Biblia - Vechiul Testament - Cartea Judecatorilor

Biblia - Vechiul Testament - 
Cartea Judecatorilor

CAPITOLUL 1
Semintia lui Iuda povatuind la razboi in locul lui Iosua.
1. Dupa moartea lui Iosua, au intrebat fiii lui Israel pe Domnul, zicand: “Cine din noi sa mearga mai intai asupra Canaaneilor, ca sa se lupte cu ei?”
2. Si a zis Domnul: “Iuda sa mearga si Eu voi da tara in mana lui!”
3. Iuda a zis catre Simeon, fratele sau: “Intra cu mine in tinutul care mi-a cazut la sorti si sa ne luptam cu Canaaneii si voi intra si eu cu tine in tinutul care ti-a cazut la sorti”. si s-a dus Simeon cu el.
4. Atunci s-a dus Iuda cu Simeon si Domnul a dat pe Canaanei si pe Ferezei in mainile lor si au ucis ei din aceia zece mii de oameni in Bezec.
5. Si s-au intalnit ei in Bezec cu Adoni-Bezec si s-au batut cu dansul si au rapus pe Canaanei si pe Ferezei,
6. Iar Adoni-Bezec a fugit; dar ei au alergat dupa el si l-au prins si i-au taiat degetele cele mari de la maini si de la picioare.
7. Atunci Adoni-Bezec a zis: “Saptezeci de regi cu degetele cele mari taiate de la mainile si de la picioarele lor adunau faramituri sub masa mea; cum am facut eu, asa mi-a platit si mie Dumnezeu. Si l-au dus in Ierusalim si a murit acolo.
8. Apoi au mers fiii lui Iuda cu razboi asupra Ierusalimului si l-au luat si l-au trecut prin sabie, iar cetatea au dat-o focului.
9. Dupa aceea s-au dus fiii lui Iuda sa se lupte cu Canaaneii care traiau in munti, in tara de miazazi si in partile de jos.
10. Si a mers Iuda asupra Canaaneilor care locuiau in Hebron; iar numele Hebronului era mai inainte Chiriat-Arba; si a batut per Sesai, pe Ahiman si pe Talmai, din neamul lui Enac.
11. Iar de acolo s-au dus impotriva locuitorilor Debirului al carui nume era mai inainte Chiriat-Sefer.
12. Atunci Caleb a zis: “Cine va lovi Chiriat-Seferul si-l va lua, aceluia ii voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie”.
13. Si l-a luat Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, si acesta i-a dat de sotie pe Acsa, fiica sa.
14. Si cand a vrut ea sa plece, Otniel a invatat-o sa ceara la tatal ei o tarina si ea s-a coborat de pe asin. Si i-a zis Caleb: “Ce vrei?”
15. Iar Acsa a zis catre el: “Da-mi binecuvantare; tu mi-ai dat pamantul de la miazazi, da-mi si izvoarele de apa”. Si i-a dat Caleb, dupa dorinta ei, izvoarele cele de sus si izvoarele cele de jos.
16. Iar fiii lui Hobab cheneul, socrul lui Moise, au mers din cetatea Palmierilor cu fiii lui Iuda in pustiul lui Iuda din Negheb, care este la miazazi de Arad si, venind, s-au asezat intre Amaleciti.
17. Apoi a mers Iuda cu Simeon, fratele sau si a lovit pe Canaaneii care locuiau in Tefat si i-au dat pieirii; de aceea s-a numit cetatea aceea Horma.
18. Si a mai luat Iuda si Gaza cu imprejurimile ei, Ascalonul cu imprejurimile lui si Ecronul cu tinutul lui.
19. Si a fost Domnul cu Iuda si acesta a luat in stapanire partea muntoasa; dar pe locuitorii din vale nu i-a putut alunga, pentru ca ei aveau care de fier.
20. Si au dat lui Caleb Hebronul, cum zisese Moise, si a primit el acolo de mostenire cele trei cetati ale fiilor lui Enac si a alungat pe cei trei fii ai lui Enac.
21. Iar fiii lui Veniamin n-au alungat pe Iebuseii care locuiau in Ierusalim; si traiesc Iebusei cu fiii lui Veniamin in Ierusalim pana in ziua de astazi.
22. S-au suit de asemenea si fiii lui Iosif asupra Betelului si Domnul a fost cu ei,
23. Si s-au oprit ei si au cercetat Betelul; iar numele cetatii acesteia era mai inainte Luz.
24. Si au vazut cei de straja un om iesind din cetate si l-au prins si i-au zis: “Arata-ne intrarea cetatii si vom avea mila de tine”.
25. Si le-a aratat intrarea cetatii si ei au lovit cetatea cu sabia, iar omului aceluia si la tot neamul lui i-au dat drumul.
26. Si s-a dus omul acela in pamantul Heteilor si a zidit acolo o cetate si i-a pus numele Luz. Si acesta este numele ei pana in ziua de astazi.
27. Manase de asemenea n-a alungat pe locuitorii Bet-Seanului, care e Schitopole, si ai cetatilor supuse lui, nici pe ai Taanacului si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii din Dor si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii Ibleamului si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii Meghidonului si ai cetatilor supuse lui; si au ramas Canaaneii sa traiasca in pamantul acesta.
28. Cand Israel a ajuns puternic, atunci a facut pe Canaanei birnici, dar de izgonit nu i-a izgonit.
29. Nici Efraim n-a izgonit pe Canaaneii care locuiau in Ghezer, si au trait Canaaneii in mijlocul lor in Ghezer si le-au platit bir.
30. Zabulon inca n-a izgonit pe locuitorii Chitronului si pe locuitorii Nahalolului; si au locuit Canaaneii in mijlocul lor si le-au platit bir.
31. Nici Aser n-a izgonit pe locuitorii din Aco care-i plateau bir, nici pe locuitorii din Dor, nici pe locuitorii din Sidon si Mahaleb, din Aczib, din Helba, din Afec si din Rehob.
32. Si a locuit Aser intre Canaanei, locuitorii rarii aceleia, caci nu i-a izgonit.
33. Nici Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Semes, nici pe locuitorii din Bet-Anat, si a trait intre Canaanei, locuitorii jarii aceleia. Iar locuitorii din Bet-Semes si din Bet-Anat erau birnicii lui.
34. Dar Amoreii au impins pe fiii lui Dan in munti si nu i-a lasat sa se coboare in vale.
35. Si au ramas Amoreii sa locuiasca in Har-Heres, in Aialon si Saalbim; dar mana fiilor lui Iosif a rapus pe Amorei si au ajuns acestia birnicii lor.
36. Iar hotarele Amoreilor se intindeau pana dincolo de inaltimea Acrabimului si de Sela.

CAPITOLUL 2
Trandavia Israelitilor, lepadarea de Dumnezeu, pedeapsa si iertarea lor.
1. Atunci s-a suit un inger al Domnului din Ghilgal catre Bochim, catre Betel si catre casa lui Israel si le-a zis: “Asa graieste Domnul:
2. Eu v-am scos din Egipt si v-am bagat in tara pentru care M-am jurat parintilor vostri sa v-o dau si am zis: Nu voi rupe in veac legamantul Meu cu voi; voi insa sa nu intrati in legatura cu locuitorii tarii acesteia; dumnezeilor lor sa nu va inchinati, idolii lor sa-i sfaramati si jertfelnicele lor sa le daramati. Dar voi n-ati ascultat glasul Meu. Pentru ce ati facut aceasta?
3. De aceea va zic: Nu Ma voi apuca sa stramut pe locuitorii acestia pe care Eu am voit sa-i alung, nu-i voi izgoni de la voi si ei va vor fi lat, iar dumnezeii lor vor fi pentru voi mreaja”.
4. Cand a spus ingerul Domnului cuvintele acestea tuturor fiilor lui Israel, atunci poporul a ridicat strigare mare si a plans.
5. De aceea s-a si numit locul acela Bochim. Si au adus ei acolo jertfa Domnului.
6. Dupa ce a dat Iosua drumul poporului si s-au dus fiii lui Israel fiecare la casa sa si fiecare la mosia sa, ca sa ia tara de mostenire,
7. Atunci poporul a slujit Domnului in toate zilele lui Iosua si in toate zilele batranilor, a caror viata s-a prelungit dupa Iosua si care vazusera toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care le facuse El cu Israel.
8. Iosua, fiul lui Navi, sluga Domnului, a murit fiind de o suta zece ani,
9. Si l-au ingropat in cuprinsul mostenirii sale, la Timnat-Heres, in muntele lui Efraim, spre miazanoapte de muntele Gaas;
10. Si dupa ce tot randul acela de oameni a trecut la parintii lor si cand s-a ridicat in locul lor alt rand de oameni, care nu cunosteau pe Domnul si lucrurile Sale pe care le facuse cu Israel,
11. Atunci fiii lui Israel au inceput a face rele inaintea ochilor Domnului si s-au apucat sa slujeasca baalilor;
12. Au parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor lor, Care ii scosese din pamantul Egiptului si s-au intors la alti dumnezei, catre dumnezeii popoarelor dimprejurul lor si au inceput sa se inchine acelora si au maniat pe Domnul;
13. Au parasit pe Domnul si au inceput a se inchina lui Baal si Astartelor.
14. De aceea s-a aprins mania Domnului asupra lui Israel si l-a dat in mainile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat in mainile vrajmasilor dimprejurul lor si n-au mai putut sa se impotriveasca vrajmasilor lor.
15. Ori incotro apucau, mana Domnului pretutindeni era impotriva lor, ca sa faca rau, cum le graise Domnul si cum li Se jurase. Si erau foarte stramtorati.
16. Atunci le-a ridicat Domnul judecatori care i-au izbavit din mainile jefuitorilor lor.
17. Dar nici pe judecatori nu-i ascultau ei, ci se purtau desfranat mergand pe urmele altor dumnezei si se inchinau acelora si maniau pe Domnul; usor se abateau de la calea pe care umblasera parintii lor care se supusesera poruncilor Domnului. Ei insa nu faceau asa.
18. Cand le ridica lor Domnul judecatori, atunci Insusi Domnul era cu judecatorul si-i izbavia pe ei de vrajmasii lor in toate zilele judecatorului.
19. Dar cum murea judecatorul, ei iarasi faceau si mai rau decat parintii lor, abatandu-se la alti dumnezei, slujind acelora si inchinandu-se lor, nu se lasau de lucrurile lor si nu se abateau de la calea lor cea rea.
20. Si se aprindea mania Domnului asupra lui Israel si zicea: “Pentru ca poporul acesta calca poruncile Mele, pe care Eu le-am asezat cu parintii lor si nu asculta glasul Meu,
21. De aceea nici Eu nu voi mai izgoni de la ei nici unul din acele popoare pe care le-a lasat Iosua, fiul lui Navi, in tara, cand a murit,
22. Ca sa ispiteasca prin ele pe Israel si sa vada de va tine el calea Domnului si de va umbla pe ea, cum s-au tinut parintii lor, sau nu”.
23. Si a lasat Domnul pe popoarele acestea si nu le-a alungat indata, nici nu le-a dat in mainile lui Iosua.

CAPITOLUL 3
Otniel, Aod si Samgar.
l. Iata popoarele acelea pe care le-a lasat Domnul ca sa ispiteasca prin ele pe Israel si pe toti aceia care nu cunosteau toate razboaiele Canaanului;
2. Pe care le lasase numai pentru ca generatiile viitoare de oameni ale fiilor lui Israel sa stie si sa invete razboiul pe care nu-l cunoscusera mai inainte:
3. Cinci stapanitori Filisteni, toti Canaaneii, Sidonienii si Heveii care locuiau in muntii Libanului de la muntele Baal-Hermon pana la intrarea Hamatului.
4. Acestea fusesera lasate ca sa se incerce prin ele Israelitii si sa se afle daca se supun ei poruncilor Domnului, pe care le-a dat El parintilor lor prin Moise.
5. Si au trait fiii lui Israel intre Canaanei, Hetei, Amorei, Ferezei, Hevei, Gherghesei si Iebusei,
6. Si si-au luat femei din fetele acelora si pe fetele lor le-au dat dupa feciorii acelora si au slujit dumnezeilor lor.
7. Deci au facut rele inaintea ochilor Domnului fiii lui Israel si au uitat pe Domnul Dumnezeul lor si au slujit baalilor si astartelor.
8. Atunci s-a aprins mania Domnului asupra lui Israel si i-a dat in mainile lui Cusan-Riseataim, regele Mesopotamiei, si fiii lui Israel au robit lui Cusan-Riseataim opt ani.
9. Dupa aceea au strigat fiii lui Israel catre Domnul si a ridicat Domnul un izbavitor pentru fiii lui Israel, care i-a izbavit si anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.
10. Si a fost Duhul Domnului peste acesta si a fost el judecator lui Israel. Acesta a iesit la razboi impotriva lui Cusan-Riseataim si Domnul a dat in mainile lui pe Cusan-Riseataim, regele Mesopotamiei, si a apasat mana lui pe Cusan-Riseataim.
11. Dupa aceea s-a odihnit tara patruzeci de ani si apoi a murit Otniel, fiul lui Chenaz.
12. Apoi fiii lui Israel iarasi s-au apucat sa faca rele inaintea ochilor Domnului si a intarit Domnul pe Eglon, regele Moabului, impotriva Israelitilor, pentru ca ei faceau rele inaintea ochilor Domnului.
13. Si a adunat acela la sine pe toti Moabitii si Amalecitii si a plecat sa loveasca pe Israel; si au luat cetatea Palmierilor.
14. Iar fiii lui Israel au slujit lui Eglon, regele Moabului, optsprezece ani.
15. Atunci au strigat fiii lui Israel catre Domnul si Domnul le-a ridicat ca izbavitor pe Aod, fiul lui Ghera, din neamul lui Veniamin, care era stangaci. Si au trimis fiii lui Israel prin el daruri lui Eglon, regele Moabului.
16. Aod si-a facut sabie cu doua ascutisuri, lunga de un cot si a incins-o sub mantaua sa la soldul drept
17. Si a mers cu daruri la Eglon, regele Moabului. Eglon insa era om foarte gras.
18. Dupa ce a infatisat Aod toate darurile, a dat drumul oamenilor care adusesera darurile,
19. Iar el insusi, intorcandu-se de la idolii de langa Ghilgal, a zis regelui: “Cuvant in taina am a-ti spune, o rege!” Iar el a zis: “Mai incet!” Atunci au iesit de la dansul toti cei ce stateau pe langa el.
20. Si a intrat Aod la dansul; caci el sedea intr-un foisor racoros, pe care il avea acolo la o parte. Si a zis Aod: “Eu, o rege, am catre tine un cuvant al lui Dumnezeu”. Atunci Eglon s-a sculat de pe scaun inaintea lui.
21. Si cand s-a sculat el, Aod si-a intins mana sa stanga si a scos sabia de la coapsa sa dreapta si a implantat-o in pantecele lui,
22. Asa incat a intrat dupa ascutisul sabiei si manerul si grasimea a acoperit rana pe unde intrase sabia, caci Aod n-a scos-o din pantecele lui.
23. Apoi Aod a iesit in tinda, tragand dupa sine usa foisorului si incuind-o.
24. Iar dupa ce a iesit el, au venit slugile lui Eglon si, vazand usa foisorului incuiata, au zis: “Se vede ca el isi acopera picioarele In camera de vara”.
25. Si au asteptat ei destula vreme; dar vazand ca nu mai deschide nimeni usa foisorului, au adus o cheie si au deschis si iata stapanul lor zacea mort la pamant.
26. Pana sa se dumireasca aceia, Aod a plecat si nimeni nu se mai gandea la el; a trecut pe langa idoli si a scapat in Seira.
27. Iar dupa ce a venit in tara lui Israel, Aod a trambitat din trambita pe muntele Efraim si s-au coborat la dansul fiii lui Israel din muntele Efraim si el mergea inaintea lor.
28. Si ta zis el catre dansii: “Veniti dupa mine, ca a dat Domnul pe vrajmasii nostri Moabiti in mainile voastre”. Si s-au dus dupa dansul si au apucat vadul Iordanului spre Moab si nu au lasat pe nimeni sa treaca.
29. Si au ucis atunci din Moabiti pana la zece mii de oameni, toti sanatosi si voinici, incat nimeni n-a scapat.
30. Asa au fost supusi in ziua aceea Moabitii inaintea lui Israel si s-a linistit tara lui optzeci de ani. Iar Aod a fost judecatorul lor pana la moartea sa.
31. Dupa dansul a fost judecator Samgar, fiul lui Anat, care a ucis sase sute de Filisteni cu un bat, cu bold de manat boii, si acesta a izbavit de asemenea pe Israel.

CAPITOLUL 4
Debora, Barac si Iaela.
l. Dupa ce a murit Aod, fiii lui Israel au inceput iar sa faca rele inaintea ochilor Domnului.
2. Si Domnul i-a dat in mainile lui Iabin, regele Canaanului, care domnea in Hator. Acesta avea capetenie peste ostire pe Sisera care locuia in Haroset-Goim.
3. Si au strigat fiii lui Israel catre Domnul; caci Iabin avea noua sute de care de fier si a apasat cumplit pe fiii lui Israel douazeci de ani.
4. In vremea aceea era judecator in Israel Debora-proorocita, sotia lui Lapidot.
5. Aceasta locuia sub palmierul Deborei, intre Rama si Betel, pe muntele Efraim si veneau acolo la ea fiii lui Israel sa se judece.
6. Si a trimis Debora de a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedesul Neftalimului si i-a zis: “Domnul Dumnezeul lui Israel iti porunceste: Du-te si te suie pe muntele Tabor si ia cu tine zece mii de oameni din fiii lui Neftali si din fiii lui Zabulon;
7. Iar Eu voi aduce la tine, la paraul Chison, pe Sisera, capetenia ostirilor lui Iabin si carele lui si oastea lui cea multa si-l voi da in mainile tale”.
8. Iar Barac a zis catre dansa: “De mergi tu cu mine, ma voi duce; iar de nu mergi cu mine, eu nu ma voi duce. Caci eu nu stiu ziua cand are sa trimita Domnul pe ingerul Sau in ajutorul meu”.
9. Atunci ea a zis catre el: “De mers voi merge cu tine, dar sa stii ca nu va mai fi slava ta in calea aceasta in care mergi; ci in mana unei femei va da Domnul pe Sisera”. Si s-a sculat Debora si s-a dus cu Barac la Chedes.
10. Si a chemat Barac pe Zabulonieni si Neftalimieni la Chedes si s-au dus dupa dansul zece mii de oameni si s-a dus si Debora cu dansii.
11. Atunci Heber Cheneul s-a despartit de Chenei, fiii lui Hobab, rudenia lui Moise, si si-a intins cortul sau la dumbrava din Taanaim, aproape de Chedes.
12. Si i s-a spus lui Sisera ca Barac, fiul lui Abinoam, s-a suit pe muntele Taborului.
13. Atunci Sisera a adunat toate carele sale, noua sute de care de fier, si tot poporul pe care-l avea si a venit din Haroset-Goim la raul Chison.
14. Iar Debora a zis catre Barac: “Scoala, ca aceasta este ziua aceea in care Domnul are sa dea pe Sisera in mainile tale. Insusi Domnul are sa mearga inaintea ta”. Si s-a coborat Barac din muntele Taborului si dupa el si cei zece mii de oameni.
15. Atunci Domnul a pus pe fuga pe Sisera si toate carele lui si toata tabara lui prin sabia lui Barac; si s-a coborat Sisera din carul sau si a fugit pe jos.
16. Iar Barac a urmarit carele lui si tabara lui pana la Haroset-Goim si a cazut toata ostirea lui Sisera de sabie si nimeni n-a ramas.
17. Sisera insa a fugit pe jos in cortul Iaelei, femeia lui Heber Cheneul; caci intre Iabin, regele Hatorului, si casa lui Heber Cheneul era pace.
18. Si a iesit Iaela in intampinarea lui Sisera si i-a zis: “Intra, domnul meu intra la mine, nu te teme!” Si el a intrat la ea in cort si ea l-a acoperit cu haina sa.
19. Si a zis Sisera catre ea: “Da-mi putina apa sa beau, ca mi-e sete! Si ea a dezlegat un burduf cu lapte si l-a adapat si iar l-a acoperit.
20. Apoi Sisera i-a zis: “Stai la usa cortului si de va veni cineva sa te intrebe si va zice: Nu este aici cineva? Tu sa zici: Nu!”
21. Apoi Iaela, femeia lui Heber, a luat un tarus de la cort si un ciocan in mana sa si s-a apropiat de el incetisor si i-a infipt tarusul in tampla lui, asa incat l-a pironit la pamant, caci el dormea, fiind obosit; si asa a murit.
22. Si iata Barac alerga in urmarirea lui Sisera. Atunci Iaela a iesit in intampinarea lui si i-a zis: “Intra si-ti voi arata pe omul pe care tu il cauti”. si el a intrat si iata Sisera zacea mort cu tarusul in tampla.
23. Si a supus Domnul Dumnezeu in ziua aceea pe Iabin, regele Canaanului, in fata fiilor lui Israel.
24. Si s-a intarit mana fiilor lui Israel din ce in ce mai mult asupra lui Iabin, regele Canaanului, pana ce au starpit pe Iabin, regele Canaaneilor,

CAPITOLUL 5
Cantarea Deborei si a lui Barac.
1. Atunci Debora si Barac, fiul lui Abinoam, au cantat cantarea aceasta:
2. “Cand se arata judecatori in Israel, poporul merge de bunavoie la razboi; Binecuvantati pe Domnul!
3. Ascultati dar, regilor! Capetenii, luati aminte! Caci cantare voi canta Domnului. Canta-voi Domnului Dumnezeului lui Israel:
4. Cand ieseai Tu, Doamne, din Seir, Cand treceai Tu prin campiile Edomului, Pamantul se cutremura si cerurile se topeau, Norii picurau picuri de ploaie,
5. Muntii se naruiau inaintea Domnului, Ca si acest Sinai, la vederea Dumnezeului lui Israel.
6. In zilele lui Samgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau pustii; Calatorii umblau atunci pe poteci ascunse.
7. Satele in Israel erau pustii… pustii… Pana m-am sculat eu, Debora, Pana m-am ridicat eu, mama in Israel.
8. Pe atunci Israel isi alesese dumnezei noi, De aceea razboiul batea la porti; Dar nu se vedea nici scut, nici lance in maini, La cei patruzeci de mii din Israel.
9. Inima imi e la capeteniile lui Israel, La cei ce plecau din popor de voie la razboi. Binecuvantati pe Domnul!
10. Aceia calareau pe asine murge, Sau sedeau in carute, sub coviltire de scoarte scumpe Si mergeau pe drum cantand.
11. Si in randurile ostirii, ce tabara la fantani, Si acolo rasuna lauda Domnului, Lauda capeteniilor lui Israel. Atunci poporul Domnului iesea la porti.
12. Desteapta-te, Debora, desteapta-te! Desteapta-te, desteapta-te si canta! Scoala si tu, Barac! Scoala fiul lui Abinoam Si ia in robie pe cei ce te-au robit!
13. Atunci poporul Domnului s-a trezit. Ramasita lui s-a strans cu cei viteji.
14. Din Efraim au purces capetenii in vale la Chison. Fratele tau Veniamin a fost printre ostenii tai. Din Machir au venit capetenii Si din Zabulon carmuitori de ostire.
15. Principii din Israel au fost langa Debora. Isahar, credincios lui Barac, Se indrepta in urma lui spre vale. La paraiele lui Ruben Sunt grele cumpene sufletesti!
16. Pentru ce ai ramas tu in mijlocul staulelor? Ca sa asculti behaitul turmelor? La paraiele lui Ruben, Sunt grele cumpene sufletesti!
17. Galaadul sade linistit dincolo de Iordan. Si Dan de ce sta el la corabiile sale? Aser sta pe malul marii Si se odihneste in limanurile sale.
18. Zabulon este un popor ce infrunta moartea, Si este gata a-si da viata in lupta. Nu mai puf in ca el e Neftali, Care locuieste podisurile inalte.
19. Atunci au venit regi sa se razboiasca, Razboitu-s-au atunci regii Canaanului La Taanac, pe apa Meghidonului, Dar n-au luat prada, nici argint, nici bani.
20. Stelele de sus s-au luptat atunci, Din mersul lor s-au razboit cu Sisera.
21. Paraul Chison, parau stravechi! Paraul Chison i-a maturat. Suflete al meu, calca-i in picioare!
22. Atunci copitele cailor in ropot loveau pamantul, Fugeau vitejii lor sa-si franga gatul.
23. Blestem cetatii Meroz, zice ingerul Domnului! Blestem, blestem celor ce locuiesc in ea! Ca n-au venit in ajutorul Domnului, In ajutorul Domnului cu cei viteji.
24. Binecuvantata sa fie intre femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul! Binecuvantata fie intre femeile tarii.
25. Sisera i-a cerut apa; ea i-a dat lapte; in cupa scumpa i-a dat cel mai bun lapte.
26. Cu stanga a apucat tarusul, Iar cu dreapta ciocan greu de lucrator. Cu ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, Cu tarusul i-a strapuns tampla.
27. Atunci a cazut indata la picioarele ei si acolo a ramas. Cazut-a la picioarele ei si nu s-a mai sculat. Unde a cazut, acolo a ramas zdrobit.
28. Pe fereastra printre gratii priveste, Se uita mama lui Sisera si striga: “De ce nu mai vin oare carele lui Oare de ce zabovesc ele asa de mult?”
29. Cea mai priceputa din femeile ei zice Si singura raspunde la intrebarea sa:
30. “Se vede ca au gasit si impart prada: O fata sau doua de cap de om, Haine pestrite prada pentru Sisera, Prada de haine pestrite cu aur cusute; Doua, trei saluri vargate, cusute cu aur, Pentru grumajii viteazului”.
31. Asa sa piara toti vrajmasii Tai, Doamne! Iar cei ce Te iubesc sa fie ca soarele Cand rasare in toata stralucirea lui”. Dupa aceea tara s-a bucurat de pace patruzeci de ani.

CAPITOLUL 6
Ghedeon.
1. Fiii lui Israel au inceput iarasi sa faca rele inaintea Domnului si Domnul i-a dat in mainile Madianitilor pentru sapte ani.
2. Si mana Madianitilor era grea pentru Israel, si fiii lui Israel si-au facut, de raul Madianitilor, ascunzatori in munti si pesteri si stanci greu de patruns.
3. Cand Israel semana, veneau Madianitii, Amalecitii si locuitorii din pustie la el
4. Si stateau la ei in corturi, mancand roadele pamantului pana la Gaza, si nu lasau pentru hrana lui Israel nici oaie, nici bou, nici asin.
5. Caci ei veneau cu vitele si cu corturile lor si veneau multi ca lacustele; ei si camilele lor erau fara numar si cutreierau tara lui Israel si o pustiau.
6. Si Israel a saracit cumplit din pricina Madianitilor si a strigat catre Domnul.
7. Si cand au strigat fiii lui Israel catre Domnul impotriva Madianitilor,
8. A trimis Domnul prooroc la fiii lui Israel si le-a zis: “Asa graieste Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din tara Egiptului, Eu v-am scos din casa robiei;
9. Eu v-am scapat din mainile Egiptenilor si din mainile tuturor celor ce va apasau, i-am alungat de la voi si tara lor am dat-o voua,
10. Si v-am spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; sa nu cinstiti pe dumnezeii Amoreilor, in tara carora traiti. Dar voi n-ati ascultat glasul Meu”.
11. Atunci a venit ingerul Domnului si a sezut in Ofra sub un stejar, care era al lui Ioas, tatal lui Abiezer; si fiul sau Ghedeon treiera atunci graul in arie, ca sa-l ascunda de Madianiti.
12. Si i s-a aratat ingerul Domnului si i-a zis: “Domnul este cu tine, voinicule!”
13. Iar Ghedeon i-a zis: “Domnul meu, daca Domnul e cu noi, pentru ce ne-au ajuns pe noi toate necazurile acestea? Si unde sunt oare toate minunile Lui de care ne-au istorisit noua parintii nostri cand ne spuneau: Din Egipt ne-a scos pe noi Domnul. Acum insa ne-a parasit Domnul si ne-a dat in mainile Madianitilor”.
14. Si cautand Domnul spre el, a zis: “Mergi cu aceasta putere a ta si izbaveste pe Israel din mainile Madianitilor. Iata, Eu te trimit!”
15. Atunci Ghedeon a zis: “Doamne, cum sa izbavesc eu pe Israel? Iata neamul meu este cel mai sarac din semintia lui Manase, iar eu sunt cel mai mic in casa tatalui meu”. Domnul insa i-a zis:
16. “Eu voi fi cu tine si tu vei bate pe Madianiti, ca pe un singur om”.
17. A zis Ghedeon catre Dansul: “De am aflat eu trecere in ochii Tai, arata-mi un semn, ca sa-mi dovedesti cele ce-mi vorbesti:
18. Sa nu Te duci de aici, pana nu ma voi intoarce la Tine si-mi voi aduce darul meu si ti-l voi da”. Si Domnul a zis: “Voi sta pana te vei intoarce”.
19. Si s-a dus Ghedeon si a gatit un ied si azime din o efa de faina; carnea a pus-o intr-un cos, iar zeama a turnat-o intr-o oala si a dus-o la El sub stejar si I-a pus-o inainte.
20. Si a zis catre dansul ingerul Domnului: “Ia carnea si azimile si pune-le pe piatra aceasta si toarna zeama peste ele”. Si a facut Ghedeon asa.
21. Atunci ingerul Domnului, intinzandu-si varful toiagului ce-l avea in mana sa, s-a atins de carne si de azime; si a iesit foc din piatra si a mistuit carnea si azimile; si ingerul Domnului s-a facut nevazut de la ochii lui.
22. Si a cunoscut Ghedeon ca acesta este ingerul Domnului, si a zis Ghedeon: “Vai de mine, Stapane Doamne, ca am vazut pe ingerul Domnului fata catre fata!”
23. Zis-a Domnul: “Pace tie. Nu te teme, caci nu vei muri!”
24. Si a facut acolo Ghedeon un jertfelnic Domnului si l-a numit “Iahve-Salom”. Si se afla acesta si astazi in Ofra lui Abiezer.
25. In noaptea aceea i-a zis Domnul: “Ia un vitel din cireada tatalui tau si un taur de sapte ani si sfarama jertfelnicul lui Baal pe care-l are tatal tau si taie copacul cel sfant de langa el;
26. Si zideste un jertfelnic in cinstea Domnului Dumnezeului tau, Care ti S-a aratat pe varful stancii acesteia; apoi ia taurul si-l adu ardere de tot pe lemnele copacului pe care ai sa-l tai”.
27. Atunci Ghedeon a luat zece oameni dintre slugile sale si a facut cum ii graise Domnul. Si fiindca se temea de casnicii tatalui sau si de oamenii din cetate sa faca acestea ziua, le-a facut noaptea.
28. Si cand s-au sculat dimineata locuitorii cetatii, au vazut jertfelnicul lui Baal daramat si copacul cel de langa el taiat si taurul adus ardere de tot pe jertfelnicul cel nou.
29. Si ziceau unii catre altii: “Cine oare a facut acestea?” Iar dupa ce au cercetat si au intrebat, au zis: “Ghedeon, fiul lui Ioas, a facut acestea!”
30. Atunci au zis locuitorii cetatii catre Ioas: “Scoate pe fiul tau, ca trebuie sa moara, pentru ca a daramat jertfelnicul lui Baal si a taiat copacul cel de langa el”.
31. Iar Ioas a zis celor ce venisera la dansul: “Voi oare vreti sa treceti de partea lui Baal? Vreri voi oare sa-l aparati? Cine va trece de partea lui acela va fi dat mortii, chiar in dimineata aceasta; daca el este dumnezeu, sa se apere singur pe sine pentru ca i s-a stricat jertfelnicul”.
32. Din acea zi au inceput a numi pe Ghedeon, Ierubaal, pentru ca ziceau: “Sa se judece singur Baal cu dansul, pentru ca i-a stricat jertfelnicul”.
33. In timpul acesta toti Madianitii, Amalecitii si locuitorii Rasaritului s-au adunat impreuna, au trecut raul si si-au asezat tabara in valea Izreel.
34. Atunci a cuprins Duhul Domnului pe Ghedeon si a trambitat acesta din trambita si a fost chemata familia lui Abiezer sa mearga cu dansul.
35. Apoi s-au trimis soli prin toata semintia lui Manase si aceasta a raspuns ca merge cu dansul. Si tot asa s-au trimis soli la Aser, la Zabulon si la Neftali si au venit si acestia in intampinarea lor.
36. Atunci a zis Ghedeon catre Dumnezeu: “De vrei sa izbavesti pe Israel prin mana mea, cum zici, Apoi iata eu intind aici in arie lana ce am tuns; si de va fi roua numai pe lana, iar incolo peste tot locul uscaciune, atunci voi sti ca vei izbavi pe Israel prin mana mea, cum ai zis”.
38. Si s-a facut asa; si a doua zi s-a sculat Ghedeon dis-de-dimineata si s-a apucat sa stoarca lana si a stors roua din lana un vas plin de apa.
39. Apoi iarasi a zis Ghedeon catre Domnul: “Sa nu Te manii pe mine, daca am sa mai zic o data si daca am sa mai fac numai o incercare cu lana: sa fie uscata numai lana, iar peste tot locul sa fie roua”.
40. Si a facut asa Dumnezeu in noaptea aceea: a fost uscaciune numai pe lana, iar peste tot locul a fost roua.

CAPITOLUL 7
Ghedeon biruieste pe Madianiti.
l. Atunci s-a sculat Ierubaal, adica Ghedeon, si tot poporul care era cu dansul dis-de-dimineata si au tabarat la En-Harod, iar tabara Madianitilor era spre miazanoapte de dansul pe colina More cea din ses.
2. Iar Domnul a zis catre Ghedeon: “E prea mult popor cu tine; nu voi putea Eu sa dau pe Madian in mainile lor, ca sa nu se mandreasca Israel inaintea Mea si sa nu zica: Mana mea m-a izbavit!
3. De aceea graieste in auzul poporului si zi: Cine este fricos si se teme, acela sa se intoarca si sa se duca inapoi din Muntele Galaad”. Si s-au intors din popor douazeci si doua de mii si au ramas zece mii.
4. Apoi a zis Domnul catre Ghedeon: “Tot e prea mult popor; du-l la apa; acolo ti-l voi alege. si de care voi zice sa mearga cu tine, acela sa mearga cu tine, iar de care iti voi zice ca nu trebuie sa mearga cu tine, acela sa nu mearga”.
5. Si a dus el poporul la apa, iar Domnul a zis catre Ghedeon: “Cine va limpai apa cu limba din pumni, cum limpaie cainele, pe acela sa-l pui deoparte; de asemenea sa pui deoparte si pe toti aceia care-si vor pleca genunchii si vor bea apa”.
6. Si a fost numarul celor ce au limpait cu limba lor din pumni trei sute de oameni; iar tot celalalt popor s-a plecat pe genunchii sai sa bea apa.
7. Atunci a zis Domnul catre Ghedeon: “Cu cei trei sute care au limpait am sa va izbavesc Eu si am sa dau pe Madianiti in mainile voastre, iar tot poporul celalalt sa se duca fiecare la locul sau”.
8. Si au luat de la popor merindele si trambitele; apoi a dat Ghedeon drumul tuturor Israelitilor pe la corturi si a oprit la sine pe cei trei sute de oameni, iar tabara Madianitilor era din jos de el, in vale.
9. In noaptea aceea i-a zis Domnul: “Scoala si te coboara la tabara, ca Eu o voi da in mainile tale.
10. Daca insa te temi sa te duci singur, atunci du-te la tabara tu si Pura, sluga ta,
11. Si ai sa auzi ce se graieste si atunci au sa se imbarbateze mainile tale si ai sa te duci in tabara”. Si s-a dus el si Pura, sluga sa, pana la cele dintai straji ale taberei.
12. Iar Madianitii si Amalecitii si toti locuitorii Rasaritului se asezasera in vale atat de multi, ca lacustele; camilele nu mai aveau numar si erau multe, ca nisipul de pe malurile marii.
13. Ghedeon veni. Si iata unul povestea altuia un vis si zicea: “Am visat parca o paine rotunda de orz, ce se rostogolea prin tabara madianita si, ajungand la un cort, a izbit in el asa de tare, incat el a cazut, s-a rasturnat si s-a desfacut”.
14. Celalalt i-a raspuns: “Aceasta nu este alta decat sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas israelitul; Dumnezeu a dat in mana lui pe Madianiti si toata tabara”.
15. Auzind povestirea visului si talmacirea lui, Ghedeon s-a inchinat Domnului si s-a intors in tabara israelita, zicand: “Sculati! Domnul a dat tabara Madianitilor in mainile noastre”.
16. Apoi a impartit pe cei trei sute de oameni in trei cete si le-a dat la toti in maini trambite si oale goale si in oale faclii.
17. Si le-a zis: “Sa va uitati la mine si sa faceti ce voi face eu; iata eu ma duc la tabara si ce voi face eu, sa faceti si voi.
18. Cand eu si cei cu mine vom trambita, sa trambitati si voi din trambitele voastre imprejurul intregii tabere si sa strigati: Sabia Domnului si a lui Ghedeon!”
19. Si s-a apropiat de tabara Ghedeon si cu el o suta de oameni, pe la inceputul strajii de mijloc a noptii, si au desteptat strajile si au trambitat din trambite si au sfaramat oalele pe care le aveau in maini.
20. Si au trambitat tustreile cete din trambite si au spart oalele si tineau in mana stanga faclia, iar in mana dreapta trambitele si trambitau din trambite si strigau: “Sabia Domnului si a lui Ghedeon!”
21. Si stateau fiecare la locul sau imprejurul taberei si au inceput cei din tabara a alerga in toata tabara si a striga si au luat-o la fuga.
22. Pe cand cei trei sute de oameni sunau din trambite, in toata tabara a intors Domnul sabia unora asupra altora, si a fugit tabara catre Terera pana la Betsita si pana la hotarele lui Abelmehola, aproape de Tabat.
23. Atunci au fost chemati Israelitii din semintiile lui Neftali si Aser si din toata semintia lui Manase si au alergat dupa Madianiti.
24. Iar Ghedeon a trimis soli in tot muntele lui Efraim sa spuna: “Iesiti inaintea Madianitilor si prindeti vadul inaintea lor pana la Betbara si Iordan”. Si s-au adunat toti Efraimitii si au prins vadul pana la Betbara si Iordan.
25. Si au prins pe cele doua capetenii ale Madianitilor: pe Oreb si Zeeb; au ucis pe Oreb la Tur-Oreb, iar pe Zeeb la Iecheb-Zeeb; si au urmarit pe Madianiti; iar capetele lui Oreb si Zeeb le-au adus la Ghedeon, dincolo de Iordan.

CAPITOLUL 8
Urmarirea Madianitilor si invingerea lor.
1. Zis-au Efraimitii catre el: “De ce ai facut asasi nu ne-ai chemat cand ai mers sa te lupti cu Madianitii?” Si s-au certat strasnic cu el.
2. Iar Ghedeon le-a raspuns: “Facut-am eu oare ceva la fel cu ceea ce ati facut voi? Nu e mai fericit oare Efraim ca a cules toata via, decat Abiezer care s-a ales cu cativa ciorchini?
3. In mainile voastre a dat Dumnezeu pe capeteniile Madianitilor Oreb si Zeeb si ce-am putut sa fac eu asemenea cu ce ati facut voi?” Atunci s-a linistit duhul lor cel intaratat impotriva lui, cand le-a spus asemenea cuvinte.
4. Apoi a venit Ghedeon la Iordan si a trecut si el si cei trei sute de oameni care erau cu dansul si care obosisera si flamanzisera, urmarind pe dusman.
5. El a zis catre locuitorii din Sucot: “Dati paine oamenilor care merg cu mine, caci sunt obositi si urmarim pe Zebah si pe Talmuna, regii Madianitilor”.
6. Iar capeteniile din Sucot au raspuns: “Dar este oare mana lui Zebah si Talmuna in stapanirea ta, ca sa dam paine ostirii tale?”
7. Atunci Ghedeon a zis: “Cand va da Domnul pe Zebah si pe Talmuna in mana mea, am sa scarpin trupul vostru cu spinii pustiului si cu maracini”.
8. Dupa aceea s-a dus el la Penuel si a spus la fel locuitorilor lui; dar locuitorii din Penuel i-au raspuns la fel cum raspunsesera si cei din Sucot.
9. Si a zis el si locuitorilor din Penuel: “Daca ma voi intoarce biruitor, am sa daram turnul acesta”.
10. Zebah si Talmuna erau in Carcor si cu ei erau ostirile lor pana la cincisprezece mii de oameni, toti cei ce mai ramasesera din toata ostirea locuitorilor Rasaritului; cazusera insa o suta douazeci de mii de oameni purtatori de sabie.
11. Si s-a dus Ghedeon la cei ce traiau in corturi la Rasarit de Nobah si de Iogbeha, si au lovit tabara tocmai cand erau mai fara grija.
12. Atunci Zebah si Talmuna au fugit, iar el a alergat dupa dansii si a prins pe amandoi regii Madianitilor, pe Zebah si pe Talmuna, si a pus toata tabara in invalmaseala.
13. Apoi s-a intors Ghedeon, fiul lui Ioas, de la razboi de pe colina Heres.
14. Si a prins un tanar locuitor din Sucot si l-a intrebat si acesta i-a insirat in scris pe capeteniile si batranii Sucotului, care erau in numar de saptezeci si sapte de oameni.
15. Apoi a venit la locuitorii Sucotului si a zis: “Iata Zebah si Talmuna, din pricina carora ati ras de mine si mi-ati zis: Au doara mana lui Zebah si Talmuna e in stapanirea ta, ca sa dam paine oamenilor tai celor obositi?”
16. Dupa aceea a luat spini din pustiu si maracini si a pedepsit cu ei pe batranii cetatii si pe locuitorii din Sucot.
17. Si turnul din Penuel l-a daramat, iar pe locuitorii cetatii i-a ucis.
18. Si a zis catre Zebah si Talmuna: “Ce fel erau aceia pe care i-ati ucis voi in Tabor?” Zis-au ei: “Asa, cum esti si tu; fiecare avea infatisarea unui fiu de rege”.
19. Iar Ghedeon a zis: “Aceia erau fratii mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul, de i-ati fi lasat cu viata, eu nu v-as ucide!”
20. Apoi a zis catre Ieter, intaiul sau nascut: “Scoala si-i ucide”. Dar tanarul nu si-a scos sabia, caci s-a temut, pentru ca era inca tanar.
21. Zis-au Zebah si Talmuna: “Scoala tu si ne ucide, pentru ca dupa cum este omul asa este si puterea lui!” Si s-a sculat Ghedeon si a ucis pe Zebah si Talmuna si a luat fraiele de la gatul camilelor lor.
22. Dupa aceea au zis Israelitii catre Ghedeon: “Domneste peste noi tu si fiul tau si fiul fiului tau, pentru ca ne-ai izbavit din mainile Madianitilor!”
23. Iar Ghedeon le-a zis: “Nici eu nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi, ci Domnul sa domneasca peste voi!
24. Dar am sa va rog si eu un lucru, a adaugat Ghedeon, sa-mi dea fiecare din voi cate un cercel din prazile voastre; caci vrajmasii aveau multi cercei de aur, pentru ca erau Ismaeliti”.
25. Ei au zis: “Iti vom da”. Si au intins o manta si au aruncat acolo fiecare cate un cercel din prada sa.
26. Si greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut el a fost o mie sapte sute de sicli de aur, afara de verigi, de nasturi si de hainele de purpura de pe cei doi regi ai Madianitilor si afara de lanturile lor de aur care erau la gatul camilelor lor.
27. Din acestea a facut Ghedeon un efod si l-a pus in cetatea sa, in Ofra; si a fost aceasta pricina de pacat pentru tot Israelul si cursa pentru Ghedeon si pentru toata casa lui.
28. Astfel s-au supus Madianitii inaintea fiilor lui Israel si nu s-au mai apucat sa-si ridice capul si s-a odihnit tara patruzeci de ani, in zilele lui Ghedeon.
29. Apoi s-a dus Ierubaal, fiul lui Ioas, si a trait in casa sa.
30. Si a avut Ghedeon saptezeci de fii care au rasarit din coapsele lui, caci el a avut femei multe.
31. De asemenea i-a nascut un fiu si concubina sa care traia in Sichem si el i-a pus numele Abimelec.
32. Apoi a murit Ghedeon, fiul lui Ioas, la batraneti adanci, si a fost inmormantat in mormantul tatalui sau Ioas, in Ofra lui Abiezer.
33. Dupa ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel au inceput iarasi a pacatui pe urma baalilor si si-au asezat ca dumnezeu pe Baal-Berit;
34. Nu si-au mai adus aminte fiii lui Israel de Domnul Dumnezeul lor, Care ii izbavise din mainile tuturor vrajmasilor care ii inconjurau.
35. Casei lui Ierubaal, adica a lui Ghedeon, nu i-au dat nici o cinste pentru toate binefacerile pe care acesta le facuse intregului Israel.

CAPITOLUL 9
Abimelec.
l. In vremea aceea Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sichem, la fratii mamei sale, si a grait cu el Si cu tot neamul tatalui mamei sale si a zis:
2. “Soptiti la toti locuitorii din Sichem: Cum e mai bine pentru voi: sa domneasca peste voi toti cei saptezeci de fii ai lui Ierubaal sau sa domneasca numai unul? Si amintiti-va ca eu sunt osul vostru si carnea voastra!”
3. Si au soptit fratii mamei sale din partea lui toate cuvintele acestea locuitorilor din Sichem. Si s-a induplecat inima acestora pentru Abimelec, caci isi ziceau asa: “E fratele nostru!”
4. Si i-au dat saptezeci de sicli de argint din casa lui Baal-Berit, iar Abimelec si-a tocmit cu ei oameni rai si fara capatai care s-au si dus cu el.
5. Apoi a venit la casa tatalui sau in Ofra si a ucis pe fratii sai, pe cei saptezeci de fii ai lui Ierubaal, pe o piatra, ramanand numai Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubaal, pentru ca s-a ascuns.
6. Dupa aceea s-au adunat toti locuitorii Sichemului si toata casa lui Milo si s-au dus de au pus rege pe Abimelec la stejarul cel de langa Sichem.
7. Iar daca s-a spus acestea lui Iotam, acesta s-a dus si a stat pe varful muntelui Garizim si, ridicandu-si glasul, a strigat si a zis: “Ascultati-ma, locuitori ai Sichemului, si Dumnezeu sa va asculte!
8. S-au dus odata copacii sa-si unga imparat peste ei. Si au zis catre maslin: Domneste peste noi!
9. Iar maslinul a zis: Lasa-voi eu oare grasimea mea, cu care se cinsteste Dumnezeu si oamenii se mandresc si ma voi duce sa umblu prin copaci?
10. Atunci copacii au zis catre smochin: Vino tu si domneste peste noi!
11. Dar si smochinul a raspuns Sa-mi las eu oare dulceata mea si fructul meu cel bun si sa ma duc sa carmuiesc copacii?
12. Apoi au zis copacii catre vita de vie: Vino tu de domneste paste noi!
13. Si vita de vie a zis catre ei: Cum sa-mi las eu mustul meu care veseleste pe Dumnezeu si pe oameni si sa ma duc sa carmuiesc copacii?
14. In cele din urma au zis toti copacii catre un spin: Vino tu si domneste peste noi!
15. Iar spinul a zis catre copaci: Daca voi ma puneti cu adevarat imparat peste voi, atunci veniti si va odihniti sub umbra mea; iar de nu, atunci va iesi foc din spini si va arde cedrii Libanului.
16. Asadar luati seama: Dupa dreptate si dupa adevar v-ati purtat voi, cand ati pus rege pe Abimelec? Si bine ati facut ce aii facut cu Ierubaal si cu casa lui? Si v-ati purtat oare potrivit Cu binefacerile lui?
17. Tatal meu a luptat pentru voi, fara sa-si crute viata, si v-a izbavit din mana Madianitilor;
18. Iar voi v-ati sculat acum impotriva casei tatalui meu si ati ucis pe cei saptezeci de feciori ai tatalui meu pe o piatra si ati pus rege peste locuitorii Sichemului pe Abimelec, fiul unei roabe a lui, pentru ca e fratele vostru.
19. Daca voi v-ati purtat dupa adevar si dupa dreptate cu Ierubaal si cu casa lui, atunci sa fie asupra voastra binecuvantare si sa va bucurati de Abimelec si sa se bucure si el de voi!
20. Daca insa nu, atunci sa iasa foc din Abimelec si sa arda pe locuitorii Sichemului si toata casa lui Milo; sa iasa foc din locuitorii Sichemului si din casa lui Milo si sa arda pe Abimalec”.
21. Apoi a fugit Iotam si s-a facut nevazut si s-a dus la Beer si a trait acolo, ascunzandu-se de fratele sau Abimelec.
22. Iar Abimelec a domnit paste Israel trei ani.
23. Dupa aceea a trimis Dumnezeu un duh rau intre Abimelec si intre locuitorii Sichemului, nemaivoind locuitorii din Sichem sa se supuna lui Abimelec;
24. Ca astfel sa vina razbunarea pentru cei saptezeci de fii ai iui Ierubaal si sangele lor sa se intoarca asupra lui Abimelec, fratele lor, care-i ucisese, si asupra locuitorilor Sichemului care au imbarbatat mana lui ca sa-si ucida fratii.
25. Si au trimis locuitorii Sichemului impotriva lui oameni la panda pe varfurile muntilor, ca sa prade pe oricine va trece pe langa ei pe cale. Si s-a spus aceasta lui Abimelec.
26. Atunci a venit si Gaal, fiul lui Ebed, cu fratii sai, la Sichem si au umblat ei prin Sichem; iar locuitorii Sichemului s-au increzut in el.
27. Apoi au iesit ei in tarina si au cules viile, au stors strugurii, au facut praznic si s-au dus la casa dumnezeului lor, unde au mancat si au baut si au blestemat pe Abimelec.
28. Gaal insa, fiul lui Ebed, zicea: “Cine este Abimelec si ce este Sichemul, ca sa-i slujim? Nu este el, oare, fiul lui Ierubaal, si capetenia cea mai de seama a Sichemului nu este oare Zebul? Sa slujiti mai bine urmasilor lui Hemor, tatal lui Sichem, iar aceluia pentru ce sa-i slujim?
29. De mi-ar da cineva poporul acesta pe mana mea, eu as alunga pe Abimelec”. Atunci s-a zis lui Abimelec: “Inmulteste-ti ostirea si iesi!
30. Iar Zebul, capetenia cetatii, a aflat ce zisese Gaal, fiul lui Ebed, si s-a aprins de manie.
31. Apoi a trimis el cu viclesug soli la Abimelec, ca sa-i spuna: “Iata Gaal, fiul lui Ebed, si fratii lui au venit in Sichem si atata cetatea impotriva ta.
32. Scoala dar la noapte, tu si poporul care e eu tine, si stai de panda in camp;
33. Iar dimineata, la rasaritul soarelui, scoala repede si inainteaza spre cetate; si cand ei si poporul ce este cu ei var iesi la tine, atunci sa faci cu ei ce se va pricepe mana ta”.
34. S-a sculat deci Abimelec noaptea si tot poporul ce era cu dansul si au stat da panda la Sichem patru cete.
35. Iar dimineata, Gaal, fiul lui Ebed, a iesit si a stat in poarta cetatii. Atunci s-a sculat Abimelec si poporul ce era cu el in ascunzatoare.
36. Gaal insa, vazand poporul, a zis catre Zebul: “Iata poporul se coboara de pe varful muntilor”. Iar Zebul i-a raspuns: “Umbrele muntilor ti se par oameni”.
37. Si a grait iarasi Gaal si a zis: “Iata poporul se coboara de pe inaltime si o ceata vine de la stejarul Meanim”.
38. A zis atunci Zebul: “Unde sunt buzele tale care ziceau: “Cine este Abimelec, ca sa-i slujim lui? Acesta este poporul pe care tu l-ai nesocotit. Iesi acum si te lupta cu dansul!”
39. Si s-a dus Gaal in fruntea locuitorilor Sichemului si s-a luptat cu Abimelec.
40. Si s-a napustit Abimelec asupra lui si el a fugit de dansul si au cazut multi ucisi pana la portile cetatii.
41. Abimelec insa a ramas in Aruma; iar pe Gaal si pe fratii lui i-a alungat Zebul, ca sa nu mai locuiasca Sichem.
42. A doua zi a iesit poporul la camp si au spus despre acestea lui Abimelec.
43. Iar acesta si-a luat poporul sau si l-a impartit in trei cete si l-a pus la panda in camp. Si vazand ca a iesit popor din cetate, s-a ridicat asupra acelora si i-a ucis.
44. Pe cand Abimelec si cetele ce erau cu dansul s-au apropiat si s-au oprit la portile cetatii, celelalte doua cete, tabarand asupra tuturor celor ce erau In camp, i-au ucis.
45. Si s-a luptat Abimelec cu cetatea toata ziua aceea, a luat cetatea, a ucis poporul care era in ea si a daramat cetatea si a presarat locul ei cu sare.
46. Auzind de acestea, toti acei ce erau in turnul Sichemului s-au dus in turnul capistei lui Baal-Berit.
47. Dar i s-a spus lui Abimelec ca s-au adunat acolo toti cei ce fusesera in turnul Sichemului.
48. Atunci Abimelec s-a dus in muntele Talmon, el si tot poporul ce era eu dansul; a luat Abimelec cu sine topoare si a taiat lemne din padure si le-a pus pe umar si a zis catre popor: “Ati vazut ce am facut eu? Faceti repede si voi ceea ce am facut eu!”
49. Si a taiat fiecare din popor lemne si s-au dus toti cu Abimelec si le-au pus sub turn si au aprins cu ele turnul; si au murit toti cei ce erau in turnul Sichemului, aproape o mie de barbati si de femei.
50. Dupa aceea s-a dus Abimelec la Tevet si a impresurat Tevetul si l-a luat.
51. Si era in mijlocul cetatii un turn intarit si au fugit acolo toti barbatii si femeile si toti oamenii din cetate; si l-au incuiat si s-au suit pe acoperisul turnului.
52. Abimelec insa a venit la turn si l-a impresurat si s-a apropiat de usa turnului ca sa-i dea foc.
53. Atunci o femeie a aruncat o bucata de piatra de rasnita in capul lui Abimelec si i-a spart capul.
54. Abimelec a chemat indata un tanar, care era purtatorul de arme al sau, si i-a zis: “Scoate-ti sabia si ma ucide, ca sa nu zica despre mine: A fost ucis de o femeie”. Si l-a strapuns tanarul acela si a murit.
55. Cand au vazut Israelitii ca a murit Abimelec, s-a dus fiecare la locul sau.
56. Asa a platit Dumnezeu lui Abimelec, pentru nelegiuirea pe care el o faptuise fata de tatal sau, ucigand pe cei saptezeci de frati ai sai.
57. Si toate nelegiuirile locuitorilor Sichemului le-a intors Dumnezeu asupra capului lor. Si asa i-a ajuns blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.

CAPITOLUL 10
Israel invins de Filisteni.
1. Dupa Abimelec s-a ridicat ca sa izbaveasca pe Israel Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, din semintia lui Isahar. Acesta traia in Samir, pe muntele lui Efraim.
2. Si a fost el judecatorul lui Israel douazeci si trei de ani si; murind, a fost ingropat in Samir.
3. Dupa dansul s-a sculat Iair din Galaad si a fost judecator lui Israel douazeci si doi de ani.
4. Acesta a avut treizeci si doi de fii, care calareau pe treizeci si doi de asini si aveau treizeci si doua de cetati.
5. Murind Iair, a fost ingropat in Camon.
6. Dar fiii lui Israel au facut iarasi rele inaintea ochilor Domnului si au slujit baalilor si astartelor si dumnezeilor Amoreilor, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Amonitilor, dumnezeilor Moabitilor si dumnezeilor Filistenilor, iar pe Domnul L-au parasit si nu L-au slujit.
7. Atunci s-a aprins mania Domnului asupra lui Israel, si l-a dat in mainile Filistenilor si in mainile Amonitilor.
8. Acestia au stramtorat ti au chinuit pe fiii lui Israel din anul acela optsprezece ani in sir, adica pe toti fiii lui Israel de dincolo de Iordan, din tara Amoreilor, care este in Galaad.
9. Iar Amonitii au trecut Iordanul, ca sa se razboiasca cu Iuda, cu Veniamin si cu casa lui Efraim. Asa ca fiii lui Israel erau foarte stramtorati.
10. Atunci au strigat fiii lui Israel catre Domnul si au zis: “Gresit-am inaintea Ta, pentru ca am parasit pe Dumnezeul nostru si am slujit baalilor”.
11. Domnul insa a zis catre fiii lui Israel: “Nu v-au impilat oare Egiptenii, Amoreii, Amonitii si Filistenii,
12. Sidonienii, Amalecitii si Moabitii, si cand ati strigat catre Mine, nu v-am izbavit Eu oare din mainile lor?
13. Dar voi M-ati parasit iarasi si v-ati apucat sa slujiti la alti dumnezei. De aceea nu va voi mai izbavi.
14. Mergeti si strigati catre dumnezeii pe care vi i-ati ales; sa va izbaveasca aceia la vreme de necaz!”
15. Iar fiii lui Israel au zis catre Domnul: “Gresit-am! Fa cu noi cum vei crede ca e mai bine, numai izbaveste-ne si acum”.
16. Si au lepadat de la ei pe dumnezeii cei straini si au inceput sa slujeasca numai Domnului. Si S-a indurat Domnul de suferintele lui Israel.
17. Amonitii insa s-au adunat si si-au asezat tabara in Galaad. S-au adunat de asemenea si fiii lui Israel si au tabarat la Mitpa.
18. Atunci poporul si capeteniile Galaadului au zis unii catre altii: “Cine va incepe lupta contra Amonitilor acela va fi capetenie peste toti locuitorii Galaadului”.

CAPITOLUL 11
Ieftae si fagaduinta lui.
1. Ieftae Galaaditul era un luptator viteaz. Acesta era fiul unei desfranate care nascuse lui Galaad pe Ieftae.
2. Dar si sotia lui Galaad i-a nascut acestuia fii. Iar daca s-au facut mari, fiii sotiei au izgonit pe Ieftae, zicandu-i: “Tu nu esti mostenitor in casa tatalui nostru, pentru ca esti feciorul alte femei”.
3. Atunci Ieftae a fugit de fratii sai si a trait in tinutul Tob. Acolo s-au adunat imprejurul lui Ieftae oameni fara capatai si umblau cu dansul.
4. Dupa catva timp Amonitii s-au ridicat cu razboi impotriva lui Israel.
5. Iar in timpul razboiului Amonitilor cu Israelitii, au venit batranii Galaadului sa ia pe Ieftae din tinutul Tob,
6. Si au zis catre Ieftae: “Vino sa ne fii capetenie si te lupta cu Amonitii”.
7. Ieftae insa a zis catre batranii Galaadului: “Oare nu m-ati urat voi si m-ati alungat din casa tatalui meu? La ce ati venit la mine acum, cand sunteti la necaz?”
8. Zis-au batranii Galaadului catre Ieftae: “De aceea am venit acum la tine, ca sa mergi cu noi, sa te lupti cu Amonitii si sa ne fii capetenie noua, tuturor locuitorilor Galaadului”.
9. Iar Ieftae a zis catre batranii Galaadului: “Daca ma luati inapoi, ca sa ma lupt cu Amonitii, si daca Domnul imi va da mie izbanda, voi mai ramane eu, oare, capetenie la voi?”
10. Atunci au raspuns batranii Galaadului catre Ieftae: “Domnul sa fie martor intre noi ca vom face cum vei zice tu!”
11. Si s-a dus Ieftae cu batranii Galaadului si poporul l-a pus capetenie si povatuitor al sau. Si a rostit Ieftae toate cuvintele sale inaintea fetei Domnului in Mitpa.
12. Apoi a trimis Ieftae soli la regele Amonitilor sa-i spuna: “Ce ai cu mine de ai venit la mine sa te razboiesti pe pamantul meu?”
13. Iar regele Amonitilor a raspuns solilor lui Ieftae: “Israel, cand venea din Egipt, a luat pamantul meu de la Arnon pana la Iaboc si Iordan. Intoarce-mi-l dara cu pace si ma voi retrage”.
14. Si daca s-au intors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua oara soli la regele Amonitilor,
15. Ca sa-i spuna: “Asa zice Ieftae: Israel n-a luat pamantul Moabitilor, nici pamantul Amonitilor;
16. Caci, cand a venit din Egipt, Israel s-a dus in pustiu catre Marea Rosie si apoi a venit la Cades.
17. De acolo a trimis Israel Ia regele Edomului soli sa-i spuna: “Lasa-ma sa trec prin tara ta”. Dar regele Edomului n-a voit sa auda. Si a trimis el si la regele Moabului, dar nici acela n-a ingaduit. De aceea Israel a ramas la Cades.
18. Apoi a plecat in pustiu si a ocolit pamantul Edomului si pamantul Moabului, ajungand la rasaritul lui. Atunci au tabarat dincolo de Arnon, dar n-au intrat in hotarele Moabului, caci Arnonul este hotarul Moabului.
19. De acolo a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Hesbonului si a zis Israel catre el: “Da-ne voie sa trecem prin tara ta la locul nostru!”
20. Dar Sihon nu s-a invoit sa dea drumul lui Israel prin hotarele sale si a adunat Sihon tot poporul sau si a tabarat in Iahta si s-a batut cu Israel.
21. Si a dat Domnul Dumnezeul lui Israel pe Sihon si tot poporul lui in mainile lui Israel si acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel de mostenire toata tara Amoreilor, care locuiau in tara aceea.
22. Si atunci au primit ei de mostenire toate hotarele Amoreilor de la Arnon pana la Iaboc si de la pustie pana la Iordan.
23. Si asa Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe Amorei de la fata poporului Sau Israel si tu voiesti acum sa-i iei mostenirea lui?
24. Nu stapanesti tu oare ceea ce ti-a dat tie Chemos, dumnezeul tau? Si noi stapanim de asemenea ceea ce ne-a dat de mostenire Domnul Dumnezeul nostru.
25. Oare tu esti mai bun decat Balac, fiul lui Sefor, regele Moabitilor? S-a certat cu el Israel, sau s-a luptat cu el?
26. Israel traieste acum de mai bine de trei sute de ani in Hesbon si in cetatile care tin de el si in Aroer si in toate imprejurimile lui si in toate cetatile din apropierea Arnonului; de ce nu le-ati luat voi in vremea aceea?
27. Eu insa nu sunt vinovat fata de tine; dar tu-mi faci un rau, venind asupra mea cu razboi. Domnul sa fie judecator intre fiii lui Israel si Amoniti!”
28. Dar regele Amonitilor n-a tinut seama de cuvintele lui Ieftae, cu care ii trimisese acesta pe soli la el.
29. Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului si a strabatut Ieftae pamantul Galaadului si al lui Manase, apoi a ajuns pana la Mitpa Galaadului si de la Mitpa Galaadului a plecat asupra Amonitilor.
30. In acel timp a facut Ieftae fagaduinta Domnului si a zis: “De vei da pe Amoniti in mainile mele,
31. Cand ma voi intoarce biruitor de la Amoniti, oricine va iesi din portile casei mele in intampinarea mea va fi afierosit Domnului si-l voi aduce ardere de tot”.
32. Apoi a venit Ieftae la Amoniti sa se bata cu ei si i-a dat Domnul in mainile lui.
33. Si i-a batut cumplit de la Aroer pana spre Minit in douazeci de cetati si pana la Abel-Cheramim si au fost umiliti Amonitii in fata fiilor lui Israel.
34. Dupa aceea a venit Ieftae in la casa sa si iata fiica sa i-a iesit in intampinare cu timpane si jocuri; aceasta era singurul lui copil, caci el nu mai avea nici baieti, nici fete.
35. Si cand a vazut-o el, si-a sfasiat haina si a zis: “Ah, fiica mea! Tu m-ai rapus si esti dintre cei ce-mi tulbura biruinta. Eu mi-am deschis gura pentru tine inaintea Domnului si nu ma voi putea lepada!”
36. Iar ea a zis catre el: “Tatal meu, daca tu ti-ai deschis gura pentru mine inaintea Domnului, fa cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a savarsit prin tine razbunarea impotriva Amonitilor, vrajmasii tai!”
37. Apoi a zis iarasi catre tatal sau: “Iarta numai ce sa-mi faci: Lasa-ma doua luni, sa ma duc sa ma sui pe munte si sa-mi plang fecioria cu prietenele mele!”
38. Atunci el a zis: “Du-te!” Si a lasat-o doua luni. Si s-a dus cu prietenele sale si si-a plans fecioria in munti.
39. Apoi dupa trecerea celor doua luni ea s-a intors la tatal sau si acesta a facut cu ea cum fagaduise; si ea n-a cunoscut barbat.
40. Si s-a facut obicei in Israel, ca in fiecare an fiicele lui Israel sa mearga sa planga pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.

CAPITOLUL 12
Infrangerea Efraimitilor.
l. Dupa aceea s-au adunat Efraimitii si au purces spre Tafon si au zis catre Ieftae: “Pentru ce te-ai dus sa te bati cu Amonitii, iar pe noi nu ne-ai chemat cu tine? Vom arde dar casa ta cu foc, impreuna cu tine”.
2. Iar Ieftae a zis: “Eu si poporul meu am avut cu Amonitii cearta mare si eu v-am chemat, dar voi nu m-ati scapat din mainile lor.
3. Vazand insa ca nu este nici un izbavitor, mi-am pus viata in primejdie si m-am dus impotriva Amonitilor si Domnul i-a dat in mainile mele. De ce dar ati venit sa va bateti cu mine?”
4. Atunci a adunat Ieftae toti oamenii din Galaad si s-a batut cu Efraimitii si au batut locuitorii Galaadului pe Efraimiti, zicand: “Voi sunteti niste fugari din Efraim, Galaadul insa e intre Efraim si Manase”.
5. Si au luat Galaaditenii vadul Iordanului de la Efraimiti si cand vreunul din Efraimiti zicea: “Ingaduie-mi sa trec”, atunci oamenii din Galaad ii raspundeau: “Nu cumva esti Efraimit?” Acela raspundea: “Nu!”
6. Ei insa ii ziceau: “Zi: Sibbolet”; el insa zicea: “Sibbolet”, ca nu putea zice altfel. Atunci ei il luau si-l junghiau acolo la vadul Iordanului. Si au cazut in vremea aceea din Efraimiti patruzeci si doua de mii.
7. Si a fost Ieftae judecator in Israel sase ani; apoi a murit Ieftae Galaaditeanul si a fost ingropat in unul din orasele Galaadului.
8. Dupa el a fost judecator in Israel Ibtan din Betleem.
9. Acesta a avut treizeci de feciori si treizeci de fete a dat el din casa sa in casatorie, iar treizeci de fete a luat de afara pentru fiii sai si a fost judecator in Israel sapte ani.
10. Apoi a murit Ibtan si a fost ingropat in Betleem.
11. Dupa dansul a fost judecator in Israel Elon Zabuloneanul si a judecat pe Israel zece ani.
12. Apoi a murit Elon Zabuloneanul si a fost inmormantat la Aialon, in pamantul lui Zabulon.
13. Dupa el a fost judecator in Israel Abdon, fiul lui Hilel Piratoneanul.
14. Acesta a avut patruzeci de fii si treizeci de nepoti care calareau pe saptezeci de manji de asin si a judecat pe Israel opt ani.
15. Apoi a murit Abdon, fiul lui Hilel Piratoneanul si a fost ingropat in Piraton, in pamantul lui Efraim, pe muntele lui Amalec.

CAPITOLUL 13
Nasterea lui Samson.
1. Si fiii lui Israel au facut iarasi rele inaintea ochilor Domnului si i-a dat Domnul in mainile Filistenilor pentru patruzeci de ani.
2. Era insa in vremea aceea un om de la tara, din semintia lui Dan, cu numele Manoe si femeia lui era stearpa si nu nastea.
3. Udata insa s-a aratat ingerul Domnului femeii si i-a zis: “Iata tu esti stearpa si nu nasti; dar vei zamisli si vei naste fiu.
4. Pazeste-te dar, sa nu bei vin, nici sichera si nimic necurat sa nu mananci;
5. Ca iata ai sa zamislesti si al sa nasti un fiu; si nu se va atinge briciul de capul lui, pentru ca pruncul acesta va fi chiar din pantecele mamei sale nazireu al lui Dumnezeu si va incepe sa izbaveasca pe Israel din mana Filistenilor”.
6. Si a venit femeia si a spus barbatului sau, zicand: “A venit la mine un om al lui Dumnezeu, a carui infatisare era ca infatisarea unui inger al lui Dumnezeu, foarte luminos; nici eu nu l-am intrebat de unde este si nici el nu mi-a spus numele sau;
7. Dar mi-a zis: Iata ai sa zamislesti si ai sa nasti un fiu; asadar sa nu bei vin si sichera si sa nu mananci nimic necurat, caci copilul chiar din pantecele mamei si pana la moarte va fi nazireu al lui Dumnezeu”.
8. Atunci Manoe s-a rugat Domnului si a zis: “Doamne, fa sa vina iarasi pe la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis Tu, si sa ne invete ce sa facem cu copilul care se va naste!”
9. Si a ascultat Dumnezeu glasul lui Manoe si a venit ingerul iarasi la femeie, cand era la camp, insa Manoe, barbatul ei, nu era cu dansa.
10. Dar femeia a alergat indata si a vestit pe barbatul sau, zicandu-i: “Iata mi s-a aratat omul cel ce a venit atunci la mine”.
11. Si s-a sculat Manoe si s-a dus cu femeia sa si a venit la omul acela si a zis catre el: “Tu, oare, esti omul acela care ai vorbit cu femeia?” Iar ingerul i-a raspuns: “Eu!”
12. Si a zis Manoe: “Asadar, daca se va implini cuvantul tau, cum sa ne purtam cu copilul acesta si ce sa facem cu el?”
13. Iar ingerul a zis: “Sa se pazeasca el de toate cele ce am spus eu femeii;
14. Sa nu manance nimic din cate rodeste vita de vie; sa nu bea vin, nici sichera si sa nu manance nimic necurat si sa pazeasca toate cate i-am poruncit ei”.
15. Atunci Manoe a zis: “Ingaduie-ne sa te oprim pana vom gati un ied”.
16. Iar ingerul a zis catre Manoe: “Desi ma vei opri, eu nu voi manca painea ta; dar de voiesti sa faci ardere de tot Domnului, atunci adu-o”. Si nu stia Manoe ca acesta e ingerul Domnului.
17. Si a zis Manoe catre ingerul Domnului: “Cum iti este numele? Ca sa te marim, cand se va implini cuvantul tau”.
18. Zis-a ingerul catre el: “La ce ma intrebi tu de numele meu? Ca el este minunata”.
19. Atunci a luat Manoe un ied si prinos de paine si le-a adus Domnului pe o stanca. Si a facut acela minunea pe care au vazut-o Manoe si femeia sa.
20. Cand a inceput a se inalta flacara de la jertfelnic spre cer, ingerul Domnului s-a ridicat cu flacara de pe jertfelnic. Vazand aceasta, Manoe si femeia lui au cazut cu fata la pamant.
21. Si s-a facut nevazut ingerul Domnului de Manoe si de femeia lui. Atunci Manoe a inteles ca acela fusese ingerul Domnului.
22. Si a zis Manoe catre femeia sa: “De buna seama avem sa murim, caci am vazut pe Dumnezeu!”
23. Iar femeia lui i-a zis: “Daca Domnul ar voi sa ne omoare, n-ar fi primit din mainile noastre arderea de tot si prinosul de paine si nu ne-ar fi aratat toate acelea si nu ne-ar fi descoperit acum aceasta”.
24. Si a nascut femeia un fiu si i-au pus numele Samson. Si a crescut copilul si l-a binecuvantat Domnul.
25. Si a inceput Duhul Domnului sa lucreze prin el in tabara lui Dan, intre Tora si Estaol.

CAPITOLUL 14
Faptele lui Samson.
1. In vremea aceea s-a dus Samson la Timna si a vazut in Timna o femeie din fiicele Filistenilor si aceasta i-a placut.
2. Si s-a dus si a spus el tatalui sau si mamei sale si a zis: “Am vazut in Timna o femeie din fiicele Filistenilor; luati-mi-o mie de sotie!”
3. Iar tatal sau si mama sa i-au raspuns: “Au doara nu se gasesc femei printre fiicele fratilor tai si in tot poporul meu, de te duci sa-ti iei sotie de la Filistenii cei netaiati imprejur?” A zis Samson catre tatal sau: “Ia-mi-o pe aceea, pentru ca mi-a placut!”
4. Si nu stiau tatal sau si mama sa ca aceasta este de la Domnul si ca el cauta prilej sa se razbune pe Filisteni. Caci in vremea aceea Filistenii domneau peste Israel.
5. Deci s-a dus Samson cu tatal sau si cu mama sa la Timna; iar cand s-au apropiat de viile Timnei, iata un leu tanar venea racnind inaintea lor.
6. Atunci s-a coborat peste el Duhul Domnului si el a sfasiat leul ca pe un ied; si nu avea nimic in mana. si n-a spus tatalui sau si mamei sale ce facuse.
7. Si a venit si a vorbit cu femeia si aceasta a placut lui Samson.
8. Iar dupa cateva zile s-a dus el iarasi ca sa o ia si s-a abatut sa vada trupul leului si iata un roi de albine si miere in trupul leului.
9. Si a luat el fagurele in mana si s-a dus si a mancat pe cale; iar daca a venit la tatal sau si la mama sa, le-a dat si lor de au mancat; dar nu le-a spus ca a luat fagurele acesta din trupul leului celui mort.
10. Apoi a mers tatal sau la femeie si a facut acolo Samson ospat de sapte zile, cum au obiceiul sa faca mirii.
11. Si cand l-au vazut cei de acolo, au ales treizeci de nuntasi care sa fie imprejurul lui.
12. Iar Samson a zis catre ei: “Am sa va spun o ghicitoare si daca mi-o veti ghici in cele sapte zile ale ospatului si mi-o veti dezlega, va voi da treizeci de camasi si treizeci de randuri de haine.
13. Iar daca nu veti putea s-o ghiciti, atunci sa-mi dati voi mie treizeci de camasi si treizeci de randuri de haine”. Au zis aceia: “Spune ghicitoarea ta, ca s-o auzim”.
14. Atunci le-a zis: “Din cel ce mananca a iesit mancare, si din cel tare a iesit dulceata”. Si n-au putut sa dezlege ghicitoarea in trei zile.
15. Iar in ziua a saptea au zis aceia catre femeia lui Samson: “Ademeneste pe barbatul tau sa dezlege ghicitoarea; altfel te vom arde cu foc pe tine si casa tatalui tau; ne-ati chemat, oare, ca sa ne jefuiti?”
16. Si a plans femeia lui Samson inaintea lui, zicand: “Tu ma urasti si nu ma iubesti; ai dat o ghicitoare fiilor poporului meu, iar mie nu mi-o dezlegi”. Si a zis el catre ea: “Eu n-am dezlegat-o tatalui meu si mamei mele si sa ti-o dezleg tie?”
17. Si a plans ea inaintea lui sapte zile, cat a tinut ospatul la ei. In sfarsit in ziua a saptea i-a dezlegat-o caci ea il ruga staruitor.
18. Iar ea a spus dezlegarea ghicitorii fiilor poporului sau. Si iata in ziua a saptea, inainte de rasaritul soarelui, au zis catre oamenii cetatii: “Ce e mai dulce ca mierea si ce e mai tare ca leul?” Si el le-a zis: “De nu ati fi arat cu juninca mea, ghicitoarea mea n-o mai ghiceati voi”.
19. Atunci s-a coborat peste el Duhul Domnului si s-a dus in Ascalon si, ucigand acolo treizeci de oameni, a dezbracat de pe ei hainele si a dat randurile de haine celor ce au ghicit ghicitoarea sa. Si s-a aprins mania lui si s-a dus la casa tatalui sau.
20. Iar femeia lui Samson s-a maritat cu unul din nuntasii de la nunta sa, care au fost imprejurul lui.

CAPITOLUL 15
Razbunarea lui Samson.
1. Peste cateva zile, in timpul seceratului graului, a venit Samson sa se vada cu femeia sa, aducand cu sine un ied. Iar cand a zis: “Ma duc la femeia mea in odaia de dormit”, tatal ei nu l-a lasat sa intre.
2. Si a zis tatal ei: “Eu am socotit ca ai urat-o si am maritat-o cu un prieten al tau; iata sora ei mai mica e mai frumoasa decat ea; sa fie aceasta in locul aceleia”.
3. Samson insa le-a zis: “De acum eu voi fi drept inaintea Filistenilor, daca ma voi apuca sa le fac rau”.
4. Apoi Samson s-a dus si a prins trei sute de vulpi, a luat faclii, a legat cate doua vulpi de coada si intre ele cate o faclie;
5. Dupa aceea a aprins facliile si a dat drumul vulpilor prin granele Filistenilor si a aprins si claile si graul nesecerat, viile si livezile de maslini.
6. Si ziceau Filistenii: “Cine oare a facut aceasta?” Si li s-a spus: “Samson, ginerele Timneanului, caci acesta i-a luat femeia si a dat-o dupa un prieten al lui”. Atunci Filistenii s-au dus si au ars-o cu foc si pe ea si casa tatalui ei.
7. Dar Samson le-a zis: “Cu toate ca ati facut aceasta, eu tot am sa ma razbun pe voi si numai atunci am sa ma linistesc”.
8. Si le-a sfaramat fluierele picioarelor si soldurile si apoi s-a dus si a sezut in pestera de la stanca Etam.
9. Filistenii insa s-au dus si si-au asezat tabara in Iuda si s-au intins pana la Lehi.
10. Iar locuitorii lui Iuda au zis: “Pentru ce ati iesit voi asupra noastra?” Si ei au zis: “Am venit sa legam pe Samson, ca sa facem cu el cum a facut si el cu noi”.
11. Atunci s-au dus trei mii de oameni din Iuda la pestera de la stanca Etam si au zis catre Samson: “Nu stii tu, oare, ca Filistenii domnesc peste noi? De ce ne-ai facut tu una ca asta?” El insa a zis: “Cum s-au purtat ei cu mine, asa m-am purtat si eu cu ei”.
12. I-au zis lui: “Noi am venit sa te legam, ca sa te dam in mainile Filistenilor”. Atunci Samson le-a zis: “Jurati-va mie ca nu ma veti ucide!”
13. Si ei au raspuns: “Nu, noi numai te vom lega si te vom da in mainile lor, dar de omorat nu te vom omori”. Si l-au legat cu doua funii noi si l-au dus din pestera.
14. Dar cand s-a apropiat el de Lehi, Filistenii l-au intampinat cu strigate. Atunci s-a coborat peste el Duhul Domnului si funiile care erau peste mainile lui s-au facut ca niste calti arsi de foc si au cazut legaturile de pe mainile lui.
15. Iar el gasind o falca sanatoasa de asin, si-a intins mana, a luat-o si a ucis cu ea o mie de oameni.
16. Apoi a zis Samson: “Cu o falca de magar o ceata, doua cete am stins, Cu o falca de magar o mie de oameni am ucis”.
17. Si zicand acestea, a aruncat falca din maini si a numit locul acela Ramat-Lehi.
18. Simtind insa sete mare, a strigat catre Domnul si a zis: “Tu ai facut prin mana robului Tau aceasta mare izbavire; iar acum eu mor de sete si voi cadea in mainile celor netaiati imprejur”.
19. Atunci a deschis Domnul o crapatura intr-o stanca din Lehi si a curs din ea apa. Si a baut Samson si si-a astamparat setea si duhul lui s-a inviorat. De aceea s-a si numit locul acela: “Izvorul celui ce striga”, care este in Lehi pana in ziua de astazi.
20. Si a fost el judecator in Israel pe vremea Filistenilor douazeci de ani.

CAPITOLUL 16
Caderea lui Samson. Razbunarea lui.
l. Venind insa odata Samson la Gaza, a vazut acolo o femeie desfranata si a intrat la ea.
2. Si li s-a spus oamenilor din Gaza: “Samson a venit aici”. Atunci acestia l-au inconjurat si l-au pandit toata noaptea la portile cetatii si s-au ascuns toata noaptea, zicand: “Sa asteptam pana se va lumina de ziua si sa-l ucidem!”
3. Samson insa a dormit pana la miezul noptii; iar la miezul noptii a luat portile cetatii din amandoi usorii si, ridicandu-le impreuna cu zavoarele, le-a pus pe umerii sai si le-a dus pe varful muntelui care este pe drumul spre Hebron si le-a lasat acolo.
4. Dupa acestea a iubit el o femeie care traia in valea Sorec si pe care o chema Dalila.
5. La aceasta au venit fruntasii Filistenilor si i-au zis: “Amageste-l si afla in ce sta puterea lui cea mare si cum l-am putea prinde, ca sa-l legam si sa-l supunem; si-li vom da pentru aceasta o mie si o suta de sicli de argint”.
6. Si a zis Dalila catre Samson: “Spune-mi si mie in ce sta puterea ta cea mare si cu ce sa te lege ca sa te supuna?”
7. I-a raspuns Samson: “De ma vor lega cu sapte vine crude si inca neuscate, voi ajunge slab si voi fi ca si ceilalti oameni”.
8. Atunci i-au adus ei fruntasii Filistenilor sapte vine crude si inca neuscate si ea l-a legat cu ele.
9. Si unii stateau la panda la ea in odaia de dormit; si ea a zis catre Samson: “Samsoane, Filistenii vin asupra ta!” Atunci el a rupt vinele, cum ar fi rupt o ata de calti arsi de foc. Si astfel nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
10. Dalila a zis insa catre Samson: “Iata tu m-ai amagit si mi-ai spus minciuni. Spune-mi dar cu ce sa te lege?
11. Iar el i-a zis: “De ma vor lega cu funii noi, care sa nu mai fi fost intrebuintate, atunci eu voi slabi si voi fi ca si ceilalti oameni”.
12. Si a luat Dalila funii noi si l-a legat, iar cineva pandea. Apoi ea i-a zis: “Samsoane, Filistenii vin asupra ta!” Si el le-a rupt de pe mainile sale, ca pe niste ate.
13. Atunci Dalila a zis catre Samson: “Tu ma amagesti mereu si-mi spui minciuni. Spune-mi drept, cu ce sa te lege?” Iar el i-a zis: “De vei impleti sapte suvite do par din capul meu si le vei prinde cu un cui de sulul de la razboiul de tesut, atunci eu vai slabi si voi fi ca si ceilalti oameni”.
14. Si l-a adormit Dalila pe bratele sale; iar daca a adormit el, Dalila a luat sapte suvite din capul lui si le-a pironit de sulul de la razboi si apoi a strigat: “Samsoane, Filistenii vin asupra ta!” Atunci el s-a desteptat din somn si a smucit razboiul impreuna cu tesatura si nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
15. Dalila insa i-a zis: “Cum de poti tu spune: “Te iubesc”, cand inima ta nu este cu mine? Iata, de trei ori m-ai amagit si nu mi-ai spus in ce sta puterea ta cea mare”.
16. Si fiindca ea tot staruia si-l necajea cu vorbele sale in fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui pana la moarte.
17. Si atunci i-a descoperit el toata inima sa si i-a zis: “Briciul nu s-a atins de capul meu, caci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pantecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar departa de la mine puterea mea si eu as slabi si as fi ca ceilalti oameni”.
18. Vazand Dalila ca el i-a descoperit toata inima sa, a trimis de au chemat pe fruntasii Filistenilor, zicandu-le: “Veniti acum, ca el mi-a descoperit toata inima sa!” si au venit la ea fruntasii Filistenilor si au adus argintul cu ei.
19. Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii sai si a chemat un om si i-a poruncit sa tunda cele sapte suvite ale capului lui. Atunci el a inceput a slabi si s-a departat de el puterea lui;
20. Iar ea a zis: “Samsoane; Filistenii vin asupra ta!” Si desteptandu-se el din somnul sau, a zis: “Voi face ca mai inainte si ma voi scapa de ei”. Dar nu stia ca Domnul Se departase de el.
21. Atunci l-au luat fruntasii Filistenilor si i-au scos ochii si l-au dus la Gaza si l-au legat cu doua lanturi de arama si rasnea in temnita.
22. Si a inceput sa-i creasca parul pe capul lui, pe unde fusese tuns.
23. Atunci s-au adunat fruntasii Filistenilor, ca sa aduca jertfa marelui Dagon, dumnezeul lor, si sa se veseleasca, zicand: “Dumnezeul nostru a dat pe Samson, vrajmasul nostru, in mainile noastre”.
24. De asemenea si multimea, vazandu-l, slavea pe dumnezeul sau, zicand: “Dumnezeul nostru a dat in mainile noastre pe vrajmasul nostru si pe pustiitorul tarii noastre, care a ucis pe multi dintre noi”.
25. Iar dupa ce s-a veselit inima lor, au zis: “Aduceti pe Samson din inchisoare, ca sa mai radem de el”. Si au adus pe Samson din temnita si radeau de el si-l trageau de urechi si l-au pus intre doi stalpi.
26. Atunci a zis Samson tanarului care-l ducea de mana: “Du-ma ca sa pipai stalpii pe care este intemeiata casa si sa ma reazem de ei”. Si tanarul a facut asa.
27. Casa insa era plina de barbati si de femei, caci erau acolo toti fruntasii Filistenilor, iar pe acoperis se aflau ca la trei mii de oameni, barbati si femei, care se uitau si radeau de Samson.
28. Atunci a strigat Samson catre Domnul si a zis: “Doamne Dumnezeule, adu-ti aminte de mine si intareste-ma inca o data, o, Dumnezeule, ca printr-o singura lovitura sa ma razbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei !”
29. Si a miscat Samson din loc doi stalpi din mijloc pe care era sprijinita casa, rezemandu-se de ei, de unul cu mana dreapta si de celalalt cu stanga.
30. Si a zis Samson: “Mori, suflete al meu, cu Filistenii!” Apoi s-a sprijinit cu toata puterea si s-a prabusit casa peste fruntasii Filistenilor si peste tot poporul ce era in ea. Si cei pe care i-a ucis Samson la moartea sa au fost mai multi decat toti cei pe care-i ucisese in viata sa.
31. Atunci au venit fratii lui si toata casa tatalui sau si l-au luat si l-au dus de l-au ingropat intre Tora si Estaol, in mormantul lui Manoe, tata sau. Si a fost el judecator in Israel douazeci de ani. Iar dupa Samson s-a sculat Emegar, fiul lui Enan, si a ucis din Filisteni sase sute de oameni, afara de vite. Acesta a izbavit pe Israel.

CAPITOLUL 17
Mica face un idol.
1. In vremea aceea era cineva in Muntele Efraim, cu numele Mica.
2. Acesta a zis catre mama sa: “Cei o mie si o suta de sicli de argint care ti s-au luat si pentru care tu ai rostit blestem in fata mea, acel argint este la mine, eu l-am luat”. A zis mama sa: “Binecuvantat fie fiul meu de Domnul!”
3. Si a intors acela cei o mie si o suta sicli de argint mamei sale. Iar mama lui a zis: “Acest argint eu l-am afierosit de la mine Domnului pentru tine, fiul meu, ca sa fac din el un idol, un chip turnat. Asadar ti-l dau tie”.
4. El insa a intors argintul mamei sale. Iar mama sa a luat doua sute sicli de argint si i-a dat unui turnator si acela a facut din ei un idol, un chip turnat, care se si afla in casa lui Mica.
5. Si era la Mica locasul lui dumnezeu si a facut un efod si un terafim si a pus el pe unul din fiii sai sa fie preotul lui.
6. In zilele acelea nu era rege in Israel, ci fiecare facea ce i se parea ca este drept.
7. Si traia pe atunci la Betleemul cel din semintia lui Iuda un tanar levit.
8. Si s-a dus omul acesta din cetatea Betleemului lui Iuda, ca sa traiasca unde se va nimeri, si, mergand el pe cale, a ajuns pe Muntele Efraim la casa lui Mica.
9. Mica insa i-a zis: “De unde vii tu?” Iar el a raspuns: “Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda si ma duc sa traiesc unde voi nimeri”.
10. Atunci Mica i-a zis: “Ramai la mine si fii parinte aici la mine si preot; eu iti voi da cate zece sicli de argint pa an si hainele si hrana trebuitoare”.
11. Si a venit levitul la el si s-a invoit levitul sa ramana la omul acesta; si era tanar, ca unul din fiii lui.
12. Si Mica a sfintit pe levit si tanarul acesta a fost preot la el si a trait in casa lui Mica.
13. Apoi a zis Mica: “Acum eu stiu ca Domnul imi va face bine, pentru ca am preot pe un levit”.

CAPITOLUL 18
Fiii lui Dan cuprind cetatea Lais si cad in idolatrie.
1. In zilele acelea nu era rege in Israel; si in timpul acela semintia lui Dan isi cauta mosie unde sa se aseze, caci pana atunci nu-i cazuse inca parte deplina printre semintiile lui Israel.
2. Si au trimis fiii lui Dan din neamul lor cinci oameni, barbati puternici, din Tora si din Estaol, ca sa cerceteze tara si s-o cunoasca si li s-a zis: “Duceti-va si cunoasteti tara aceea!” Si s-au dus aceia in Muntele Efraim, la casa lui Mica si au ramas acolo.
3. Pe cand se aflau ei la casa lui Mica, au cunoscut glasul tanarului levit si intrand la el, l-au intrebat: “Cine te-a adus aici? Ce faci si pentru ce stai aici?”
4. Iar el le-a raspuns: “Cutare si cutare a facut pentru mine Mica si mi-a dat simbrie si iata eu ii sunt preot”.
S. Aceia insa i-au zis: “Intreaba pe Dumnezeu, ca sa stim, de vom izbuti pe calea in care am plecat”.
6. Iar preotul le-a zis: “Mergeti cu pace, calea voastra in care mergeti este inaintea Domnului”.
7. Si s-au dus cei cinci barbati si au ajuns la Lais si au vazut ca poporul din el traieste in pace, dupa obiceiul Sidonienilor, linistit si fara grija, si ca nu era in tara aceea cine sa obijduiasca cu ceva sau sa aiba stapanire: de Sidonieni ei traiau departe si cu nimeni nu aveau ei nici o treaba.
8. Atunci s-au intors cei cinci oameni la fratii lor in Tora si Estaol si au zis fratii lor catre ei: “Ce ne spuneti?”
9. Iar ei au raspuns: “Sa ne sculam si sa mergem asupra lor. Am vazut tara si este foarte buna. Voi insa sa nu stati pe ganduri si sa nu zaboviti a merge si a lua in stapanire tara aceea.
10. Cand veti merge, veti da de un popor fara grija si de o tara intinsa; Dumnezeu o va da in mainile voastre; acolo este un loc, unde nu lipseste nimic din tot ce da pamantul”.
11. Si au plecat intr-acolo din tara si din Estaol din semintia lui Dan sase sute de oameni, incinsi cu arme de razboi.
12. Acestia s-au dus si au tabarat in Chiriat-Iearim in Iuda. De aceea se si numeste locul acela tabara lui Dan pana in ziua de astazi si e in dosul lui Chiriat-Iearim.
13. De acolo s-au indreptat spre Muntele Efraim si au venit la casa lui Mica,
14. Atunci au zis cei cinci barbati, care fusesera sa iscodeasca tara Lais, catre fratii lor: “Stiti voi oare ca in una din casele acestea este un efod, un terafim, un idol si un chip turnat? Asadar, ganditi-va ce trebuie sa faceti”.
15. Apoi s-au abatut intr-acolo si au intrat la casa levitului celui tanar, in casa lui Mica si i-au dat buna ziua.
16. Cei sase sute de oameni din fiii lui Dan, incinsi cu arme de razboi, s-au oprit la poarta.
17. Iar cei cinci oameni, care fusesera de iscodisera tara, s-au dus si au intrat acolo, au luat idolul si efodul si terafimul si chipul cel turnat. Preotul insa statea la poarta cu cei sase sute de oameni incinsi cu arme de razboi.
18. Cand au intrat ei in casa lui Mica si au luat idolul, terafimul, efodul si chipul cel turnat, preotul le-a zis: “Ce faceti voi?”
19. Iar ei au zis: “Taci, pune-ti mana la gura si vino cu noi si ne fii parinte si preot; este mai bine oare de tine sa fii preot in casa unui singur om decat sa fii preot intr-o semintie sau intr-o familie a lui Israel?”
20. Atunci preotul s-a imbunat si a luat efodul, terafimul, idolul si chipul cel turnat si s-a dus cu multimea.
21. Dupa aceea ei s-au intors si au plecat, punand copiii, vitele si avutul inainte.
22. Iar dupa ce s-au departat de casa lui Mica, Mica si locuitorii caselor vecine cu casa lui Mica s-au strans si au alergat dupa fiii lui Dan,
23. Si au strigat catre fiii lui Dan, care s-au intors si au zis catre Mica: “Ce ai de strigi asa?”
24. A zis Mica: “Voi mi-ati luat dumnezeul meu, pe care l-am facut eu, si pe preotul meu si v-ati dus. Ce-mi mai ramane? Cum dar ziceti: Ce ai?”
25. Iar fiii lui Dan i-au zis: “Taci, sa nu-ti mai auzim gura! Altfel, suparandu-se, unii din noi vor tabari pe tine, si vei pieri si tu si familia ta”.
26. Si s-au dus fiii lui Dan in drumul lor; iar Mica, vazand ca aceia sunt mai tari decat el, s-a intors si s-a dus la casa sa.
27. Iar fiii lui Dan au luat ceea ce facuse Mica si pe preotul care era la el si s-au dus la Lais asupra unui popor linistit si fara grija si l-au ucis cu sabia si cetatea au ars-o cu foc.
28. Si n-a avut cine sa-l ajute, caci era departe de Sidon si nu avea legaturi cu nimeni. Cetatea aceasta se afla in valea cea din apropiere de Bet-Rehob. Si au cladit din nou cetatea si s-au asezat in ea.
29. Apoi au pus numele cetatii Dan, dupa numele strabunului lor Dan, fiul lui Israel; mai inainte insa numele cetatii era Lais.
30. Si au asezat fiii lui Dan idolul la ei. Iar Ionatan, fiul lui Ghersom, si fiii sai au fost preoti in semintia lui Dan pana in ziua robirii tarii.
31. Si au avut la ei idolul facut de Mica in tot timpul cat cortul lui Dumnezeu a fost la Silo.

CAPITOLUL 19
Nelegiuirea din Ghibeea.
1. In zilele acelea, cand nu era rege in Israel, traia un levit pe coasta Muntelui Efraim. Acesta si-a luat o concubina din Betleemul Iudei.
2. Si s-a certat cu el si s-a dus de la el inapoi la casa tatalui ei in Betleemul Iudei si a stat acolo patru luni.
3. Atunci barbatul ei s-a sculat si s-a dus dupa ea, ca sa se impace cu ea si s-o aduca acasa. Cu el era o sluga a sa si o pereche de asini. Si l-a dus ea in casa tatalui sau.
4. Socrul sau, tatal acestei tinere femei, vazandu-l, l-a intampinat cu bucurie si l-a oprit si el a ramas la el trei zile. Au mancat si au baut si au ramas acolo.
5. A patra zi s-au sculat ei de vreme si s-au gatit sa plece. Iar tatal tinerei femei a zis catre ginerele sau: “Intareste-ti inima cu o bucatica de paine si apoi vei pleca”.
6. Si au ramas si au mancat si au baut amandoi impreuna. Apoi tatal tinerei femei a zis catre omul acela: “Ramai inca si noaptea asta, ca sa se veseleasca inima ta”.
7. Omul acela insa s-a sculat sa plece, dar socrul sau l-a rugat si el a mai ramas o noapte acolo.
8. A cincea zi s-a sculat el de dimineata ca sa plece. si tatal acelei tinere femei iar i-a zis: “Intareste-ti inima ta cu paine si zaboveste pana cand va fi soarele spre asfintit”. Si au mancat ei amandoi si au baut.
9. Apoi s-a sculat omul acela ca sa plece el si concubina sa si sluga sa. Iar socrul sau, tatal tinerei femei, a zis: “Iata s-a plecat ziua spre seara, ramai, rogu-te, iata ziua se va sfarsi curand, ramai aici; sa se veseleasca inima ta! Maine va veti scula de dimineata si veti pleca in calea voastra si te vei duce la casa ta”.
10. Dar omul nu s-a invoit sa ramana, ci s-a sculat si a plecat si a venit pana la Iebus, care acum este Ierusalimul. Cu el erau doi asini incarcati si concubina lui.
11. Dar cand s-au apropiat ei de Iebus, ziua se apropia de seara. Atunci a zis sluga catre stapanul sau: “Sa ne abatem in cetatea aceasta a Iebuseilor si sa ramanem in ea”.
12. Stapanul lui insa i-a zis: “Nu, sa nu intram in cetatea unor oameni de alt neam, care nu sunt din fiii lui Israel, ci sa mergem pana la Ghibeea”.
13. Apoi a zis iar catre sluga sa: “Sa mergem pana la unul din aceste locuri si sa ramanem in Ghibeea sau Rama”.
14. Si au mers ei si au ajuns aproape de Ghibeea si, cand au ajuns la Ghibeea lui Veniamin, a asfintit soarele.
15. si s-au abatut intr-acolo, ca sa mearga sa ramana in Ghibeea. Si au venit si au ramas in ulita cetatii, caci nimeni nu i-a chemat In casa ca sa-i gazduiasca.
16. Iata insa ca venea un batran de la lucru din camp, seara; acesta era de neam din Muntele Efraim si traia in Ghibeea. Iar locuitorii din cetatea aceasta erau din fiii lui Veniamin.
17. Si ridicandu-si ochii sai, vazu un trecator pe ulita cetatii; si a zis batranul: “Incotro mergi si de unde vii?”
18. A zis acela: “Noi mergem de la Betleemul Iudei la muntele lui Efraim, de unde sunt eu; am fost la Betleemul Iudei si acum ma duc la casa Domnului; dar nimeni nu ma cheama in casa;
19. Noi avem si paie si nutret pentru asinii nostri; de asemenea paine si vin pentru mine si pentru roaba ta si pentru sluga aceasta a robilor tai; n-avem nevoie de nimic”.
20. Atunci batranul a zis: “Fiti linistiti; toate lipsurile raman asupra mea, numai sa nu ramai in ulita!”
21. Apoi l-a dus in casa sa si a dat nutret asinilor lui, iar ei si-au spalat picioarele si au mancat si au baut.
22. Dar dupa ce s-a veselit inima lor, iata locuitorii cetatii, oameni desfranati, au inconjurat casa, batand in usa si zicand batranului, stapanul casei: “Scoate pe omul care a intrat in casa ta, ca sa-l cunoastem”.
23. Atunci stapanul casei a iesit la ei si le-a zis: “Nu, fratii mei, sa nu faceti rau omului, de vreme ce a intrat in casa mea, sa nu faceti aceasta ticalosie!
24. Iata, eu am o fiica fecioara si el are o concubina; vi le voi scoate, ca sa le cunoasteti pe ele si sa faceti cu ele ce va place; iar cu omul acesta sa nu faceti aceasta nebunie!”
25. Dar ei n-au voit sa-l asculte. Atunci omul a luat pe concubina sa si a scos-o in ulita. Iar ei au cunoscut-o pe ea si si-au batut joc de ea toata noaptea pana dimineata, si la ivirea zorilor au parasit-o.
26. Si in revarsatul zorilor a venit femeia si a cazut inaintea usii casei omului aceluia, la care era stapanul ei si a zacut acolo pana s-a facut ziua.
27. Stapanul ei insa s-a sculat dimineata, a deschis usa casei si a iesit, ca sa plece in drumul sau; si iata concubina sa zacea la usa casei, si mainile ei erau pe prag.
28. Atunci el i-a zis: “Scoala sa mergem!” Dar n-a primit nici un raspuns, pentru ca murise. Atunci el a pus-o pe un asin si s-a ridicat si a plecat la casa sa.
29. Iar daca a ajuns la casa sa, a luat un cutit si, apucand pe concubina sa, a taiat-o bucatica eu bucatica in douasprezece parti si le-a trimis in toate hotarele lui Israel.
30. Tot cel ce vedea acestea zicea: “N-a mai fost, nici nu s-a mai vazut ceva asemenea din zilele iesirii fiilor lui Israel din tara Egiptului, pana in ziua aceasta”. Iar oamenilor trimisi din partea sa le daduse porunca, zicandu-le: “Asa sa spuneti la tot Israelul: A mai fost oare candva asemenea cu aceasta? Luati seama la aceasta, sfatuiti-va si hotarati!”

CAPITOLUL 20
Semintia lui Veniamin aproape pierduta.
1. Atunci au iesit fiii lui Israel si s-a adunat toata obstea, ca un singur om, de la Dan pana la Beerseba, cu tara Galaadului, inaintea Domnului la Mitpa.
2. Capeteniile intregului popor si toate semintiile lui Israel s-au infatisat inaintea Domnului, la adunarea poporului lui Dumnezeu, ca la patru sute de mii pedestri, purtatori de sabie.
3. Si au auzit fiii lui Veniamin ca fiii lui Israel au venit la Mitpa. Atunci au zis fiii lui Israel: “Spuneti cum s-a facut nelegiuirea aceasta?”
4. Iar levitul, barbatul femeii celei ucise, a raspuns si a zis: “Eu cu concubina mea am venit sa ramanem in Ghibeea lui Veniamin.
5. Si s-au ridicat asupra mea locuitorii din Ghibeea si au inconjurat pentru mine casa, noaptea; aveau de gand sa ma ucida si au chinuit pe concubina mea, batandu-si joc de ea, asa incat ea a murit.
6. Atunci eu am luat concubina mea, am taiat-o si am trimis-o in toate tinuturile stapanirii lui Israel, pentru ca ei au facut un lucru nelegiuit si de rusine in Israel.
7. Iata acum voi, fiii lui Israel, cercetati cu totii acest lucru si hotarati aici”.
8. Si s-a ridicat tot poporul, ca un singur om, si a zis: “Nu ne vom duce nici unul la corturile noastre si nimeni nu se va intoarce la casa sa,
9. Ci iata ce vom face acum cu Ghibeea: Vom merge asupra ei dupa sorti;
10. Si vom lua cate zece oameni la suta din toate semintiile lui Israel, cate o suta la mie si cate o mie la zece mii, ca sa aduca merinde pentru poporul care se va duce asupra Ghibeii lui Veniamin, ca sa o pedepseasca pentru lucrul rusinos pe care l-a facut ea in Israel”.
11. Si s-au adunat toti Israelitii asupra cetatii intr-un cuget, ca un singur om.
12. Si au trimis semintiile lui Israel in toata semintia lui Veniamin sa se spuna: “Ce lucru rusinos s-a facut la voi?
13. Dati pe acei oameni ticalosi care sunt in Ghibeea, ca avem sa-i omoram si sa starpim raul din Israel!” Dar fiii lui Veniamin n-au voit sa asculte glasul fratilor lor, adica al fiilor lui Israel.
14. Si s-au adunat fiii lui Veniamin de prin cetati la Ghibeea, ca sa mearga cu razboi asupra fiilor lui Israel.
15. Si s-au numarat in ziua aceea fiii lui Veniamin, care se adunasera de prin cetati, douazeci si sase de mii de oameni purtatori de sabie; afara de acestia se mai numarau din locuitorii Ghibeii sapte sute de oameni alesi.
16. Din tot poporul acesta erau sapte sute de oameni alesi, care erau stangaci, si toti acestia nimereau drept la tinta cand aruncau pietre cu prastia in firul de par.
17. Israelitii insa, afara de fiii lui Veniamin, numarau patru sute de mii de oameni purtatori de sabie si toti acestia erau destoinici la lupta.
18. Si s-au sculat si s-au dus la casa Domnului si au intrebat pe Dumnezeu si au zis fiii lui Israel: “Cine din noi va pleca intai la razboi cu fiii lui Veniamin?” Si Domnul a zis: “Iuda va pleca intai!”
19. Apoi s-au sculat fiii lui Israel dimineata si au tabarat langa Ghibeea.
20. Si au pornit fiii lui Israel la razboi impotriva lui Veniamin si s-au pus fiii lui Israel in randuiala de razboi aproape de Ghibeea.
21. Iar fiii lui Veniamin au iesit din Ghibeea si au pus in ziua aceea douazeci si doua de mii de Israeliti la pamant.
22. Dar poporul israelit se imbarbata si se puse din nou in randuiala de razboi in acelasi loc unde statuse in ziua intai.
23. Si s-au dus fiii lui Israel si au plans inaintea Domnului pana seara si au intrebat pe Domnul: “Sa mai mergem oare la lupta cu fiii lui Veniamin, fratele meu?” Si Domnul a zis: “Mergeti asupra lui!”
24. Si au inaintat fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a doua oara.
24. Si a iesit Veniamin asupra lor din Ghibeea a doua zi si au mai pus la pamant din fiii lui Israel inca optsprezece mii de oameni purtatori de sabie.
26. Atunci toti fiii lui Israel si tot poporul au plecat si au venit la casa Domnului si au postit in ziua aceea pana seara si au adus arderi de tot si jertfe de impacare inaintea Domnului.
27. Si au intrebat fiii lui Israel pe Domnul. Pe atunci chivotul legii Domnului se afla acolo,
28. Si Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, sta inaintea lui Dumnezeu, zicand: “Sa mai ies eu oare la lupta cu fiii lui Veniamin, fratele meu, sau nu?” Iar Domnul a zis: “Duceti-va, ca maine Eu am sa-l dau in mainile tale!”
29. Si au pus fiii lui Israel oameni de paza imprejurul Ghibeii.
30. Apoi s-au dus fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a treia zi si s-au pus in randuiala de razboi inaintea Ghibeii, ca si mai inainte.
31. Iar fiii lui Veniamin au iesit asupra poporului si s-au departat de cetate, incepand, ca si mai inainte, a ucide din popor pe caile ce duceau una spre Betleem, iar alta spre Ghibeea, peste camp; si au ucis pana la treizeci de insi dintre Israeliti.
32. Atunci au zis fiii lui Veniamin: “Acestia au sa cada inaintea noastra, ca si inainte”. Iar fiii lui Israel au zis: “Sa fugim de ei si sa-i departam de cetate pe cale”. Si au facut asa.
33. Atunci toti Israelitii s-au sculat de la locurile lor si au tabarat la Baal-Tamar. Iar oamenii de paza ai lui Israel au alergat de la locul lor, din partea de apus a Ghibeii.
34. Si au sosit inaintea Ghibeii zece mii de oameni alesi din tot Israelul si s-a inceput o lupta crancena; dar fiii lui Veniamin nu stiau ca-i ameninta primejdia.
35. Si a lovit Domnul pe Veniamin inaintea Israelitilor si Israelitii au rapus in ziua aceea din fiii lui Veniamin douazeci si cinci de mii o suta de oameni purtatori de sabie.
36. Atunci au vazut fiii lui Veniamin ca sunt infranti; caci Israelitii nu se retrageau din fata fiilor lui Veniamin, decat pentru ca se bizuiau pe oamenii pe care ei ii pusesera de paza impotriva Ghibeii.
37. Cei pusi la panda s-au aruncat repede asupra Ghibeii si au intrat in ea si au trecut toata cetatea prin ascutisul sabiei.
38. Israelitii insa se intelesesera cu oamenii de paza ca sa le fie semn al navalirii fumul ce se va ridica din cetate.
39. Deci cand Israelitii s-au tras inapoi de la locul de lupta, Veniamin a inceput sa loveasca si a ranit pana la vreo treizeci de Israeliti, si ziceau: “Iarasi au sa cada inaintea noastra, ca si in luptele dinainte!”
40. Atunci a inceput sa se ridice din cetate un stalp de fum. Si uitandu-se Veniamin inapoi, iata din toata cetatea se inalta fum spre cer.
41. In clipa aceasta Israelitii se intoarsera, iar Veniamin s-a speriat, caci a vazut ca-l ajunsese primejdia;
42. Si au fugit ei de Israeliti pe calea ce ducea spre pustie; dar macelul ii urmarea si cei ce ieseau din cetate erau ucisi pe loc.
43. Si au impresurat Israelitii pe Veniamin si l-au urmarit pana la Menoha si i-au macelarit pana in partea rasariteana a Ghibeii.
44. Atunci au cazut din fiii lui Veniamin optsprezece mii de insi, toti barbati voinici.
45. Iar cati au ramas s-au abatut si au fugit in pustiu spre stanca lui Rimon si au mai ucis Israelitii pe drum cinci mii de oameni; alergand dupa ei pana la Ghideom au mai ucis din ei inca doua mii de oameni.
46. Iar toti fiii lui Veniamin care au cazut in ziua aceea au fost douazeci si cinci de mii, purtatori de sabie, si toti acestia erau oameni voinici.
47. Si au fugit cei ce scapasera in pustiu, la stanca lui Rimon, ca la sase sute de oameni si au ramas acolo in muntele cel stancos al lui Rimon patru luni.
48. Iar Israelitii s-au intors la fiii lui Veniamin si i-au lovit cu sabia in cetate: si oameni si vite si tot ce au intalnit in toate cetatile si toate cetatile ce-au intalnit in cale le-au ars cu foc.

CAPITOLUL 21
Semintia lui Veniamin iarasi se inmulteste.
1. Si s-au jurat Israelitii in Mitpa, zicand: “Nimeni din noi sa nu-si dea fetele sale de sorii dupa fiii lui Veniamin”.
2. Apoi a venit poporul la Betel si a stat acolo pana seara inaintea lui Dumnezeu, si a ridicat glasul sau si a plans cu jale mare,
3. Zicand: “Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce oare s-a petrecut aceasta in Israel, ca iata acum lipseste din Israel o semintie?”
4. Iar a doua zi s-a sculat poporul de dimineata si a facut acolo jertfelnic si a adus arderi de tot si jertfe de izbavire.
5. Apoi au zis fiii lui Israel: “Cine oare n-a venit la adunarea ce s-a tinut inaintea Domnului dintre toate semintiile lui Israel?” Caci blestem mare se rostise asupra acelora care nu aveau sa vina inaintea Domnului in Mitpa si se zisese ca aceia sa fie dati mortii.
6. Si s-au induiosat fiii lui Israel fata de Veniamin, fratele lor, zicand: “Acum s-a taiat o semintie din Israel.
7. Ce vom face pentru a gasi femei celor care au ramas, deoarece ne-am jurat inaintea Domnului sa nu le dam femei din fetele noastre?
8. Atunci s-a vazut ca din Iabes-Galaad nu venise nimeni inaintea Domnului la adunarea din tabara.
9. Si s-a cercetat poporul si iata nu era acolo nici unul din locuitorii Iabesului din Galaad.
10. Atunci a trimis acolo obstea douasprezece mii de oameni, barbati voinici si le-a dat porunca, zicand: “Mergeti si loviti pe locuitorii din Iabesul Galaadului cu sabia, si femeile, si copiii.
11. Si iata ce sa mai faceti: pe orice barbat si orice femeie care a cunoscut barbat, sa-i dati pieirii, iar fetele lasati-le cu viata”. Si asa au facut.
12. Si au gasit ei printre locuitorii din Iabesul Galaadului patru sute de fete care nu cunoscusera barbat si le-au adus in tabara la Silo, care e in pamantul Canaan.
13. Atunci toata obstea a trimis sa graiasca fiilor lui Veniamin care erau la stanca lui Rimon si sa le vesteasca pace.
14. Si s-au intors fiii lui Veniamin la Israeliti si Israelitii le-au dat sotii din femeile ramase in viata din Iabesul Galaadului. Dar curand s-a vazut ca acestea nu erau de ajuns.
15. Poporul insa jelea dupa Veniamin, ca Domnul n-a pastrat in intregime semintiile lui Israel.
16. Au zis drept aceea batranii obstii: “Ce sa facem cu cei ramasi fara femei, caci au fost starpite femeile in Veniamin?”
17. Apoi au zis: “Pamantul de mostenire sa ramana in intregime fiilor lui Veniamin, ca sa nu piara semintia lui din Israel.
18. Dar noi nu le putem da femei din fetele noastre, caci fiii lui Israel s-au jurat, zicand: Blestemat sa fie cel ce va da femei lui Veniamin!”
19. Si au mai zis: “Iata, in fiecare an se face sarbatoarea Domnului in Silo, care este asezat la miazanoapte de Betel si la rasarit de drumul ce duce de la Betel la Sichem si la miazazi de Lebona”.
20. Drept aceea au poruncit fiilor lui Veniamin si au zis: “Mergeti si panditi din vii
21. Si bagati de seama cand vor iesi fetele din Silo sa joace la hora; atunci sa iesiti din vii si sa va luati femei din fetele din Silo si mergeti in pamantul lui Veniamin.
22. Iar cand vor veni parintii lor sau fratii lor cu plangere la noi, noi le vom zice: “Iertati-i pentru noi, caci noi n-am luat in razboi femei pentru fiecare dintre ei si nici voi nu le-ati dat; acum si voi sunteti de vina”.
23. Si fiii lui Veniamin asa au si facut si si-au luat femei dupa numarul lor din cele ce erau la hora si pe care ei le-au rapit si s-au dus inapoi in mostenirea lor si au zidit cetati si au inceput sa traiasca in ele.
24. In acelasi timp Israelitii s-au impartit de acolo si s-a dus fiecare in semintia sa si la mostenirea lui.
25. In zilele acelea nu era rege in Israel si fiecare facea ce i se parea ca este cu dreptate.

 biblia-ortodoxa.ro