Sf. Mucenic Artemon s-a născut din
părinţi creştini, în Laodiceea, Siria, în prima jumătate a secolului al
III-lea. Încă de mic s-a pus în slujba bisericii, fiind cititor timp
de 16 ani.
Pentru râvna sa Episcopul Sisinius l-a hirotonit
diacon. Sf. Artemon şi-a îndeplinit şi această datorie cu fervoare şi
conştiinciozitate timp de 28 de ani după care a fost făcut preot. Ca
preot Sf. Artemon a slujit Biserica creştină 33 de ani, ducând numele
creştinismului printre păgâni. Când împăratul Diocleţian (284-305) a
început persecuţia îngrozitoare împotriva creştinilor, Sf. Artemon era
deja bătrân. Împăratul a scos un edict prin care îi obliga pe creştini
să jertfească la idoli.
Sf. Sisinius, ştiind de ameninţarea sosirii
comandorului militar Patricius în Laodiceea, au mers împreună cu
Preotul Artemon şi alţi creştini la templul zeiţei Artemis, unde au
zdrobit şi au dat foc idolilor, făcîndu-i una cu pământul.
După aceea, Sf. Sisinius şi Sf. Artemon au adunat
creştinii în biserică, încurajîndu-i să nu se lepede de credinţa lor
şi să nu se teamă de chinuri.
Când a ajuns în Laodiceea, Patricius a sărbătorit
festivalul de 5 zile închinate unor zei păgâni, după care s-a îndreptat
spre templul lui Artemis ca să aducă ofrande zeilor. Aflînd cine a
distrus templul, a mers cu un detaşament de soldaţi la biserica unde
creştinii se aflau la rugăciune.
Cînd s-a apropiat de biserică a simţit dintr-o dată un
fior, după care a făcut febră încât abia mai sufla. Soldaţii l-au dus
acasă şi l-au pus în pat. El a spus că l-au blestemat creştinii şi că
Dumnezeul lor îl chinuie. Deşi s-a rugat la idolii săi, aceştia nu l-au
făcut bine. Atunci a trimis după Sf. Sisinius şi i-a cerut ajutorul
promiţînd să-i ridice statuie din aur în mijlocul oraşului dacă îl
ajută. Sfântul i-a răspuns: "Păstrează-ţi aurul, dar dacă vei crede în
Dumnezeu, El te va tămădui."
Temîndu-se că va muri, Patricius a declarat că crede în
Dumnezeu şi s-a vindecat. Dar această minune nu a putut vindeca
sufletul înrăit al păgânului. Chiar dacă nu s-a atins de Sf. Sisinius,
el nu a renunţat la edictul imperial împotriva altor creştini din
oraşul Cezareea. Pe drum s-a întâlnit şi cu Sf. Artemon, care era urmat
de şase măgari sălbatici şi două căprioare.
Când Patricius l-a întrebat cum putea controla acele
animale sălbatice, sfântul i-a răspuns că o face prin cuvântul lui
Dumnezeu. Păgănii i-au descoperit lui Patricius că şi Sf. Artemon a
participat la distrugerea templului lui Artemis şi a dat ordin să fie
arestat şi dus în Cezareea. Sf. Artemon a plecat cu soldaţii fără frică
dar a trimis animalele la Sf. Sisinius. Văzînd animalele, Sf.
Sisinius s-a întrebat de ce au venit acele animale la el, iar o
cerboaică, primind grai prin har dumnezeiesc i-a răspuns că slujitorul
lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necredinciosul Patricius şi că îl
duce în lanţuri în Cezareea. El ne-a poruncit să venim aici şi să îţi
spunem ce s-a întâmplat." Să nu te minunezi că Domnul, Care a dat glas
asinului lui Valaam (Num. 22:28), a făcut să grăiască şi cerboaica."
Episcopul l-a trimis pe diaconul Phileas la Cezareea ca să verifice
această informaţie.
În Cezareea Patricius l-a pus la judecată pe Sf.
Artemon, obligîndu-l să se închine în templul lui Asclepius. În templul
acela al păgânilor trăiau multe vipere veninoase. Preotul păgân nu a
deschis niciodată uşile şi nici nu a pus cele pentru jertfă în faţa
idolului. Dar Sf. Artemon, chemînd numele lui Dumnezeu, a deschis uşile
şi a dat drumul şerpilor. Păgânii au dat să fugă dar sfântul i-a oprit
şi a ucis şerpii dintr-o suflare. Unul din preoţii păgâni, Vitalius, a
crezut în Dumnezeu şi l-a rugat pe Artemon să-l boteze.
Patricius a crezut că Sf. Artemon a ucis şerpii cu
vrăjitorie, aducîndu-l iar la judecată şi la chinuri trupeşti. Între
timp, cerboaica a ajuns în Cezareea şi s-a lăsat la picioarele
mucenicului, lingîndu-i rănile. Din voia lui Dumnezeu aceasta a glăsuit
din nou, vorbind împotriva păgânilor fără credinţă. Cerboaica i-a spus
lui Patricius că va fi luat de două păsări de pradă şi va fi aruncat
într-un cazan cu smoală fierbinte. Enervat la culme, el a dat ordin
soldaţilor să tragă cu arcul în animal dar acesta a scăpat. De frică să
nu vină tot mai mulţi spre credinţa Sf. Artemon pentru minunile pe
care le-a făcut, Patricius a dat ordin să fie executat.
Ei au umplut un cazan uriaş cu smoală fiartă vrînd să-l arunce
pe sfânt în el. Patricius a mers călare până la gura cazanului ca să
vadă dacă într-adevăr cazanul fierbea. Atunci doi îngeri în formă de
vultur l-au ridicat pe păgân şi l-au aruncat în smoala fiartă, astfel
că nu a mai rămas nici urmă de os din el.
La văzul minunii, toţi au fugit în afară de Sf. Artemon care
l-a binecuvântat şi slăvit pe Dumnezeu. Când sfântul a terminat
rugăciunea, din pământ a izvorât un firicel de apă. Sf. Artemon a
botezat pe preotul păgân Vitalius şi pe mulţi alţi păgâni care au ajuns
să creadă în Hristos. În dimineaţa următoare, Sf. Artemon i-a
împărtăşit pe noii botezaţi cu Sfintele Taine.
Mulţi din cei botezaţi au fost hirotoniţi diaconi
şi preoţi iar Vitalius a devenit Episcopul Palestinei. Sf. Mucenic
Artemon, călăuzit de pronia cerească a propovăduit Evanghelia în Asia
Mică. Apoi un înger l-a dus într-un loc care i s-a descoperit şi unde a
convertit pe mulţi la Creştinism. Acolo şi-a aflat sfârşitul, pentru
că păgânii l-au prins şi i-au tăiat capul (+ 303).
Sf. Artemon este prăznuit în 24 martie după calendarul grecesc.
sursa: noutati-ortodoxe.ro
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu