(Pomenirea Mortilor - Mosii de Iarna )
Sfinţii 40 de mucenici erau soldaţi creştini,
aflaţi în slujba împăratului roman păgân Licinius. În fruntea lor se aflau trei
viteji, greu încercaţi în războaie, pe nume Chiron, Candid şi Domos. Aflând
despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine
idolilor, spunându-le: “Precum în războaie aţi luptat vitejeşte pentru împăratul
nostru, tot aşa şi acum arătaţi-vă credinţa şi aduceţi jertfele poruncite.
Alegeţi: ori vă supuneţi, ori veţi înceta de a mai fi oşteni şi veţi fi
chinuiţi!”. Şi îi aruncă pe toţi în temniţă.
Stând ei acolo şi cântând psalmi întreaga noapte,
iată că li se arătă chiar Domnul nostru Iisus Hristos, care îi îmbărbătă să
rabde până la capăt toate chinurile ce vor veni peste ei.
În cele din urmă, guvernatorul a hotărât să-i
îngheţe în lacul Sevastiei. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa
lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât
asupra mucenicilor.
Unul dintre ei, nemaiputând răbda frigul, a ieşit
din lac, dar a murit pe loc. Ostaşii de pe margine, care îi păzeau, adormiseră,
numai străjerul temniţei nu dormea. El a fost atât de impresionat de cele
petrecute şi de credinţa celor patruzeci de mucenici, încât a intrat în apa
rece, strigând: “Şi eu sunt un creştin!”. Numele sau era Aglaie.
După zdrobirea fluierelor picioarelor, unul
dintre ei, Meliton, care din pricina vârstei mai tinere şi a puterii trupeşti
mai sufla încă, a fost lăsat la o parte, socotind că poate îşi va schimba
gândul. Dar mama lui, care în tot timpul cât mucenicii pătimiseră, rămăsese pe
lângă el, se temea ca nu cumva tinereţea şi dragostea de viaţă să-i insufle în
cele din urmă teamă şi să se arate nevrednic de ceata şi de cinstea
celorlalţi.
De aceea sta încremenită şi cu trupul şi cu
privirea, dându-i curaj şi zicând: „Fiul meu preadulce, mai rabdă puţin, ca să
ajungi cu adevărat şi fiu al Tatălui Celui din ceruri. Nu te înfricoşa de
chinuri, căci, iată, Hristos Dumnezeu îţi stă ţie într-ajutor. Nu vei mai
întâlni mai departe nici o neplăcere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe
toate le-ai învins cu vitejia ta; după acestea va fi numai bucurie, desfătare,
odihnă şi veselie, din care te vei împărtăşi împărăţind împreună cu Hristos şi
vei fi rugător pe lângă Dânsul, pentru mine, mama ta”.
În această zi, întru pomenirea celor 40 de
mucenici, creştinii dau de pomană mici colăcei rotunzi sau în formă de 8, care
se coc în cuptor, din aluat dospit, se ung cu miere şi se presară cu nucă.
scara.md
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu