În această lună, ziua a şaptesprezecea,
pomenirea sfântului marelui mucenic Teodor Tiron.
Minunea colivei, săvârşită de Sf. Teodor Tiron
La 50 de ani după moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva).
În amintirea acestei întâmplări minunate, biserica ortodoxă sărbătoreşte anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, în prima sâmbătă a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, după rugăciunea din amvon, se cântă Canonul Sf. Mare Mucenic Teodor, compus de Sf. Ioan al Damascului.
După aceasta, se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Această sărbătoare a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare, a fost rânduită pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397).
Tot în această zi, pomenirea sfintei
Mariamna, sora sfântului Filip apostolul.
După înălţarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sfântul
Filip găsindu-se la Ierapole cu Vartolomeu şi Mariamna, sora lui, pentru că
propovăduiau acolo cuvântul lui Hristos, a fost spânzurat. Şi în timp ce se
săvârşea, a rugat pe Dumnezeu, şi antipatrul şi poporul ce era sub ascultarea
lui au fost scufundaţi în pământ. Iar ceilalţi, temându-se, s-au rugat de
sfântul Vartolomeu şi de sfânta Mariamna, care şi ei se găseau spânzuraţi, ca să
nu fie scufundaţi şi ei. Atunci sfântul Vartolomeu şi Mariamna s-au rugat
sfântului Filip şi nu i-a mai prăpădit, ci încă pe cei ce erau scufundaţi i-a
scos afară. Iar pe antipatru şi pe Ehidna, femeia lui, i-au lăsat dedesubt.
Atunci Vartolomeu şi Mariamna au fost sloboziţi. Vartolomeu s-a dus de aici în
India, unde fiind răstignit şi-a dat sfârşitul; iar Mariamna, mergând la
Licaonia a propovăduit acolo cuvântul lui Hristos şi făcând pe mulţi să se
boteze, s-a săvârşit în pace.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului
părintelui nostru Auxiviu (sau Auxiniu), episcopul Solonului din
Cipru.
Sf. Auxiviu s-a născut la Roma, într-o familie înstărită. A
crescut împreună cu fratele său Tempstagoras şi de mic şi-a dezvăluit talentele
remarcabile, studiind foarte uşor ştiinţele antice în şcolile din Roma. Dar
părinţii săi doreau ca fiul lor să se căsătorească. Auzind acestea, tânărul a
fugit de-acasă mergând spre est. Când a ajuns în Cipru, s-a stabilit la Limnits, nu departe de oraşul Soli, unde, prin mila Domnului sfântul i-a întâlnit pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu (prăznuit în zilele de 27 septembrie, 30 octombrie, 4 ianuarie şi 25 aprilie), care propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu Cipru. Sf. Marcu l-a numit pe Auxiviu episcop în Soli, iar el s-a îndreptat spre Alexandria pentru a duce mai departe învăţăturile creştine.
Sf. Auxiviu s-a dus spre porţile de vest ale oraşului şi s-a stabilit lângă templul păgân al lui Zeus. Încetul cu încetul a reuşit să-i convertească la creştinism, atât pe preotul păgân local cât şi pe alţi închinători la idoli de acolo. Odată, Sf. Iraclid (prăznuit în 17 septembrie) a venit la Sf. Auxiviu. Acesta fusese sfinţit episcop în Cipru mai înainte de către Sf. Marcu şi venise să se consulte cu Sf. Auxiviu cum să propovăduiască Evanghelia lui Hristos.
Într-o zi, Sf. Auxiviu se afla într-o piaţă unde a început să vorbească oamenilor despre Hristos. Mulţi văzând semnele şi minunile pe care le făcea sfântul, credeau în Hristos. Printre cei convertiţi, cei mai mulţi erau ţărani din satele învecinate. Un bărbat numit Auxiniu a rămas cu sfântul şi l-a slujit până la sfârşitul vieţii sale.
După un timp, fratele Sfântului Auxiviu, Tempstagoras, a venit la Roma, unde a fost creştinat împreună cu soţia, a devenit preot şi a slujit într-una din bisericile de-acolo. Sf. Auxiniu şi-a călăuzit dioceza timp de 50 de ani şi a murit în pace în anul 102, lăsându-l pe discipolul său Auxiniu în scaunul episcopal.
http://www.noutati-ortodoxe.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu