. Si s-a intors la acesta si iata el statea la arderile de tot ale lui si toate capeteniile Moabului erau cu el. Si a fost peste el Duhul Domnului si si-a rostit cuvantul sau, zicand:
7. “Din Mesopotamia m-a adus Balac, regele Moabului, din muntii Rasaritului si mi-a zis: Vino si-mi blesteama pe Iacov, vino si osandeste pe Israel!
8. Cum sa blestem pe cel ce nu-l blesteama Dumnezeu? Sau cum sa osandesc pe cel ce nu-l osandeste Dumnezeu?
9. De pe varful muntelui ma uit la el si de pe dealuri il privesc. Iata un popor care traieste deosebi si nu se numara cu alte popoare.
10. Cine va numara pe urmasii lui Iacov si gloatele din Israel cine le va socoti? Sa moara sufletul meu moartea dreptilor acestora si sa fie sfarsitul meu ca sfarsitul lor!”
11. Atunci a zis Balac catre Valaam: “Ce mi-ai facut? Eu te-am adus sa-mi blestemi pe vrajmasii mei si iata tu ii binecuvantezi!”
12. Valaam insa a zis catre Balac: “Oare sa nu spun eu lui Balac ceea ce-mi pune Domnul in gura?”
13. Iar Balac a zis catre el: “Vino cu mine in alt loc, de unde nu-l vei vedea tot, ci numai o parte din el vei vedea, iar tot nu-l vei vedea: sa mi-l blestemi de acolo”.
14. Si l-a dus pe el la locul de straja, pe varful muntelui Fazga, si a zidit acolo sapte jertfelnice si a pus cate un vitel si cate un berbec pe fiecare jertfelnic.
15. Si a zis Valaam catre Balac: “Stai aici langa jertfa ta, iar eu ma duc sa intreb pe Dumnezeu!”
16. Atunci a intampinat Dumnezeu pe Valaam si a pus cuvant in gura lui si a zis: “Intoarce-te la Balac si sa-i graiesti acestea”.
17. Si s-a intors la el si statea la jertfa sa cu toate capeteniile Moabului. Si l-a intrebat Balac: “Ce ti-a spus Domnul?”
18. Iar el si-a rostit cuvantul sau si a zis: “Scoala si asculta Balac! Ia aminte la mine, fiul lui Sefor!
19. Dumnezeu nu este ca omul, ca sa-L minti, nici ca fiul omului, ca sa-I para rau. Au zice-va El si nu va face? Sau va grai si nu va implini?
20. Iata am primit porunca sa binecuvantez; El a binecuvantat si eu nu pot intoarce binecuvantarea.
21. El nu vede nedreptate in Iacov si nu zareste silnicie in Israel; Domnul Dumnezeul sau este cu el si in mijlocul lui se aude strigat de veselie ca pentru un imparat.
22. Dumnezeu l-a scos din Egipt, puterea lui este ca a unui taur.
23. Pentru ca nu este vrajitorie in Iacov, nici farmece in Israel, la vreme se va spune lui Iacov si lui Israel; cele ce vrea sa plineasca Dumnezeu!
24. Iata un popor care se ridica asemenea unei leoaice si ca un leu se scoala, care nu se culca pana n-a sfasiat prada si pana n-a baut sangele ucisilor!”
25. Zis-a Balac catre Valaam: “Nici de blestemat sa nu-l blestemi, nici de binecuvantat sa nu-l binecuvantezi”.
26. Iar Valaam a raspuns si a zis catre Balac: “Nu ti-am grait eu, oare, ca voi face ce-mi va spune Domnul?”
27. Atunci a zis Balac catre Valaam: “Hai sa te duc in alt loc: poate-I va placea lui Dumnezeu si mi-I vei blestema de acolo”.
28. Si a luat Balac pe Valaam pe varful lui Peor, care priveste spre pustie.
29. Aici Valaam a zis catre Balac: “Zideste-mi sapte jertfelnice si pregateste-mi sapte vitei si sapte berbeci”,
30. Si a facut Balac, cum a zis Valaam, si a pus cate un vitel si cate un berbec pe fiecare jertfelnic.

CAPITOLUL 24
Proorocia lui Valaam
1. Vazand Valaam ca Domnul binevoieste sa se binecuvanteze Israel, n-a mai alergat dupa obicei la vrajitorii, ci s-a intors cu fata spre pustie;
2. Si ridicandu-si Valaam ochii sai, a vazut pe Israel asezat dupa semintiile sale si a venit peste dansul duhul lui Dumnezeu,
3. Si si-a rostit el cuvantul sau, zicand: “Asa zice Valaam, fiul lui Beor; asa graieste barbatul cel ce vede cu adevarat;
4. Asa glasuieste cel ce asculta cuvantul lui Dumnezeu, cel ce cunoaste gandurile Celui Atotputernic, cel ce vede descoperirile lui Dumnezeu, ca in vis, dar ochii si-i are deschisi:
5. Cat sunt de frumoase salasurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!
6. Se desfasoara ca niste vai, ca niste gradini pe langa rauri, ca niste cedri pe langa ape, ca niste corturi pe care le-a infipt Domnul!
7. Iesi-va din samanta lui un Om, care va stapani neamuri multe si stapanirea Lui va intrece pe a lui Agag si imparatia Lui se va inalta.
8. Dumnezeu l-a scos din Egipt si puterea lui va fi ca a taurului; manca-va popoarele dusmane lui, va sfarama oasele lor si cu sagetile sale va sageta pe vrajmasi.
9. Plecatu-s-a si s-a culcat ca un leu si ca o leoaica; cine-l va scula? Cel ce te binecuvanteaza, binecuvantat sa fie, si cel ce te blesteama sa fie blestemat!”
10. Atunci s-a maniat Balac pe Valaam si, frangandu-si mainile, a zis Balac catre Valaam: “Eu te-am chemat sa-mi blestemi pe vrajmasii mei, iar tu, iata, i-ai binecuvantat de trei ori pana acum.
11. Fugi dar in tara ta! Am zis ca te voi cinsti; dar iata ca Domnul te-a lipsit de cinste”.
12. Valaam insa a zis catre Balac: “N-am spus eu oare solilor tai pe care i-ai trimis la mine:
13. Chiar de mi-ar da Balac casa sa plina de argint si de aur, nu voi putea sa calc porunca Domnului, ca sa fac ceva bun sau rau dupa placul meu; cate-mi va spune Domnul, acelea le voi grai?
14. Deci, iata, ma duc repede in tara mea; dar vino sa-ti spun ce are sa faca poporul acesta cu poporul tau in vremurile viitoare”.
15. Si si-a urmat Valaam cuvantul sau si a zis: “Asa graieste Valaam, fiul lui Beor; asa graieste barbatul cel ce vede cu adevarat,
16. Cel ce asculta cuvintele lui Dumnezeu, cel ce are stiinta de la Cel Preainalt si vede descoperirile lui Dumnezeu, ca in vis, dar ochii ii sunt deschisi:
17. Il vad, dar acum inca nu este; il privesc, dar nu de aproape; o stea rasare din Iacov; un toiag se ridica din Israel si va lovi pe capeteniile Moabului si pe toti fiii lui Set ii va zdrobi.
18. Lua-va de mostenire pe Edom si va stapani Seirul vrajmasilor sai si Israel isi va arata puterea.
19. Din Iacov se va scula Cel ce va stapani cu putere si va pierde pe cei ce vor ramane in cetate”.
20. Apoi vazand pe Amalec, si-a urmat cuvantul si a zis: “Cel intai dintre popoare e Amalec, dar si neamul lui va pieri”.
21. Vazand dupa aceea pe Chenei, si-a urmat cuvantul si a zis: “Locuinta ta e tare si cuibul tau e asezat pe stanca;
22. Dar Cain va fi daramat si nu este mult pana ce Asur te va duce in robie”.
23. Iar cand a vazut pe Og, si-a urmat cuvantul si a zis: “Vai, vai, cine va mai trai cand Dumnezeu va aduce acestea!
24. Veni-vor corabii de la Chitim si vor smeri pe Asur, vor smeri pe Heber, dar si acelea vor pieri”.
25. Sculandu-se apoi Valaam s-a intors inapoi, in tara sa; si s-a dus si Balac intru ale sale.

CAPITOLUL 25
Pedeapsa pentru idolatrie si desfranare.
l. Atunci s-a asezat Israel in Sitim, dar poporul a inceput sa se spurce, pacatuind cu fetele din Moab.
2. Ca acestea ii chemau la jertfele idolilor lor si manca poporul din acele jertfe si se inchina la dumnezeii lor.
3. Asa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mania lui Dumnezeu asupra lui Israel.
4. Si a zis Domnul catre Moise: “Ia pe toate capeteniile poporului si le spanzura de copaci pentru Domnul inainte de asfintitul soarelui, ca sa se abata de la Israel iutimea maniei Domnului”.
5. Atunci a zis Moise catre judecatorii lui Israel: “Ucideti fiecare pe oamenii vostri care s-au lipit de Baal-Peor”.
6. Dar iata oarecare din fiii lui Israel a venit si a adus intre fratii sai o madianita, in ochii lui Moise si in ochii intregii obsti a fiilor lui Israel, cand plangeau ei la usa cortului adunarii.
7. Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, vazand aceasta, s-a sculat din mijlocul obstii si, luand in mana lancea sa,
8. A intrat dupa israelit in salas si i-a strapuns pe amandoi, pe israelit si pe femeie, in pantece; si a incetat pedepsirea fiilor lui Israel.
9. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douazeci si patru de mii.
10. Si a grait Domnul cu Moise si a zis:
11. “Finees, feciorul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abatut mania Mea de la fiii lui Israel, ravnind intre ei pentru Mine, si n-am mai pierdut pe fiii lui Israel in mania Mea;
12. De aceea spune-i ca voi incheia cu el legamantul Meu de pace,
13. Si va fi pentru el si pentru urmasii lui de dupa el legamant de preotie vesnica, caci a aratat ravna pentru Dumnezeul sau si a ispasit pacatul fiilor lui Israel”.
14. Numele israelitului ucis, care a fost omorat cu madianita, era Zimri, fiul lui Salu, capetenia semintiei lui Simeon;
15. Iar numele madianitei ucise era Cozbi, fiica lui Tur, capetenia unei semintii iesita dintr-o casa patriarhala din Madian.
16. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: “Vorbeste fiilor lui Israel si le zi:
17. Socotiti pe Madianiti dusmanii vostri si omorati-i, bateti-i, ca s-au purtat cu voi dusmanos intru viclesugul lor,
18. Ademenindu-va cu Peor si cu Cozbi, sora lor, fiica unei capetenii a Madianitilor, care a fost ucisa in ziua urgiei celei pentru Peor”.

CAPITOLUL 26
Numararea din nou a poporului.
l. Dupa aceasta pedeapsa, a grait Domnul catre Moise si catre Eleazar, fiul preotului Aaron, si a zis:
2. “Numarati toata obstea fiilor lui Israel de la douazeci de ani in sus, pe toti cei buni de razboi in Israel, dupa familiile lor!”
3. Atunci Moise si preotul Eleazar le-au grait in sesurile Moabului, la Iordan, in dreptul Ierihonului, si le-au zis:
4. “Numarati pe toti de la douazeci de ani in sus”, cum a grait Domnul lui Moise si fiilor lui Israel, care au iesit din pamantul Egiptului.
5. Ruben, este intaiul nascut al lui Israel. Fiii lui Ruben: din Enoh, neamul lui Enoh; din Falu, neamul lui Falu;
6. Din Hetron, neamul lui Hetron; din Carmi, neamul lui Carmi;
7. Acestea sunt neamurile lui Ruben; si s-au numarat patruzeci si trei de mii sapte sute treizeci.
8. Fiul lui Falu: Eliab.
9. Fiii lui Eliab: Nemuel, Datan si Abiron. Datan si Abiron sunt aceia care, chemati fiind in adunare, au starnit razvratire impotriva lui Moise si a lui Aaron impreuna cu partasii lui Core, cand acestia au starnit razvratire impotriva Domnului
10. Si si-a deschis pamantul gura sa si i-a inghitit pe ei si pe Core; si impreuna cu ei au murit si partasii lor, cand focul a mistuit doua sute cincizeci de oameni si au ramas ei ca semn.
11. Insa fiii lui Core n-au murit.
12. Fiii lui Simeon, dupa familiile lor, sunt: din Nemuel, neamul lui Nemuel; din Iamin, neamul lui Iamin; din Iachin; neamul lui Iachin;
13. Din Zerah, neamul lui Zerah; din Saul, neamul lui Saul.
14. Acestea sunt neamurile cele din Simeon, care s-au gasit la numaratoarea lor: douazeci si doua de mii doua sute.
15. Fiii lui Gad, dupa neamurile lor: din Tefon neamul Tefonienilor; din Haghi, neamul Haghitilor; din Sunie, neamul Sunienilor;
16. Din Ozni, neamul Oznienilor;
17. Din Eri, neamul Erienilor; din Arod, neamul Arodeilor; din Areli, neamul Arelienilor.
18. Acestea sunt neamurile fiilor lui Gad, care la numaratoarea lor s-au gasit patruzeci de mii cinci sute.
19. Fiii lui Iuda sunt: Er si Onan, Sela, Fares si Zara; insa Er si Onan au murit in pamantul Canaanului.
20. Si fiii lui Iuda, dupa neamurile lor, sunt: din Sela, neamul Selaenilor; din Fares, neamul Fareseilor; din Zara, neamul Zaraenilor.
21. Iar fiii lui Fares sunt: din Esron neamul Esroneilor; din Hamul, neamul Hamulienilor.
22. Acestea sunt neamurile din Iuda si la numaratoarea lor s-au gasit saptezeci si sase de mii cinci sute.
23. Fiii lui Isahar, dupa neamurile lor, sunt: din Tola, neamul Tolaenilor; din Fuva, neamul Fuvaenilor;
24. Din Iasub, neamul Iasubienilor; din Simron, neamul Simronienilor.
25. Acestea sunt neamurile din Isahar si la numaratoarea lor s-au gasit saizeci si patru de mii trei sute.
26. Fiii lui Zabulon, dupa neamurile lor, sunt: din Sered, neamul Seredienilor; din Elon, neamul Elonienilor; din Iahleil, neamul Iahleililor.
27. Acestea sunt neamurile din Zabulon si la numaratoarea lor s-au gasit saizeci de mii cinci sute.
28. Fiii lui Iosif sunt: Manase si Efraim.
29. Fiii lui Manase, dupa neamurile lor, sunt: din Machir, neamul Machirienilor; din Machir s-a nascut Galaad si din Galaad este neamul Galaadenilor.
30. Fiii lui Galaad sunt: din Iezer, neamul Iezerienilor; din Helec, neamul Helecienilor;
31. Din Asriel, neamul Asrielienilor; din Sechem, neamul Sechemienilor;
32. Din Semida, neamul Semidienilor; din Hefer, neamul Heferienilor.
33. Salfaad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, ci numai fiice si numele fiicelor lui Salfaad sunt: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta.
34. Acestea sunt neamurile lui Manase si la numaratoarea lor s-au gasit cincizeci si doua de mii sapte sute.
35. Fiii lui Efraim, dupa neamurile lor, sunt: din Sutelah, neamul Sutelahienilor; din Becher, neamul Becherienilor; din Tahan, neamul Tahanienilor.
36. Iar fiii lui Sutelah sunt: din Eran, neamul Eranienilor.
37. Acestea sunt neamurile fiilor lui Efraim si la numaratoarea lor s-au gasit treizeci si doua de mii cinci sute. Acestia sunt fiii lui Iosif dupa neamurile lor.
38. Fiii lui Veniamin, dupa neamurile lor, sunt; din Bela, neamul Belaienilor; din Asbel, neamul Asbelienilor; din Ahiram, neamul Ahiramienilor;
39. Din Sefufam, neamul Sefufamienilor; din Hufam, neamul Hufamienilor.
40. Iar fiii lui Bela sunt: Ard si Naaman: din Ard, neamul Ardienilor si din Naaman, neamul Naamanienilor.
41. Acestia sunt fiii lui Veniamin dupa neamurile lor si la numaratoare s-au gasit patruzeci si cinci de mii sase sute.
42. Fiii lui Dan, dupa neamurile lor, sunt: din Suham, neamul Suhamienilor. Acestea sunt familiile lui Dan, dupa neamurile lor.
43. Si neamurile lui Suham, la numaratoarea lor, au fost de toate saizeci si patru de mii patru sute.
44. Fiii lui Aser, dupa neamurile lor, sunt: din Imna, neamul Imnaenilor; din Isba, neamul Isbaenilor; din Verie, neamul Verienilor.
45. Din fiii lui Verie: din Heber, neamul Heberienilor; din Malchiel, neamul Malchielilor.
46. Si numele fiicei lui Aser a fost Serah.
47. Acestea sunt neamurile fiilor lui Aser si la numaratoare s-au gasit cincizeci si trei de mii patru sute.
48. Fiii lui Neftali, dupa neamurile lor, sunt: din Iahteel, neamul Iahteelienilor; din Guni, neamul Gunienilor;
49. Din Ieter, neamul Ieterienilor; din Silem, neamul Silemienilor.
50. Acestea sunt neamurile lui Neftali, dupa familiile lor si la numaratoare s-au gasit patruzeci si cinci de mii patru sute.
51. Iata numarul fiilor lui Israel, celor ce au intrat la numaratoare: sase sute una mii sapte sute treizeci.
52. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis:
53. “Acestora sa li se imparta spre mostenire pamantul, dupa numarul numelor;
54. Celor mai multi sa le dai mosie mai mare, iar celor mai putini sa le dai mosie mai mica; fiecaruia sa se dea mosie potrivit cu numarul celor ce au intrat la numaratoare.
55. Pamantul sa-l impartiti prin sorti; dupa numele semintiilor parintilor lor sa-si primeasca si partile:
56. Prin sorti sa le imparti mosia, atat celor multi la numar, cat si celor putini la numar”.
57. Levitii, care au intrat la numaratoare, dupa neamurile lor, sunt acestia: din Gherson, neamul Ghersonienilor; din Cahat, neamul Cahatienilor, din Merari, neamul Merarienilor.
58. Iata neamurile lui Levi: neamul lui Libni, neamul lui Hebron, neamul lui Mahli, neamul lui Musi si neamul lui Core. Din Cahat s-a nascut Amram.
59. Numele femeii lui Amram a fost Iohabed, fiica lui Levi, pe care a nascut-o femeia lui Levi in Egipt, iar ea a nascut lui Amram pe Aaron, pe Moise si pe Mariam, sora lor.
60. Lui Aaron i s-au nascut: Nadab si Abiud, Eleazar si Itamar.
61. Dar Nadab si Abiud au murit cand au adus foc strain inaintea Domnului, in pustiul Sinai.
62. Si s-au numarat toti cei de parte barbateasca de la o luna in sus si s-au gasit douazeci si trei de mii; caci acestia nu fusesera numarati impreuna cu fiii lui Israel, pentru ca nu li s-a dat mostenire printre fiii lui Israel.
63. Acestia sunt cei numarati de Moise si Eleazar preotul, care au numarat pe fiii lui Israel in sesurile Moabului, langa Iordan, in dreptul Ierihonului.
64. In numarul lor nu se afla niciunul din fiii lui Israel numarati de Moise si de preotul Aaron, in pustiul Sinai,
65. Caci Domnul le zisese acestora ca vor muri toti in pustie, - si n-au ramas din ei niciunul, afara de Caleb, fiul lui Iefone si de Iosua, fiul lui Navi.

CAPITOLUL 27
Lege pentru mostenire. Iosua, fiul lui Navi, capetenie in locul lui Moise.
1. Atunci au venit fetele lui Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, din neamul lui Manase, fiul lui Iosif, ale caror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta,
2. Si au stat inaintea lui Moise, a lui Eleazar preotul, inaintea capeteniilor si inaintea intregii obsti, la usa cortului adunarii, si au zis:
3. “Tatal nostru a murit in pustie; el n-a fost din numarul celor care s-au ridicat impotriva Domnului cu adunarea lui Core, ci a murit pentru pacatul sau si feciori n-a avut.
4. De ce sa piara numele tatalui nostru din neamul lui, pentru ca n-are fii? Da-ne si noua mosie intre fratii tatalui nostru!”
5. Moise insa a adus cererea lor inaintea Domnului;
6. Iar Domnul a zis catre Moise:
7. “Drept au grait fetele lui Salfaad; daruieste-le si lor mostenire intre fratii tatalui lor si trece-le lor mosia tatalui lor.
8. Iar fiilor lui Israel sa le graiesti si sa le spui: De va muri cineva, neavand fiu, sa dati partea lui fiicei lui.
9. Iar de nu are nici fiica, sa dati partea lui fratilor lui.
10. De nu are insa nici frati, sa dati partea lui fratilor tatalui lui.
11. Iar de nu are tatal sau frati, sa dati partea lui rudeniei celei mai de aproape din neamul lui, ca sa mosteneasca ale lui. Aceasta sa fie pentru fiii lui Israel ca o hotarare din lege, cum a poruncit Domnul lui Moise”.
12. Apoi a zis Domnul catre Moise: “Suie-te pe acest munte, care este dincoace de Iordan, adica pe muntele Nebo, si priveste pamantul Canaanului, pe care am sa-l dau fiilor lui Israel de mostenire.
13. Iar dupa ce-l vei vedea, te vei adauga si tu la poporul tau, cum s-a adaugat Aaron, fratele tau, pe muntele Hor.
14. Pentru ca v-ati impotrivit poruncii Mele in pustiul Sinai, in vremea tulburarii obstii, ca sa aratati inaintea ochilor lor sfintenia Mea la ape, adica la apele Meriba de la Cades, in pustiul Sinai”.
15. Moise insa a grait Domnului si a zis:
16. “Domnul Dumnezeul duhurilor si a tot trupul sa randuiasca peste obstea aceasta un om,
17. Care sa iasa inaintea ei si care sa intre inaintea ei, care sa-i duca si sa-i aduca, ca sa nu ramana obstea Domnului ca oile ce n-au pastor”.
18. Iar Domnul a zis catre Moise: “Ia-ti pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh intr-insul, pune-ti peste el mana ta;
19. Apoi du-l inaintea preotului Eleazar, inaintea a toata obstea si da-i povete inaintea ochilor lor;
20. Da-i din slava ta, ca sa-l asculte toata obstea fiilor lui Israel.
21. Dupa aceea sa stea inaintea preotului Eleazar si acesta va intreba de hotararile Domnului prin ajutorul Urimului: dupa cuvantul acestuia sa iasa si dupa cuvantul acestuia sa intre el si toti fiii lui Israel cei impreuna cu dansul si toata obstea”.
22. Si a facut Moise cum i-a poruncit Domnul Dumnezeu: a luat pe Iosua si l-a pus inaintea preotului Eleazar si a toata obstea.
23. Apoi si-a pus peste el mainile sale si i-a dat povete, cum zisese Domnul prin Moise.

CAPITOLUL 28
Randuiala noua pentru unele jertfe.
l. Apoi iarasi a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Porunceste fiilor lui Israel si le spune: Darurile Mele, darile Mele, jertfele Mele cele intru miros cu buna mireasma, ingrijiti sa Mi se aduca la sarbatorile Mele.
3. Spune-le: Iata jertfele care trebuie sa le aduceti Domnului: doi miei de cate un an fara meteahna, ardere de tot necontenita, pe fiecare zi;
4. Un miel sa-l aduci dimineata si pe celalalt miel sa-l aduci seara.
5. Jertfa de paine sa aduci a zecea parte de efa de faina de grau, amestecata cu un sfert de hin de untdelemn;
6. Aceasta este ardere de tot necontenita si care a fost savarsita la Muntele Sinai, spre miros cu buna mireasma si ca jertfa Domnului.
7. La ea sa aduci turnare un sfert de hin de vin la un miel; si turnarea de vin a Domnului s-o torni la loc sfant.
8. Celalalt miel sa-l aduci spre seara, cu darul lui de paine si cu turnarea lui sa-l aduca jertfa, mireasma placuta Domnului.
9. Iar in ziua odihnei sa aduceti doi miei de cate un an, fara meteahna, si ca jertfa doua zecimi de efa de faina de grau, framantata cu untdelemn si cu turnarea ei.
10. Aceasta este ardere de tot pentru ziua odihnei afara de arderea de tot cea necontenita cu turnarea ei.
11. La inceputul lunilor voastre sa aduceti Domnului ardere de tot: din cireada, doi vitei, iar din turma, un berbec si sapte miei de cate un an fara meteahna.
12. Iar ca dar de paine, cate trei zecimi de efa faina de grau, framantata cu untdelemn, la fiecare vitel, si doua zecimi de efa faina de grau, framantata cu untdelemn, ca dar de paine la berbec,
13. Si cate o zecime de efa faina de grau, framantata cu untdelemn, ca dar de paine la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot, mireasma placuta, jertfa Domnului.
14. Turnare la ele sa fie jumatate hin de vin de fiecare vitel, a treia parte hin de berbec si un sfert de hin la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot pentru fiecare inceput de luna, la toate lunile anului.
15. Sa mai aduceti Domnului si un tap, jertfa pentru pacat, afara de arderea de tot cea necontenita, si sa-l aduca cu turnarea lui.
16. In ziua a paisprezecea a lunii intai sunt Pastile Domnului.
17. In ziua a cincisprezecea este sarbatoare. Sapte zile sa mancati azime.
18. In ziua intai sa aveti adunare sfanta si nici un fel de lucru sa nu faceti;
19. Si sa aduceti Domnului jertfa, ardere de tot: din cireada, doi vitei, iar din turma, un berbec si sapte miei de cate un an; acestia sa fie fara meteahna.
20. Cu ei sa aduceti dar de paine, faina de grau framantata cu untdelemn, trei zecimi de efa de fiecare vitel, doua zecimi de efa la berbec,
21. Si cate o zecime de efa sa aduci cu fiecare din cei sapte miei;
22. Sa aduceti un tap jertfa pentru pacat, pentru curatirea voastra.
23. Acestea sa le aduceti, pe langa arderea de tot de dimineata, care este ardere de tot necontenita.
24. Tot asa sa aduceti si in fiecare din cele sapte zile: paine, jertfa, mireasma placuta Domnului, pe langa arderea de tot cea necontenita si cu turnarea ei.
25. In ziua a saptea sa aveti adunare sfanta si nici un lucru sa nu lucrati.
26. In ziua celor dintai roade, cand aduceti Domnului prinosul nou de paine, la incheierea saptamanilor, sa aveti adunare sfanta si nici un lucru sa nu lucrati.
27. Sa aduceti ardere de tot spre miros de buna mireasma Domnului: din cireada, doi vitei, iar din turma, un berbec si sapte miei de cate un an fara meteahna.
28. Cu ei sa aduceti dar de paine, faina de grau framantata cu untdelemn: trei zecimi de efa la fiecare vitel, doua zecimi de efa la berbec
29. Si o zecime de efa la fiecare din cei sapte miei.
30. Sa aduceti un tap jertfa pentru pacat, spre curatirea voastra.
31. Acestea sa mi le aduceti cu turnarile lor, afara de arderile de tot neincetate cu darul lor de paine, care se aduc de obicei; acestea trebuie sa fie curate”.

CAPITOLUL 29
Jertfe la ziua intai, a zecea si a cincisprezecea a lunii a saptea.
1. “In ziua intai a lunii a saptea de asemenea sa aveti adunare sfanta, si nici un lucru sa nu lucrati; pe aceasta sa o socotiti o zi a suflatului in trambite.
2. Sa aduceti ardere de tot, spre miros placut Domnului: un vitel, un berbec, sapte miei de cate un an fara meteahna;
3. La ei, ca dar de paine, faina de grau, framantata cu untdelemn: trei zecimi de efa la vitel, doua zecimi de efa la berbec
4. Si cate o zecime de efa la fiecare din cei sapte miei.
5. Din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, spre curatirea voastra.
6. Acestea sa le aduceti jertfe pe langa arderea de tot, cu darul de paine si turnarea lui de la luna noua si pe langa arderea de tot necontenita cu darul ei de paine si turnarea lui, dupa randuiala, intru miros de buna mireasma Domnului.
7. In ziua a zecea a acestei luni sa aveti adunare sfanta, sa postiti si nici un lucru sa nu faceti.
8. Sa aduceti ardere de tot Domnului spre miros de buna mireasma: un vitel” un berbec si sapte miei de cate un an.
9. La ei sa aduceti dar de paine, faina de grau framantata cu untdelemn, trei zecimi de efa la vitel, doua zecimi de efa la berbec
10. Si cate o zecime de efa la fiecare din cei sapte miei.
11. Iar din turma de capre sa aduceti un tap jertfa pentru pacat, spre curatirea voastra; acestea pe linga jertfa pentru pacat din ziua curatirii si pe langa arderea de tot cea necontenita cu darul ei de paine si turnarea ei, care se aduce dupa randuiala jertfa Domnului, spre miros cu buna mireasma.
12. In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea sa aveti iar adunare sfanta; nici un lucru sa nu lucrati si sa sarbatoriti sarbatoarea Domnului sapte zile.
13. In ziua intai sa aduceti ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului: din cireada, treisprezece vitei, iar din turma, doi berbeci, paisprezece miei de cate un an; dar sa fie fara meteahna.
14. Cu ei, ca dar de paine, sa se aduca faina de grau framantata cu untdelemn: trei zecimi de efa cu fiecare din cei treisprezece vilei, doua zecimi de efa cu fiecare din cei doi berbeci,
15. Si cate o zecime de efa de fiecare din cei paisprezece miei;
16. Iar din turma de capre, un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea de tot necontenita si darul ei de paine cu turnarea ei.
17. A doua zi sa se aduca doisprezece vitei, doi berbeci, paisprezece miei de cate un an, fara meteahna;
18. Cu ei sa se aduca dar de paine si turnare: la vilei, la berbeci si la miei, dupa numarul lor, cum e randuit;
19. Iar din turma de capre, un tap, jertfa pentru pacat; acestea sa le aduceti in afara de arderea de tot necontenita si de darul de paine cu turnarea ei.
20. A treia zi sa aduceti unsprezece vilei, doi berbeci si paisprezece miei de cate un an, fara meteahna;
21. Si cu ei dar de paine si turnare pentru vitei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, dupa randuiala;
22. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea de tot necontenita cu darul de paine si turnarea ei.
23. A patra zi sa aduceti zece vilei, doi berbeci si paisprezece miei de cate un an, fara meteahna;
24. Cu ei sa aduceti dar de paine si turnare pentru vitei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala;
25. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, pe langa arderea de tot necontenita cu darul de paine si turnarea ei.
26. In ziua a cincea sa aduceti noua vitei, doi berbeci si paisprezece miei de cate un an, fara meteahna;
27. Si cu ei dar de paine si turnare pentru vilei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala;
28. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea necontenita cu darul de paine si cu turnarea ei.
29. In ziua a sasea sa aduceti opt vitei, doi berbeci si paisprezece miei, fara meteahna;
30. Si eu ei dar de paine si turnare pentru vilei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala;
31. Iar din turma de capre, un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea de tot necontenita cu darul de paine si cu turnarea ei.
32. In ziua a saptea sa aduceti sapte vitei, doi berbeci si paisprezece miei fara meteahna;
33. Si cu ei dar de paine si turnare pentru vilei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala;
34. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea de tot necontenita cu darul de paine si cu turnarea ei.
35. In ziua a opta sa aveti incheierea sarbatorii; nici un lucru sa nu lucrati,
36. Si sa aduceti ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului: un vitel, un berbec si sapte miei fara meteahna.
37. Si cu ei dar de paine si turnare pentru vitel, pentru berbec si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala.
38. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, pe langa arderea de tot necontenita cu darul de paine si cu turnarea ei.
39. Acestea sa le aduceti Domnului la sarbatorile voastre, pe langa arderile de tot ale voastre cu darurile de paine ale voastre si cu turnarile voastre si jertfele voastre de buna voie, pe care le aduceti dupa fagaduinta sau din evlavie”.

CAPITOLUL 30
Pentru fagaduinte.
1. Moise a spus fiilor lui Israel toate cele ce-i poruncise Domnul.
2. Asadar, a grait Moise catre capeteniile semintiilor fiilor lui Israel si le-a zis: “Iata ce porunceste Domnul:
3. Omul care va face fagaduinta Domnului sau se va jura cu juramant, punand legatura asupra sufletului sau, sa nu-si calce cuvantul, ci sa implineasca toate cate au iesit din gura lui.
4. Daca vreo femeie va da fagaduinta Domnului si va pune asupra sa legamantul, in casa parintelui sau, in tineretea sa,
5. Si va auzi tatal fagaduinta ei si legamantul ce ea si-a pus asupra sufletului sau, si va tacea tatal ei asupra acestora, atunci toate fagaduintele ei se vor tine si orice legamant si-ar fi pus ea asupra sufletului sau se va tine.
6. Iar daca tatal ei, auzind, o va opri, atunci toate fagaduintele ei si legamintele ce ea si-ar fi pus asupra sufletului sau nu se vor tine si Domnul o va ierta, pentru ca a oprit-o tatal ei.
7. Daca insa ea se va marita si va fi asupra ei fagaduinta sau cuvantul gurii sale, cu care s-a legat pe sine,
8. Si va auzi barbatul ei si, auzind-o, va tacea, atunci fagaduintele ei se vor tine si legamintele ce ea si-a pus asupra sufletului sau se vor tine.
9. Iar daca barbatul ei, auzind, o va opri si va lepada fagaduinta ei, care este asupra ei, si cuvantul gurii ei cu care ea s-a legat pe sine, atunci acestea nu se vor tine, pentru ca i le-a oprit barbatul ei, si Domnul o va ierta.
10. Iar fagaduinta vaduvei si a celei despartite si orice legamant si-ar pune aceasta asupra sufletului ei se va tine.
11. Daca insa in casa barbatului sau a dat fagaduinta sau si-a pus legamant asupra sufletului sau cu juramant,
12. Si barbatul ei a auzit si a tacut asupra acesteia si n-a oprit-o, atunci toate fagaduintele ei se vor tine si orice legamant si-ar fi pus asupra sufletului sau se va tine.
13. Daca insa barbatul ei, auzind, a lepadat fagaduintele, atunci toate fagaduintele iesite din gura ei si legamintele sufletului sau nu se vor tine, pentru ca barbatul ei le-a desfiintat si Domnul o va ierta.
14. Orice fagaduinta si orice legamant cu juramant pentru smerirea sufletului ei, barbatul ei il poate intari si tot barbatul ei il poate si desfiinta.
15. Daca insa barbatul ei a tacut despre aceasta, zi dupa zi, prin aceasta el a intarit toate fagaduintele ei si toate legamintele ce sunt asupra ei le-a intarit, pentru ca el a auzit si a tacut.
16. Iar daca barbatul le-a lepadat dupa ce le-a auzit, atunci a luat el asupra sa pacatul ei”.
17. Acestea sunt legile, pe care Domnul le-a poruncit lui Moise asupra legamintelor dintre barbat si femeia lui, dintre tata si fiica lui, cat aceasta este tanara si se afla in casa tatalui ei.

CAPITOLUL 31
Israel biruie din nou pe Madianiti.
1. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Razbuna pe fiii lui Israel impotriva Madianitilor, si apoi te vei adauga la poporul tau”.
3. Iar Moise a grait poporului si a zis: “Inarmati dintre voi oameni pentru razboi, ca sa mearga impotriva Madianitilor si sa savarseasca razbunarea Domnului asupra Madianitilor.
4. Din toate semintiile fiilor lui Israel sa trimiteti la razboi, cate o mie din fiecare semintie”.
5. Si si-au ales din miile lui Israel, cate o mie din fiecare semintie, adica douasprezece mii de oameni, inarmati pentru razboi.
6. Pe acestia i-a trimis Moise la razboi, cate o mie din fiecare semintie; si cu ei a trimis la razboi pe Finees, fiul preotului Eleazar, fiul lui Aaron; si acesta avea in mainile sale vasele sfinte si trambitele de strigare.
7. Si au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, si au ucis pe toti cei de parte barbateasca.
8. Impreuna cu ucisii lor au cazut si regii madianiti: Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba - cinci regi madianiti - si Valaam, fiul lui Beor, a cazut de sabie, impreuna cu ucisii acelora.
9. Iar pe femeile Madianitilor si pe copiii lor le-au luat fiii lui Israel in robie; si toate vitele lor, toate turmele lor si toate avutiile lor le-au luat prada.
10. Toate cetatile lor din tinuturile lor cu toate satele lor le-au ars cu foc.
11. Toata prada si tot ce-au apucat de la om pana la dobitoc au luat cu ei.
12. Robii, prada si cele apucate le-au dus la Moise, la preotul Eleazar si la obstea fiilor lui Israel, in tabara din sesul Moabului, care este langa Iordan, in fata Ierihonului.
13. In intampinarea lor au iesit din tabara Moise, Eleazar preotul si toate capeteniile obstii.
14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorsesera de la razboi, si le-a zis Moise:
15. “Pentru ce ati lasat vii toate femeile?
16. Caci ele, dupa sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel sa se abata de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obstii Domnului.
17. Ucideti dar toti copiii de parte barbateasca si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi.
19. Si sa sedeti afara din tabara sapte zile; toti cei ce ati ucis om si v-ati atins de om ucis sa va curatiti in ziua a treia si in ziua a saptea, si voi si robii vostri.
20. Toate hainele, toate lucrurile de piele, tot ce este facut din par de capra si toate vasele de lemn sa le curatiti”.
21. Apoi a zis preotul Eleazar ostenilor care fusesera la razboi: “Hotararea legii, pe care a dat-o Domnul lui Moise, este aceasta:
22. Aurul, argintul, arama, fierul, plumbul, cositorul
23. Si tot ce trece prin foc, sa le treceti prin foc, ca sa se curete; afara de aceasta si cu apa de curatire sa le curatiti; iar toate cele ce nu se pot trece prin foc, sa le treceti prin apa.
24. Hainele voastre sa le spalati in ziua a saptea si sa va curatiti, iar dupa aceea veti intra in tabara”.
25. Iarasi a grait Domnul cu Moise si a zis:
26. “Socoteste prada de razboi, de la om pana la dobitoc, impreuna cu Eleazar preotul si cu capeteniile semintiilor obstii;
27. Apoi imparte prada in doua, intre ostenii care au fost la batalie si intre toata obstea.
28. De la ostenii care au fost la razboi, ia dare pentru Domnul, cate un suflet la cinci sute, din oameni, din vite, din asini si din oi.
29. Acestea sa le iei din partea lor si sa le dai preotului Eleazar ca dar inaltat Domnului.
30. Iar din jumatatea cuvenita fiilor lui Israel sa iei unul la cincizeci din oameni, din vite, din asini si din oi; si pe acestea sa le dai levitilor, care slujesc la cortul Domnului”.
31. Si a facut Moise si Eleazar preotul cum poruncise Domnul lui Moise.
32. Atunci s-a gasit prada ramasa din cele luate si aduse de cei ce fusesera la razboi: sase sute saptezeci si cinci de mii de oi;
33. Saptezeci si doua de mii de boi;
34. Asini, saizeci si una de mii;
35. Femei, care n-au cunoscut barbat, de toate, treizeci si doua de mii de suflete.
36. Jumatate, partea celor ce fusesera la razboi, dupa numaratoare, a fost: oi trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute.
37. Si darea Domnului din oi a fost: sase sute saptezeci si cinci;
38. Boi treizeci si sase de mii, si din acestia darea Domnului a fost saptezeci si doi;
39. Asini, treizeci de mii cinci sute, si din ei darea Domnului a fost saizeci si unul;
40. Oameni, saisprezece mii, si din ei darea Domnului a fost treizeci si doua suflete.
41. Si a dat Moise darea Domnului lui Eleazar preotul, cum poruncise Domnul lui Moise.
42. Iar partea fiilor lui Israel, pe care a luat-o Moise de la cei ce fusesera la razboi, a fost:
43. Oi, trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute;
44. Boi, treizeci si sase de mii;
45. Asini, treizeci de mii cinci sute;
46. Oameni, saisprezece mii.
47. Din aceasta parte a fiilor lui Israel, a luat Moise unul la cincizeci din oameni si din vite, si le-a dat levitilor, care faceau slujba in cortul Domnului, dupa cum poruncise Domnul lui Moise.
48. Atunci au venit la Moise capeteniile ostirii, capeteniile peste mii si sutasii, si au zis catre Moise:
49. “Robii tai au numarat pe ostenii care ne-au fost incredintati si n-a lipsit niciunul din ei.
50. Si iata noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobandi din lucrurile de aur: lanturi, bratari, inele, cercei si salbe, pentru curatirea sufletelor noastre inaintea Domnului”.
51. Si a luat Moise si Eleazar de la ei toate aceste lucruri de aur.
52. Aurul acesta, care s-a adus prinos Domnului de catre capeteniile peste mii si peste sute, a fost tot saisprezece mii sapte sute cincizeci de sicli.
53. Ostenii au pradat fiecare pentru ei.
54. Si a luat Moise si preotul Eleazar aurul de la capeteniile peste mii si peste sute si l-au dus in cortul adunarii, pentru pomenirea fiilor lui Israel inaintea Domnului.

CAPITOLUL 32
Inceputul stapanirii pamantului Canaan.
l. Iar fiii lui Ruben si fiii lui Gad aveau foarte multe turme; dar vazand ca pamantul Iazer si pamantul Galaad sunt locuri bune pentru turme,
2. Au venit fiii lui Gad si fiii lui Ruben si au grait cu Moise, cu Eleazar preotul si cu capeteniile obstii si au zis:
3. “Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Hesbonul, Eleale, Sevam, Nebo si Beon,
4. Tinuturile, pe care Domnul le-a lovit inaintea obstii lui Israel, sunt pamanturi bune pentru turme, si robii tai au turme”.
5. Si au mai zis: “De-am aflat trecere in ochii tai, da pamanturile acestea robilor tai in stapanire si nu ne trece peste Iordan”.
6. Moise insa a zis catre fiii lui Gad si catre fiii lui Ruben: “Fratii vostri se duc la razboi, iar voi sa ramaneti aici?
7. Pentru ce intoarceti inima fiilor lui Israel sa nu treaca in pamantul pe care Domnul li-l da?
8. Asa au facut si parintii vostri cand i-am trimis din Cades-Barne ca sa cerceteze tara:
9. Au mers pana in valea Escol, au vazut pamantul si au abatut inima fiilor lui Israel, ca sa nu mearga acestia in pamantul pe care Domnul li-l da.
10. Dar s-a aprins in ziua aceea mania Domnului si S-a jurat si a zis:
11. “Oamenii acestia, care au iesit din Egipt si care sunt de douazeci de ani si mai mari si cunosc binele si raul, nu vor vedea pamantul, pentru care Eu M-am jurat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov.
12. Pentru ca nu Mi s-au supus Mie, afara de Caleb, fiul lui Iefone Chenezul, si de Iosua, fiul lui Navi, pentru ca acestia s-au supus Domnului”.
13. S-a aprins atunci mania Domnului asupra lui Israel si i-a purtat prin pustie patruzeci de ani, pana cand s-a sfarsit tot neamul care facuse rau inaintea Domnului.
14. Si iata acum, in locul parintilor vostri v-ati ridicat voi, samanta pacatosilor, ca sa sporiti inca si mai mult iutimea maniei Domnului asupra lui Israel.
15. Daca va veti abate de la El, iarasi va lasa pe Israel in pustie si veti pierde tot poporul acesta”.
16. Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: “Noi ne vom face aici staule pentru turmele noastre si cetati pentru copiii nostri;
17. Iar noi insine cei dintai ne vom inarma si vom merge inaintea fiilor lui Israel, pana ce ii vom duce la locurile lor; iar copiii nostri vor ramane in cetatile intarite, pentru ca sa nu fie in primejdie din partea oamenilor locului.
18. Nu ne vom intoarce la casele noastre, pana cand fiii lui Israel nu vor intra fiecare in mostenirea sa;
19. Caci nu vom lua impreuna cu ei mostenire dincolo de Iordan si nici mai departe, daca ni se va da parte dincoace de Iordan, spre rasarit”.
20. Atunci a zis Moise catre ei: “De veti face aceasta, de veti merge inarmati la razboi inaintea Domnului,
21. De va trece fiecare din voi inarmat peste Iordan inaintea Domnului, pana cand va pierde El pe vrajmasii Sai inaintea Sa si pana cand va fi cuprins pamantul inaintea Lui,
22. Atunci, dupa ce va veti intoarce, veti fi fara vina inaintea Domnului si inaintea lui Israel si veti avea pamantul acesta mostenire inaintea Domnului.
23. Iar de nu veti face asa, veti gresi inaintea Domnului si veti suferi pedeapsa care va va ajunge pentru pacatul vostru.
24. Ziditi-va cetati pentru copiii vostri si staule pentru oile voastre si faceti cele ce ati rostit cu buzele voastre”.
25. Zis-au fiii lui Gad si fiii lui Ruben catre Moise: “Robii tai vor face cum porunceste domnul nostru.
26. Copiii nostri, femeile noastre, turmele noastre si toate vitele noastre vor ramane aici in cetatile Galaadului;
27. Iar robii tai, inarmati cu totii ca osteni, vor merge inaintea Domnului la razboi, cum zice domnul nostru”.
28. Atunci a dat Moise porunca pentru ei lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui Navi, si capeteniilor semintiilor fiilor lui Israel,
29. Si le-a zis Moise: “Daca fiii lui Gad si fiii lui Ruben vor trece cu voi peste Iordan, intrarmandu-se cu totii pentru razboi inaintea Domnului, dupa ce tara va fi supusa inaintea voastra, sa le dati pamantul Galaad in stapanire.
30. Iar daca ei nu vor merge cu voi inarmati pentru razboi inaintea Domnului, sa trimiteti inaintea voastra averea lor, femeile lor si vitele lor in pamantul Canaan si ei sa primeasca mosie impreuna cu voi in pamantul Canaanului”.
31. Iar fiii lui Gad si fiii lui Ruben au raspuns si au zis: “Cum a zis domnul robilor tai asa vom si face.
32. Vom merge inarmati inaintea Domnului in pamantul Canaan, iar partea noastra de mosie sa fie de asta parte de Iordan”.
33. Atunci Moise le-a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben si la jumatate din semintia lui Manase, fiul lui Iosif, tara lui Sihon, regele Amoreilor, si tara lui Og, regele Vasanului, pamantul cu orasele lui si imprejurimile si cetatile din toate partile jarii.
34. Si au zidit fiii lui Gad: Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35. Atarot-Sofanul, Iazerul, Iogbeha,
36. Bet-Nimra si Bet-Haran, cetati intarite si staule pentru oi.
37. Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataimul,
38. Nebo, Baal-Meonul si Sibma, ale caror nume au fost schimbate si au dat alte nume oraselor pe care le-au zidit ei.
39. Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au dus in Galaad si l-au luat si au alungat pe Amoreii care erau acolo.
40. Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, si s-a asezat acela acolo.
41. Iair, fiul lui Manase, s-a dus si a luat salasurile lor si le-a numit salasurile lui Iair.
42. Iar Nobah s-a dus si a luat Chenatul si cetatile care tineau de el si l-a numit dupa numele sau: Nobah.

CAPITOLUL 33
Calatoriile si popasurile poporului Israel.
1. Iata acum popasurile fiilor lui Israel, dupa ce au iesit ei din pamantul Egiptului cu ostirile lor, sub mana lui Moise si Aaron.
2. Moise, din porunca Domnului, a scris calatoria lor cu popasurile lor; iar popasurile lor sunt acestea:
3. In luna intai, in ziua a cincisprezecea a lunii intai, a doua zi de Pasti, fiii lui Israel au purces din Ramses (Gosen) si au iesit, sub mana inalta, inaintea ochilor a tot Egiptul.
4. In vremea aceea Egiptenii ingropau pe toti cei ce murisera dintre ei, pe toti intai-nascutii, pe care-i lovise Domnul, in tara Egiptului, cand a facut Domnul judecata asupra dumnezeilor lor.
5. Dupa ce au pornit fiii lui Israel din Ramses (Gosen), au poposit in Sucot.
6. Pornind apoi din Sucot, au tabarat la Etam, care este la marginea pustiului.
7. Din Etam au pornit si s-au indreptat spre Pi-Hahirot, care este in tara Baal-Tefonului, si si-au asezat tabara inaintea Migdolului.
8. Pornind apoi din Pi-Hahirot, au trecut prin mare in pustie si, mergand cale de trei zile prin pustiul Etam, si-au asezat tabara la Mara.
9. Plecand de la Mara, au venit la Elim. In Elim insa erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici si au tabarat acolo langa apa.
10. Pornind apoi din Elim, au tabarat la Marea Rosie.
11. Au pornit apoi de la Marea Rosie si au tabarat in pustiul Sin.
12. Pornind din pustiul Sin, au poposit la Dofca.
13. Pornind din Dofca, au tabarat la Alus.
14. Pornind din Alus, si-au asezat tabara la Rafidim. Acolo nu era apa ca sa bea poporul.
15. Pornind din Rafidim, au tabarat in pustiul Sinai.
16. Iar dupa ce au pornit din pustiul Sinai, au poposit la Chibrot-Hataava.
17. Pornind din Chibrot-Hataava, au tabarat in Haserot.
18. Pornind din Haserot, au poposit la Ritma.
19. Pornind din Ritma, si-au asezat tabara la Rimon-Peret.
20. Pornind din Rimon-Peret, au tabarat in Libna.
21. Pornind din Libna, au tabarat la Risa.
22. Pornind din Risa, si-au asezat tabara la Chehelata.
23. Pornind din Chehelata, au tabarat pe Muntele Safer.
24. Pornind de pe Muntele Safer, au poposit in Harada.
25. Pornind din Harada, au tabarat la Machelot.
26. Pornind din Machelot, au poposit in Tahat.
27. Pornind din Tahat, s-au asezat cu tabara in Tarah.
28. Pornind din Tarah, au tabarat in Mitca.
29. Pornind din Mitca, au tabarat in Hasmona.
30. Pornind din Hasmona, au poposit la Moserot.
31. Pornind din Moserot, si-au asezat tabara la Bene-Iaakan.
32. Pornind din Bene-Iaakan, au tabarat la Hor-Haghidgad.
33. Pornind din Hor-Haghidgad, au poposit in Iotbata.
34. Pornind din Iotbata, au tabarat la Abrona.
35. Pornind din Abrona, si-au asezat tabara la Etion-Gheber.
36. Pornind din Etion-Gheber, au poposit in pustiul Sin. Plecand din pustiul Sin, au tabarat in Cades.
37. Iar din Cades au purces si au poposit la muntele Hor, langa hotarul tarii Edomului.
38. Aici s-a suit Aaron preotul pe muntele Hor, dupa porunca Domnului, si a murit acolo, in anul al patruzecilea de la iesirea fiilor lui Israel din pamantul Egiptului, in luna a cincea, in ziua intai a lunii.
39. Aaron era de o suta douazeci si trei de ani, cand a murit pe muntele Hor.
40. Atunci regele canaanean din Arad, care traia in partea de miazazi a pamantului Canaan, a auzit ca vin fiii lui Israel.
41. Acestia insa, plecand de la muntele Hor, au tabarat la Talmona.
42. Pornind din Talmona, au poposit la Punon.
43. Pornind din Punon, au tabarat la Obot.
44. Pornind din Obot, au poposit la Iie-Abarim, langa hotarele lui Moab.
45. Pornind din Iie-Abarim, au tabarat la Dibon-Gad.
46. Pornind din Dibon-Gad, au poposit ia Almon-Diblataim.
47. Pornind din Almon-Diblataim, au tabarat in muntii Abarim, in fata lui Nebo.
48. Pornind de la muntii Abarim, au poposit in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului,
49. Si si-au asezat ei tabara la Iordan, de la Bet-Iesimot pana la Abel-Sitim, in sesurile Moabului.
50. Grait-a Domnul cu Moise in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului, si a zis:
51. “Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Cand veti trece peste Iordan, in pamantul Canaanului,
52. Sa alungati de la voi pe toti locuitorii tarii si sa stricati toate chipurile cele cioplite ale lor, toti idolii lor cei turnati din argint si toate inaltimile lor sa le pustiiti.
53. Sa luati in stapanire pamantul si sa va asezati acolo, caci va dau in stapanire pamantul acesta.
54. Sa impartiti pamantul prin sorti la semintiile voastre: celor mai multi la numar sa le dati parte mai mare, iar celor mai putini la numar sa le dati parte mai mica; fiecaruia unde-i va cadea sortul, acolo sa-i fie partea, dupa semintiile parintilor vostri.
55. Iar daca nu veti alunga de la voi pe locuitorii pamantului, atunci cei ramasi din ei vor fi spini pentru ochii vostri si bolduri pentru coastele voastre si va vor stramtora in tara in care veti trai.
56. si atunci va voi face voua ceea ce aveam de gand sa le fac lor”.

CAPITOLUL 34
Hotarele pamantului fagaduintei si impartirea lor.
1. A grait Domnul cu Moise si a zis:
2. “Porunceste fiilor lui Israel si le zi: Iata, veti intra in pamantul Canaan. Acesta va fi mostenirea voastra; iar hotarele Canaanului sunt acestea:
3. Partea de miazazi va incepe de la pustiul Sin de langa Edom si va avea la rasarit, ca hotar, Marea Sarata.
4. Acest hotar se va indrepta spre miazazi, catre inaltimea Acravimului; va trece prin Sin si se va intinde pana la miazazi de Cades-Barne; apoi va merge catre Hatar-Adar trecand la Atmon.
5. De la Atmon, hotarul se va indrepta spre Raul Egiptului si se va pogori pana la mare.
6. Iar hotar dinspre apus va va fi Marea cea Mare. Acesta va fi hotarul vostru dinspre asfintit.
7. Iar spre miazanoapte, hotarul vostru sa-l trageti de la Marea cea Mare pana la muntele Hor;
8. De la muntele Hor, sa-l trageti spre Hamat, si hotarul va atinge Tedadul.
9. De acolo va merge hotarul catre Tifron si va atinge Hatar-Enan. Acesta sa va fie hotarul de miazanoapte.
10. Iar hotarul dinspre rasarit sa vi-l trageti de la Hatar-Enan catre Sefam;
11. De la Sefam hotarul se va pogori spre Ribla, pe la rasarit de Ain, mergand de-a lungul malului Marii Chineret (Ghenizaret) pe partea de rasarit.
12. De aici hotarul se va pogori pe Iordan si se va sfarsi la Marea Sarata. Acesta va fi pamantul vostru, dupa hotarele lui din toate partile”.
13. Atunci a dat Moise porunca fiilor lui Israel si a zis: “Iata pamantul pe care voi il veti imparti in bucati, prin sorti, si care a poruncit Domnul sa se dea la noua semintii si la jumatate din semintia lui Manase.
14. Caci semintiilor fiilor lui Ruben cu familiile lor, a fiilor lui Gad cu familiile lor, si jumatate din semintia lui Manase si-au primit partea lor.
15. Doua semintii intregi si o jumatate de semintie si-au primit partea peste Iordan, pe partea rasariteana, in fata Ierihonului”.
16. A grait Domnul cu Moise si a zis:
17. “Iata numele barbatilor care au sa va imparta pamantul: Eleazar preotul si Iosua, fiul lui Navi;
18. Veti mai lua inca si cate o capetenie de fiecare semintie pentru impartirea pamantului.
19. Numele acestor barbati sunt: Caleb, fiul lui Iefoni, pentru semintia Iudei;
20. Samuel, fiul lui Amihud, pentru semintia fiilor lui Simeon;
21. Elidad, fiul lui Chislon, pentru semintia lui Veniamin;
22. Capetenia Buchi, fiul lui Iogli, pentru semintia fiilor lui Dan;
23. Capetenia Haniel, fiul lui Efod, pentru semintia fiilor lui Manase;
24. Capetenia Chemuel, fiul lui Siftan, pentru semintia fiilor lui Efraim;
25. Capetenia Elitafan, fiul lui Parnac, pentru semintia fiilor lui Zabulon,
26. Capetenia Paltiel, fiul lui Azan, pentru semintia fiilor lui Isahar;
27. Capetenia Ahihud, fiul lui Selomi, pentru semintia fiilor lui Aser;
28. Capetenia Pedael, fiul lui Amihud, pentru semintia fiilor lui Neftali”.
29. Acestia sunt aceia carora a poruncit Domnul sa imparta pamantul Canaan la fiii lui Israel.

CAPITOLUL 35
Cetatile levitilor si cetatile de scapare.
1. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului, si a zis:
2. “Porunceste fiilor lui Israel, ca ei, din partile mostenirii lor, sa dea levitilor cetati de locuit; si imprejurul cetatilor sa le dea levitilor locuri.
3. Cetatile vor fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate nevoile vietii lor.
4. Locurile de pe langa cetatile pe care trebuie sa le dati levitilor sa se intinda in toate partile, de la zidurile cetatii pana la doua mii de coti;
5. Sa masurati de la cetate, spre rasarit doua mii de coti, spre miazazi doua mii de coti, spre apus doua mii de coti si spre miazanoapte doua mii de coti, iar in mijloc sa fie cetatea: acestea vor fi pamanturile lor de pe langa cetati.
6. Dintre cetatile pe care le veti da levitilor sase cetati sa fie de scapare, in care veti ingadui sa fuga ucigasii. Si pe langa acestea sa le mai dati patruzeci si doua de cetati.
7. Cetatile pe care trebuie sa le dati levitilor sa fie de toate patruzeci si opt de cetati cu locurile dimprejur.
8. Si cand veti da cetatile acestea din mosiile fiilor lui Israel, atunci din mosiile cele mai mari sa dati mai mult si din cele mai mici mai putin; fiecare semintie sa dea levitilor din cetatile ei potrivit cu partea primita.
9. A grait Domnul cu Moise si a zis:
10. “Spune fiilor lui Israel si le zi:
11. Cand veti trece peste Iordan, in pamantul Canaan, sa va alegeti cetatile care au sa va fie cetati de scapare, unde sa poata fugi ucigasul care a ucis om fara sa vrea.
12. Si vor fi cetatile acestea loc de scapare de cel ce razbuna sangele varsat, ca sa nu fie omorat cel ce a ucis, inainte de a se infatisa el in fata obstii la judecata.
13. Cetatile pe care trebuie sa le dati ca cetati de scapare, sa fie sase.
14. Trei cetati sa dati de asta parte de Iordan, si trei cetati sa dati in pamantul Canaan; acestea trebuie sa fie cetatile de scapare.
15. Aceste cetati sa fie, si pentru fiii lui Israel si pentru straini si pentru cei stramutati la voi, loc de scapare; acolo sa fuga ucigasul fara voie.
16. Daca cineva a lovit pe altul cu o unealta de fier si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorat.
17. Daca cineva a lovit cu piatra pe altul si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorat.
18. Sau daca cu o unealta de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit asa incat acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie dat mortii.
19. Razbunatorul sangelui varsat poate sa ucida pe faptas indata ce-l intalneste.
20. Daca cineva izbeste pe altul din ura, sau cu gand rau arunca asupra lui ceva, asa incat acela moare, sau din dusmanie il loveste cu mana, asa incat acela moare,
21. Cel ce a lovit trebuie dat mortii, ca este ucigas, si razbunatorul sangelui varsat poate ucide pe ucigas indata ce-l va intalni.
22. Daca insa cineva izbeste pe altul din nebagare de seama, fara dusmanie,
23. Sau arunca ceva asupra lui fara gand rau, sau vreo piatra a rostogolit asupra lui fara sa-l vada si acela moare, iar el nu i-a fost dusman si nu i-a dorit raul,
24. Atunci obstea trebuie sa judece intre ucigas si razbunatorul sangelui varsat dupa aceste randuieli;
25. Si obstea trebuie sa izbaveasca pe ucigas din mainile razbunatorului sangelui varsat, si sa-l intoarca obstea in cetatea lui de scapare, unde a fugit el, ca sa traiasca acolo pana la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfintit.
26. Daca ucigasul va iesi peste hotarele orasului de scapare, in care a fugit,
27. Si-l va gasi razbunatorul sangelui varsat, in afara de hotarele cetatii lui de scapare, si va ucide pe ucigasul acesta razbunatorul de sange, acesta nu va fi vinovat de varsare de sange,
28. Pentru ca acela trebuie sa sada in orasul sau de scapare pana la moartea marelui preot; iar dupa moartea marelui preot trebuie sa se intoarca ucigasul in pamantul sau de mostenire.
29. Aceasta sa va fie randuiala legiuita in neamul si in toate locasurile voastre.
30. Daca cineva va ucide om, ucigasul trebuie ucis dupa cuvintele martorilor, dar pentru a osandi la moarte, nu este de ajuns un singur martor.
31. Sa nu luati rascumparare pentru sufletul ucigasului care este vinovat mortii, ci sa-l omorati.
32. Sa nu luati rascumparare pentru cel ce a fugit in orasul de scapare, ca sa-i ingaduiti sa locuiasca in pamantul sau, inainte de moartea marelui preot.
33. Sa nu spurcati pamantul pe care aveti sa traiti; ca sangele spurca pamantul si pamantul nu se poate curati in alt fel de sangele varsat pe el, decat cu sangele celui ce l-a varsat.
34. Sa nu spurcati pamantul pe care traiti si in mijlocul caruia locuiesc Eu; caci Eu, Domnul, locuiesc intre fiii lui Israel”.

CAPITOLUL 36
Randuiala pentru neinstrainarea mosiilor la casatoria fetelor.
1. Atunci au venit capeteniile familiilor din semintia fiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din semintia fiilor lui Iosif, si au grait inaintea lui Moise si inaintea lui Eleazar preotul si inaintea capeteniilor urmasilor fiilor lui Israel si au zis:
2. “Domnul a poruncit stapanului nostru sa dea pamant de mostenire fiilor lui Israel prin sorti, si stapanului nostru i s-a poruncit de la Domnul sa dea partea lui Salfaad, fratele nostru, fiicelor lui.
3. Daca insa acestea vor fi sotii ale fiilor unei alte semintii a fiilor lui Israel, atunci partea lor se va lua din mosia parintilor nostri si se va adauga la mosia acelei semintii, in care ele vor fi sotii, si asa se va lua din mosia noastra ce ni s-a cuvenit prin sorti.
4. Si chiar cand va fi jubileu la fiii lui Israel, atunci partea lor se va adauga la mosia acelei semintii, in care ele vor fi sotii, si partea lor se va sterge din mosia semintiei parintilor nostri”.
5. Deci a dat Moise porunca fiilor lui Israel, dupa cuvantul Domnului, zicand:
6. “Adevarat graieste semintia fiilor lui Iosif. Iata ce porunceste Domnul pentru fiicele lui Salfaad: Ele pot sa fie sotii ale acelora care vor placea ochilor lor, numai sa fie sotii in neamul semintiei tatalui lor,
7. Pentru ca partea fiilor lui Israel sa nu treaca de la o semintie la alta; ca fiecare din fiii lui Israel trebuie sa fie legat de mosia semintiei parintilor sai.
8. Si orice fata care stapaneste o parte de mostenite in una din semintiile fiilor lui Israel sa fie sotia cuiva din neamul semintiei tatalui sau, ca fiii lui Israel sa mosteneasca fiecare partea parintilor sai,
9. Si sa nu treaca partea de la o semintie la alta semintie, ca fiecare din semintiile fiilor lui Israel trebuie sa fie legata de mosia sa”.
10. Cum a poruncit Domnul lui Moise, asa au facut fiicele lui Salfaad.
11. Si fiicele lui Salfaad: Mahla, Tirta, Hogla, Milca si Noa s-au maritat dupa fiii unchiului lor.
12. In semintia fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, au fost ele sotii, si a ramas mosia lor neamului tatalui lor.
13. Acestea sunt poruncile si asezamintele pe care le-a dat Domnul fiilor lui Israel, prin Moise, in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului.

 http://www.biblia-ortodoxa.ro